Tenerife - maraton în 10 zile

TIPĂREȘTE

TENERIFE - MARATON ÎN 10 ZILE

Tenerife, ținutul primăverii veșnice, l-am văzut într-o frumoasă dimineață de aprilie, prima dată din avion, ca o întindere cenușie ce nu semăna cu nimic din ce văzusem eu prin fotografii, tot întorcând capul în aeroport căutând exoticul, dar nu vedeam decât privirile întrebătoare ale familiei și prietenilor, ceva de genul: Pentru ce ne-ai adus aici? Abia când am urcat în mașina închiriată și am pornit pe drumul spre Puerto de Santiago ne-a venit inima la loc, pentru că splendoarea oceanului, plajele superbe, palmierii, bananierii, toate erau la locul lor, numai că așteptau să fie descoperite.

Nu am să intru foarte mult în detalii despre ce poți face acolo, AFA e foarte generos în astfel de comentarii, am să punctez câteva repere care v-ar putea ajuta în alegerile dvs. Tenerife este surpinzătoare prin faptul că, în ciuda suprafeței limitate, în sine e țara tuturor posibilităților, în cele 10 zile de ședere nu am stat o zi pe loc, am făcut cam 700 km și abia am reușit să punctăm reperele din wishlist. Aveam falsa impresie că e o insulă în care tot ce ai de făcut e să stai cu burta la soare și să mai bei câte un cocktail, dar eu o recomand chiar familiilor cu copii, băiatul meu de 9 ani chiar a fost fascinat de tot ce a putut vedea.

Biletele de avion le-am achiziționat cu 2 luni înainte, 250 E/ pers. cu escală în Madrid. Cei de la Wizz Air au practicat niște prețuri incredibil de mari până cu 3 săptămâni înainte de plecare, când aș fi putut lua zbor direct la aceeași bani, dar nu puteam aștepta până atunci, orcium cu ei ajungi cam târzior, în jur de 17.00, eu la ora aceea deja făcusem și o baie în ocean.

Pentru auto, am făcut rezervare on line, din iarnă, la Cicar, pe considerentul că are parking în ambele aeroporturi, foarte aproape de intrarea în aeroport, la un preț de 170 E pt. cele 10 zile. Neplăcerea a fost că nu aveau disponibil Opelul Corsa cerut, dar ne oferă un Seat, mai bun, dar fără gps. Nu-i bine, am zis noi. No problem, ne deschide harta, în nord TF5, în sud TF1, iar în rest, insula e mică, pendulati între cele 2 autostrăzi, nu aveți cum să vă rătăciți! Hm, nu știa că am venit noi…

A doua zi am făcut prima excursie, pe TF 5, să vedem Puerto de la Cruz, un oraș foarte pitoresc unde m-aș caza dacă aș reveni pe insula, și unde se află Loro Park. Se făcuse ora 22 și noi nu mai reușeam să găsim drumul spre hotel. Pe scurt: sunt foarte multe bretele, străzi secundare la fel de bine asfaltate dar prost semnalizate, încât foarte ușor ieși de pe autostradă fără să realizezi asta decât când ai făcut o bună bucată de drum. Și asta nu ni s-a întâmplat doar nouă. Sfat: gps neapărat, Waze de cele mai multe ori, din cauza norilor, nu ai ce face cu el.

Un mare DA pt. Puerto de Santiago, peisajul este extraordinar, având în vedere că te situezi în umbra măreților Los Gigantes, are o poziție zic eu strategică, fiind aproape de Masca, Los Cristianos, cu iesire spre autostrăzi și principalele puncte de atracție, pe Teide ajungi sus în maxim 50 min. Nu este foarte animat, exclus viață de noapte, dar nu pentru asta venisem, în schimb am testat meniurile pe la diversele terase și restaurante, inclusiv cele spre portul Gigantes, de unde pleacă ambarcațiunile de agrement. Plaja Arena nu e foarte aglomerată dar bine întreținută.

Hotelul, Los Dragos de Sur, la un preț de 43 E/ zi cu mic dejun inclus, a fost ca un bonus al locației alese, am primit o cameră imensă, care de fapt era ca o garsonieră, dormitor+ living, inclusiv chicinetă dotată cu cele necesare, spații de depozitare generoase, wifi gratuit și în cameră, terasa încăpătoare, fix deasupra oceanului. Să vă povestesc despre apusurile văzute de acolo și salutul de fiecare dimineață al Giganților și a Gomerei, somnoroasă, mai mereu cu o căciulă de nori pe frunte? Vă las pe voi să trăiți asta, e unic! Pentru un buget mediu așa cum l-am stabilit noi, hotelul a oferit the best money can buy. Curat, liniște, personal foarte eficient și amabil, ospătari români (la recepție bacșișul este ocolit politicos), bine poziționat, restaurante și terase în apropiere, Lidl la 500m distanță, magazin local Dino pe strada cu hotelul, bine aprovizionat, aprozar.

Micul dejun a fost de foarte bună calitate, multe fructe, patiserie locală, șampanie, sucuri naturale, diversificat și proaspăt totul, în așa fel încât fiecare dimineață ne-o începeam binedispuși la cafea. Restaurantul oferă posibilitatea de a servi gustări la barul de la piscină sau cina la un preț mai bun ca la terase de 8-9 E, dar doar până la ora 19.00.

Ora de checkin nu e mai devreme de 12, deși noi am sosit cu avionul la 8.00, nu aveau nici o cameră liberă. Dar ne-au compensat așteptarea pe terasa de vizavi cu camera cu vedere la ocean! Avea și o piscină la ultimul etaj, dar cine să mai aibă timp și de ea?!

O mare surpriză am avut, plecați pe 27 aprilie de la numai puțin de 25 grade din Brașov, să ajungem la maxima zilei de 21 grade în Tenerife, am prins o perioadă de temperaturi scăzute, prin care Spania nu mai trecuse de ani buni, pe continent ploua și era frig, lucru care s-a resimițit chiar și la cei 1000 km distanță unde se afla insula. Voalurile și tricourile cu găurele au stat neatinse în bagaje, iar soțul meu, care își uitase geaca în România, avea o vorbă a lui: Nu am înghețat de când mă știu așa într-un concediu… unde ziceai că m-ai adus, în Tenerife?! Există o explicație (una deja am dat-o mai sus): majoritatea excursiilor noastre au fost prin munți (inclusiv pe Gomera, am prins 13 gr pe vârf), dar Cel de Sus ne-a dat ca bonus seninul cerului de fiecare dată, să putem admira pe săturate peisajele și vf. Teide din mai multe puncte de observație.

Dar da, am făcut plajă, ne-am bronzat, am înotat de la mare la mic în ocean pe săturate, soarele e foarte puternic chiar și la 20 grade, loțiunile de plajă să nu vă lipsească și mai ales sprayuri cu apă termală, hidratați-vă pielea când faceți excursii. Prietena mea, cu o piele mai sensbilă, a avut probleme, dar vă spun și remediu: tăiați o frunză de aloe vera (că doar e câmpul plin) și ungeți cu gelul ei, face minuni. Pentru mine a fost o vreme perfectă așa, nefiind o iubitoare a temperaturilor extreme.

Depinde pentru ce ai venit.

Pentru plajă nici nu se poate mai bine, deși am citit nemulțumirile unora care nu rezonează cu nisipul negru, pentru mine era ireal de frumos, stând întinsă și privindu-l în bătaia soarelui se îmbină într-un caleidoscop de lumini, pur și simplu magic, atât de afânat încât îți intră piciorul până la glezne.

Stațiunile din sud se întrec în plaje negre, cu magazine și terase, Los Cristianos fiind, să zicem, Mamaia insulei, multă animație și oferte de tot felul. Dacă vă place nisipul auriu, vă deplasați spre nord, În Santa Cruz, unde la 5 km după veți descoperi Plaja Terasita, unde intrarea lină în apă și curenții mai linștiți ai oceanului o fac și mai atractivă. Gașca mea a funcționat pe principiul vizităm cât se poate și, dacă mai avem timp, seara facem și o baie în ocean. Apa oricum era mai caldă și soarele nu mai ardea așa tare (la amiază pur și simplu nu poți călca pe nisip), deci cum nu se putea mai bine. Am să vă prezint câteva repere în ordinea preferințelor mele.

Vf Teide, văzut din două direcții, o dată pe ruta Santiago del Teide, Chio, Parcul Național, Oratova, Icod de Los Vinos și, într-o altă zi, prin Arona, Vilaflor, Teide. Deși am făcut rezervare la telecabină cu 2 luni înainte, nu am reușit să prindem decât urcarea de la 15.30, iar cum ultima coborâre era la 17.00, nu a rămas timp pentru a pleca cu grup organizat pe traseu pentru a putea vedea craterul. Deci pt. doritori, rezervarea pt. telecabină va fi pasul 2 după cumpărarea biletelor de avion. Dacă pe Teide am stat lejer în ceva de fâș sau un cardigan la cei 3200 m până unde poate ajunge mașina, în Vilaflor fotografiile au ieșit cam tremurate. Impresionant, simți că atingi cerul dintre stâncile parcă arate cu buldozerul după ce Soarele a topit piatra ca să semene cu cea de pe Lună. Cu toate acestea, am văzut o varietate de specii de plante, flori de tot felul, aprilie e o lună foarte darnică cu culorile și miresmele. Întoarcerea spre Oratova e un traseu atât de pitoresc, șoseaua pur și simplu împarte în două lumea norilor în stânga de cea a stâncilor în dreapta. Și pe alocuri popasuri și terase unde poți gusta arome locale în timp ce norii par că îi poți atinge cu mâna. Superb!

Loro Park, o imensitate de vegetație luxuriantă printre care își trăiesc viața într-o captivitate să-i spunem civilizată, ființe minunate adunate de pe tot globul. Ca strategie, e bine să vedeți mai întâi toate cele 4 spectacole (delfini, orci, pinguini, lei de mare, papagali), ca apoi să decideți cât timp și energie vă mai rămân pt. explorarea parcului. Mai ales că ele sunt strategic așezate încât să ai timp să ajungi de la unul la altul fără a pierde începutul spectacolului. Să vă spun cum încep delfinii, dragii de ei: muzica din Pirații din Caraibe, de sus zboară pe deasupra capetelor papagali imenși, atât de colorați și de frumoși, delfinii țâșnesc din apă la cel mai mic semn al antrenorului (prefer așa, decât dresor, între cei doi e o chimie magică), arena vibrează și ușor, parcă te ridici, în jur totul se estompează, ești doar tu și delfinii, te conectezi cu ei și trăiești momente pe care nu credeai că ești capabil să le simți așa. Recunosc că am aplaudat până m-au usturat palmele, am plâns de am panicat și copilul până a înțeles că lacrimile adulților pot fi și de fericire (plângeau și bărbații, nu râdeți) iar privind pe geamul avionului la întors singurul regret era că nu o să îi mai văd. Cumpărați double ticket, cu Siam Park (preferatul băieților mei), e mai convenabil; și dacă doriți să revedeți, a doua vizită se plătește la jumătate.

La Oratova este cea mai fermecătoare așezare, în care am reușit să mă transpun un pic vremurilor de demult, clădirile sunt adevărate piese culturale, o grădină botanică mică și cochetă, acolo inclusiv școala arăta ca o locuință burgheză, luxuriantă, pe a cărei alee te așteptai să pășească vreo domniță cu evantai. Casa Los Balcones, un muzeu veritabil în care revedeam cu ochii minții elemente din descrierile cărților lui Garcia Marquez. Atât de veche, dar atât de bine conservată. Vizavi, mare coincidență  magazinul Tenerife Pearls, unde cu cu greu m-am lăsat convinsă să îmi iau un suvenir. Și venerabilul Copac Milenar, Drago, cu cei 1000 ani de bătrânețe, dar drept ca un brad.

Satul Masca și Farul de Teno se pot face într-o zi, sunt pe același traseu, peisaje superbe, serpentine amețitoare și senzații tari. La far nu te lasă să urci cu auto decât seara, după 19.00, așa că iei autobuzul din centru și cu 1 E ajungi în 20 minute. E un loc unde și-a făcut cuib vântul și de unde poți admira Giganții și din partea cealaltă. Asta o poți face și de pe apă, dacă achiziționezi o excursie Masca, cu posibilitatea de a vedea delfini în mediul lor natural.

Insula Gomera- de menționat că excursiile le poți achiziționa din multe puncte din Santiago, dar noi ne-am dus în portul turistic Los Cristianos, că așa aveam eu notat că e bine, după ce, fără gps, am ajuns mai întâi în cel comercial, de unde am luat de fapt a 2a zi feriboat-ul. Pt. 58 E/ persoană ne-a fost asigurat transferul de la hotel, feriboat, tur autocar pe insulă și un prânz tematic cu o demonstrație de limbaj non-verbal străvechi, prin fluierături. Plecarea se face la 6.30 din fața hotelului (pt. noi la 4.30, că mobilul soțului care a dat alarma nu și-a resetat singur ora, dând beepuri disperate prietenilor de ce nu mai coboară o dată în parcare).

Insula e mult mai verde, mai sălbatică, se folosesc încă metodele de a face agricultură în terase, păduri aflate în patrimoniu, cu specii aflate pe cale de dispariție, un muzeu, pe scurt, o zi foarte relaxantă, pe alocuri răcoroasă, dar încălzită cu o cafea baraquitto, îți revii. Vă recomand produsele din aloe vera de acolo, sunt foarte bune.

Piramidele din Guimar- te abați un pic de pe autostrada către Santa Cruz ca să te oprești, câteva ceasuri, să admiri ce poate face un om din pasiune și simț al aventurii, Thor Heyerdhal, autor atât al cărții sale memorialistice Expediția Kon Tiki, cât și promoter și susținător al insulei în sine. Să stai în fața unei ambarcațiuni împletită din bambus și să poți să concepi că un om a străbătut oceanul cu ea pt. a-și susține principiile, e un mod prin care poți demonstra copilului de lângă tine cât de puternic poate fi omul, atunci când crede în el.

În loc de concluzie, vă doresc să găsiți și să trăiți vacanța pe care o visați!

P. S: puneți Tenerife pe listă, așa, mai la început.

---

VIZUALIZĂRI: 8006 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI