4 zile în Ubud

TIPĂREȘTE

Inițial nu doream să stau aici. Vroiam doar să-l vizitez într-o zi. Citind mai mult despre Bali, mi-am dat seama că e musai să locuiesc aici, pentru câteva zile. Acum uitându-mă în spate, pot să spun că și cele 4 zile în care am stat aici, a fost foarte puțin. Ar fi trebuit să stau mai mult. Când spui Bali, spui Ubud. Există și o vorbă „ Ubud reprezintă adevăratul Bali”. Restul e globalizare. Dintre destinațiile exotice Bali se diferențiază de restul cu natura luxuriantă, cu tradițiile locale, cu procesiunile religioase sau cu dansurile tradiționale. Deasemenea culturile de orez sau vulcanii sunt ceva deosebit. Ce îi mai diferențiază de alte nații este ospitalitatea localnicilor și zâmbetul lor sincer, pe care-l au pe toată fața. Ei bine în acest mic orășel găsești tot ce te-ar interesa despre Bali. Mai puțin marea.

Ubud a fost inițial o sursă de plante medicinale. Zona a devenit un centru de medicină naturistă. Se pare că de-aici îi și vine numele, ubad însemnă medicină, în balineză. În zilele noastre este cunoscut ca centru cultural al insulei. De altfel în jurul Ubud-ului sunt mai multe sate, fiecare din ele specializate pe ceva. Unul este de pictori, altul de sculptori, altul de olari sau de confecționeri de batik-uri, îmbracămintea lor tradițională.

De altfel aici te poți inscrie la tot felul de cursuri de gătit balinez, de masaj balinez, de pictat, de yoga etc. Fiind centru cultural aici găsești tot felul de galerii de artă, magazine de artizanat sau tot felul de magazine ale unor artiști plastici locali.

În Ubud sunt multe cafenele și restaurante, care de care mai frumoase. Peste tot unde am mâncat a fost ok, servirea, meniul sau mâncarea. Tot aici te poți delecta cu celebra si scumpa kopi (cafea în balineză) luwak. Eu am preferat să o beau doar de la sursă.

Din toate aceste motive Ubud-ul este atracția principală a insulei. Aici sunt fel de fel de hoteluri, unul mai frumos ca altul, unele cu o priveliste deosebită la culturile de orez. Noi am avut unul foarte exotic situat chiar vis a vis de pădurea maimuțelor. Pe insula există o regulă foarte interesantă si anume că nu ai voie să construiești o clădire mai mare ca un cocotier. Din această cauză toate hotelurile sunt dispuse pe orizontală și beneficiază de spații generoase.

Acum să spun și câteva lucruri practice. De curând românii nu mai plătesc pentru viză. Aceasta se obține gratuit de la aeroport și e valabilă 30 de zile. Doar dacă vrei să stai mai mult trebuie să plătești. Moneda lor este rupia indoneziană, iar cursul este 1 USD= 13700 IDR, cu mici variații zilnice. E bine să schimbi banii la bancă. Am auzit că încearcă să te păcălească la casele de schimb. Eu am schimbat doar la casele de schimb și nu am avut evenimente neplăcute, de aceea nu pot confirma că e adevărat. Oricum cu banii trebuie să fiți precauți. Să mai spun că nu se poate negocia cursul.

În schimb la altele se poate negocia la sânge. Doar să nu fie super marketuri! Toate sunt mai ieftine acolo decât la noi, în afară de băutură. Singura convenabilă și bună la gust este berea lor Bintang. În schimb vinul lor e și prost și scump, deasemenea si tăria.

Mâncarea la restaurant este foarte gustoasă. Prețul e destul de ok, în jur de 20-25 USD, plăteam pentru o masă de trei persoane. O singură dată am plătit mai scump la un restaurant, dar asta din cauza poziției lui, cu o priveliște deosebită.

Să spun două vorbe și de mâncărurile indoneziene, că tot era curioasă colega mogly. Indonezian satay sunt niște frigărui marinate de pui, vita sau miel făcute pe jar. Ce e deosebit e ca frigăruile sunt foarte suculente. Ca si garnitură la multe mâncaruri era nasi goreng, un orez prăjit cu o combinație de curmal de India si chili. De altfel toate mâncarurile lor sunt picante sau foarte picante. Ar mai fi supa de fructe de mare tom-yam-gong, îți ia gura foc instantaneu.

Să mai spun de trafic. Este infernal. Acolo te poți deplasa doar cu un șofer sau cu o motoretă închiriată. Trebuie avut grijă pentru că se circulă ca în Anglia pe partea stângă și pentru că nimeni nu semnalizează sau dă prioritate. E la libera înțelegere. Și totuși în nebunia aia de furnicar, nu am văzut niciun incident în trafic. Apropo benzină găsești la orice magazin de pe marginea străzii, în bidoane de plastic. Prețul pe litru este în banii noștri, cam 2 lei.

Dar ce-am făcut noi în Ubud? Dimineața la hotel aveam vizite protocolare. Inițial veneau câte 2,3 apoi apărea toată familia, formată din 30-40 de indivizi. Era o adevărată desfătare să admiri si să te joci cu maimuțelele. Pentru că da, despre ele era vorba. Umblau peste tot, ca la ele acasă. Erau în balconul nostru în fiecare zi, câte 2,3. De altfel eram avertizați să nu lasăm ușile deschise, că ne pomeneam cu ele în cameră. Și atunci să te ții. Cotrobăie peste tot. Eram avertizați să nu avem lucruri strălucitoare asupra noastră, gen ochelari de soare că rămâneam fără ele. Sau mâncare. Cică au un simț foarte dezvoltat și dacă ai ceva asupra ta mai bine le-o dai lor, că oricum nu se lasă până o obțin. Deci în fiecare dimineață și seară ne jucam cu ele. Ziua erau la Sacred Monkey Forest Sanctuary, un loc protejat așa cum ne spune și numele. Am înțeles că înainte aici intrarea era gratuită. Ei bine nu mai e. Pentru un adult se platește 40000 IDR, iar pentru un copil 30000 IDR. Aici sunt o mulțime de turiști, veniți din toată insula. Maimuțele îsi vad de treaba lor ori se joacă ori se bat ori fac dragoste sâc. Le-am văzut si când erau la baie. Super tare, se suiau într-un copăcel, cam de 2 metri si se aruncau în apă, fără nicio problemă. Parcă erau copiii la ștrand! Acolo de altfel erau strânși cei mai mulți turiști. Prin acest parc sunt si câțiva supraveghetori, la care poți apela dacă ai ceva probleme cu ele. Deasemenea sunt si vânzători ambulanți de banane. Pentru că în majoritatea timpului asta e mâncarea lor, cea de la turiști. Pentru 20000 IDR primești 3 banane si apoi nu mai scapi de ele. Dacă vrei să ți se urce în cap, nu trebuie decât să întinzi mâna. Cu o dexteritate specifică se cațară pe tine și iau banana. O curăță și o mânâncă dintr-o mișcare. Experte ce să mai!!! . Altceva m-a frapat la ele: cum se urcă pe tine, de nu simți nimic! Nu te zgârie absolut deloc. Cireașa de pe tort a fost în momentul în care una pe care am hrănit-o și-a lipit fața de fața mea. So cute!!! Tot în pădure sunt si câteva temple, dar când am fost noi nu erau deschise. Cel mai cunoscut este Pura Dalem Agung.

În prima seară, l-am chemat pe șoferul ghid pe la noi la hotel, să facem planul de bătaie. Având în vedere că îl rezervasem din țară, m-am gândit să-i aduc ceva tradițional românesc, așa că i-am adus o palincă. Când a văzut mi-a mulțumit si mi-a zis hai să mergem undeva să o bem. Zic mergem, dar bem bere, palinca o bei tu acasă, cu nevasta. Fac o mica paranteză: a doua zi când ne-am întâlnit mi-a spus că l-a întrebat nevastă-sa „ce-i cu românii aștia, vor să te omoare? ” Închei paranteza. Ne conduce la un mic restaurant de la periferia Ubud-ului. Aici o atmosferă intimă, doar vreo 4,5 mese. Una era ocupată de două femei. Sincer nu am remarcat nimic. Ne punem noi la bere și ne apucăm să facem planul de bătaie, pentru zilele urmatoare. Și acum o să vedeți cât de mică-i lumea!!! Una din doamnele de la masa alăturată se ridică și vine la mine. Știu ca sunteti români, dar mai mult eu vă cunosc de undeva. Măi să fie? Am întrebat-o de unde e și cum o cheamă. Ei bine atunci mi-a picat fisa era o veche clientă de-a mea. Am mai schimbat câteva amabilități si apoi ne-a invitat pe la ea. Stătea chiar vis a vis într-o căsuță închiriată.

Am mai băut vreo două beri și având în vedere ca se întunecase de ceva vreme am zis să o vizităm. Aici era ea, cu fata și cu o prietenă. Stăteau de câteva luni în Ubud. Căsuța era închiriată cu 600 USD/lună. Trei camere cu piscină, în junglă, super tare. Chiar nu e pentru oricine, mai o insectă, mai o mangustă, că așa-i prin junglă!!! Fata lucrează ca instructoare de yoga și are deasemenea un blog de călătorii. Mi s-au părut super tari, să aiba tăria să se mute aici! Bravo lor!

Să mai spun că în Ubud am vizitat Palatul Regal situat chiar în capătul străzii pe care locuiam. Intrarea este gratuită. Acesta este construit în stil balinez. Ce e tare este faptul că există o parte locuită de familia regală. Firește aceasta nu se poate vizita. Seara aici se țin spectacole balineze. Nu ne-am dus deoarece știam că sunt și la noi la hotelul din Nusa Dua, dar am luat țeapă!!!

Eat, pray, love- nu știu câți ați văzut acest film. Eu l-am găsit în momentul în care mă documentam de Bali.

„Liz Gilbert (Julia Roberts) este o femeie modernă pornită într-un periplu prin lumea largă, de-a lungul căruia speră să se regăsească și să se împace cu sine, în filmul Mănâncă Roagă-te Iubește.

Aflată la răscruce de drumuri, după divorț, Gilbert își ia un an de pauză de la slujbă și ca niciodată, se decide să evadeze din viața sa obișnuită și confortabilă, riscând totul numai pentru a-și schimba viața. În timpul călătoriei sale prin locuri exotice minunate, ea se bucură de experiențe simple cum ar fi să mănânce mâncare italienească în Italia, să se roage în India, și la final, să se bucure în mod neașteptat de pacea și echilibrul unei iubiri, în Bali. Inspirat după o poveste adevărată, Mănâncă Roagă-te Iubește dovedește că există mai multe feluri în care poți să rupi monotonia ducându-te să vezi lumea. ” Sursă Cinemagia.

Ei bine se pare că mulți au considerat acest film inspirational. In special multe femei au vrut să-i calce pe urme lui Gilbert. Ce este interesant este că vindecatorul din film din Ubud, Ketut este un personaj real. El chiar a fost vindecator. Are casa în Ubud si se poate vizita. Doar ca e foarte batrân, acum are 95 de ani și nu mai iese din casă. Casa lui este foarte căutată de toți turiștii.

Dacă webi îmi permit aș dori să dau cuvântul amicei mele Maria, care pe blogul personal povestește foarte frumos: myexoticdream.net/poveste ... ay-love-in-bali Recomand să citiți. E o poveste de viață, foarte interesantă.

Cam asta am făcut în primele zile aici. Uitam să precizez de renumitul masaj balinez. O oră jumate a durat și m-au trecut toate transpirațiile. Finalul a fost o baie plină de tot felul de plante, plus un ceai tradițional. Prețul cam mare, dar senzația neprețuită. Asta la hotel. Pe stradă se găsește mult mai ieftin, dar nu știu ce condiții au, pentru că n-am încercat.

În încheiere aș vrea să spun că Ubud-ul este un loc magic, unde m-aș întoarce pentru frumusețe, spiritualitate si oamenii calzi de aici. Și pentru maimuțele, scuze că v-am lăsat la sfârșit. Și pentru masaj! ;)

P. S. Celor care vin în Bali doar pentru plajă, le spun deschis: nu merită să bați atâta drum!

---

VIZUALIZĂRI: 7773 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI