Muzeul Papusilor din Icod de los Vinos, comoara ascunsa a Tenerifelor

TIPĂREȘTE

Artlandia... sau papusa-obiect de arta...

Planificasem aceasta vizita la Muzeul Papusilor inca din tara, dupa o documentare destul de serioasa... asa ca, de comun acord, dis de dimineata, iata-ne plecati cu masina inchiriata, din Puerto de la Cruz, catre Icod de los Vinos, de fapt, catre Santa Barbara, o localitate satelita acestui oras, dupa cum aratau indicatiile de pliantul luat de la hotel.

GPs-ul ne-a dus doar pana in Icod, dar de acolo nu ne-a mai ajutat cu nimic, fie pentru ca pierdea semnalul, fie pentru ca hartile nu erau actualizate...

Asadar, dupa ce ne-am invartiti in cerc de vreo doua ori, din lipsa de indicatoare, am apelat pentru indicatii la niste politisti din Guardia Civil, care, in loc sa ne explice locatia, au preferat sa se suie in masina din dotare si sa ne ceara sa ii urmam, A uramat un urcus sustinut, pe strazile abrupte si intortocheate de la periferia orasului.

Intr-un final au oprit in dreptul unei parcari improvizate, langa intrarea in muzeu, si, coborand in masina ne-au asigurat ca jos, in oras, eram prea departe ca sa ne poata explica... asa ca nu au avut alta solutie pentru a ne ajuta decat aceasta... in sfarsit, iata-ne ajunsi la “Artlandia, muzeul papusilor”.

Sa va descriu intai locul... e o fosta ferma traditionala canariana, inconjurata de ziduri de piatra peste care se revarsa flori inmiresmate de leandru alb si inegalabilele bougainvillee (flori de hartie). Dincolo de gard se intrezareste vegetatia luxurianta, marcata ici-colo de care un bananier.

La intrare, un domn inalt si slabut, care vorbeste o spaniola cu un accent destul de puternic... e evident ca nu e spaniol... se arata prietenos din prima clipa, reducand biletul Iuliei de la pretul de 10 euro cat era intrarea pentru adulti, la 4,5 euro, cat cel al copiilor de peste 6 ani (biletul copiilor sub 6 ani este gratuit). Ne explica faptul ca o sa ne lase sa vizitam singuri prima cladire destinata expozitiei, apoi o sa ne insoteasca in cea de-a doua parte a expozitiei... e discret si politicos si mereu cu zambetul pe buze...

Impactul pe care l-am resimtit in clipa in care am pasit pragul muzeului a fost unul imposibil de descris in cuvinte... pur si simplu am alergat de la o papusa la alta, minunandu-ne de frumusetea, expresivitatea si unicitatea fiecareia dintre ele. Sa nu uit sa va spun ca vorbim de peste 320 de papusi de mari dimensiuni....nu de papusi miniaturale

Cert este ca fiecare papusa in parte exprima ceva... unele erau printese mofturoase, altele erau imbracate in zdrente si respirau aerul saraciei.

Unele erau scolarite, altele erau bucatarese, sau spiridusi... unele erau blonde, altele erau mulatre... diversitatea era una extraordinara, si asta nu numai din punct de vedere al coloritului, sau al vestimentatiei, ci mai ales din punct de vedere al expresiei. Intreaga gama de emotii umane erau acolo... numai vazandu-le “pe viu” le poti intelege...

Am parasit aceasta prima cladire si, trecand prin gradina absolut superba, cu niste flori nemaivazute, am pasit spre cea de-a doua locatie... aici se afla papusile in serie mica si papusile-unicat. Realizarea artistica este pur si simplu unica... aceste papusi pareau de-a dreptul vii. Georg, proprietarul, ne-a insotit de acesta data si ne-a explicat fiecare grup in parte.

Fiecare papusa isi avea istoria sa... achizitionarea fiecareia dintre ele reprezentand o poveste speciala... Inflacararea cu care vorbea ne-a facut sa intelegem pasiunea lui pentru papusile fermecate... Tot Georg ne-a exemplificat si modul in care sunt create papusile de portelan, cu cele mai mici detalii... de la obinerea nuantelor tenului pana la atasarea parului si desenarea sprancenelor.

Am sfarsit vizita luand o cafea pe terasa special construita in acest scop, langa un mic bar rustic, de strasina caruia atarnau doi “ ciochini “ imensi de banane... Am vorbit cu Georg despre muzeu, despre copii sai, despre acomodarea la tot ceea ce inseamna traiul pe o insula cu climat atat de diferit de cel al Austriei, tara lor natala... ca si cum ne-am fi cunoscut de o viata si am simtit atunci, mai mult ca oricand, ca oamenii pot rezona unii cu altii dincolo de diferentele lingvistice si culturale, avand ca punct de intalnire al sufletelor lor doar dragostea pentru frumos...

Tot respectul pentru Georg si sotia lui, Ingrid, la randul sau creatoare de papusi, doi oameni speciali, care au stramutat aici, din Austria, un muzeu-unicat, un must-see al insulei Tenerife...

Daca review-ul meu nu a v-a convins pe deplin, iata site-ul museului, unde puteti gasi mai multe informatii artlandya.com

---

VIZUALIZĂRI: 3703 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI