Capitalele Insulei Tenerife

TIPĂREȘTE

După atâta umblătură hai-hui pe coclauri, ultima zi petrecută în Tenerife am dedicat-o capitalelor.

Iar dacă folosesc pluralul nu înseamnă că are mai multe. Ci că nu a avut-o doar pe actuala,  Santa Cruz de Tenerife, de-a lungul timpului.  

Unica sa predecesoare a fost San Cristobal de La Laguna, considerată capitala istorică şi unul dintre cele mai fermecătoare oraşe de pe insulă, distincţie pe care, după umila mea părere, o dispută cu La Orotava.

Cazaţi în această urbe pentru 3 nopţi, am alocat o după-amiază şi două seri plimbăritului în pas agale pe uliţele zonei istorice. Nu ne-am îndepărtat de aceasta decât în drum spre autogară de unde am luat autobuzul către Santa Cruz.

Oraşul mai este cunoscut şi sub titulatura de „Florenţa Insulelor Canare” datorită multitudinii de mici palate şi case superbe dar şi ca fiind primul oraş colonial fără ziduri în Insulele Canare, model preluat ulterior de spanioli în construirea oraşelor din America.

Numele său îşi trage sorgintea de la o lagună insalubră în jurul căreia s-a construit partea de sus a oraşului, dezordonat, fără nicio planificare urbanistică. Pentru ca mai apoi să intervină edilii şi să să dea o formă de reţea dezvoltării părţii de jos, în jurul Plazei del Adelantado, acolo unde în fiecare seară se aprindeau luminiţele bradului municipal şi săniile renilor în care ar fi urmat, probabil, să urce Moş Crăciun. Dar, doar după plecarea noastră spre casă…  

Plimbarea prin oraşul vechi devine o reală plăcere pe străzile pietruite sau pavate şi plate, pe a căror margini se înşiruie case vechi, bine întreţinute, colorate iar unele cu intrări în curţi, oferind astfel posibilitatea de a le admira iscusinţa amenajării acestora. Eram curioşi să fi avut posibilitataea accesului şi în interiorul lor pentru a ne face o imagine completă despre stilul canarez locuit, nu cel prezentat turiştilor în unele dintre ele.

Un farmec aparte îl conferea iluminatul asigurat de instalaţiile de Crăciun ce reprezentau îngeri cântând la trompetă, stele de diverse culori, panglici nesfârşite de beculeţe mici şi jucăuşe sau coridorul de lumini în care amatorii de fotografii erau prezenţi în număr foarte mare.

O muzică plăcută, lină şi la tonalităţi rezonabile se revărsa în difuzoare în fiecare seară, oferind o încercată stare de magie a sărbătorilor.  

Am mai vizitat Spania înaintea Crăciunului, acum doi ani în Andaluzia, şi am remarcat şi cu acea ocazie eforturile depuse de autorităţi pentru decorarea localităţilor, asigurarea cadrului ambiental în fiecare seară, bucuria localnicilor şi a copiilor, în special, ce îşi petreceau serile în oraş plimbându-se la nesfârşit pe sub luminiţe şi globuleţe colorate.

Pentru mine, e ceva în afara obişnuinţei şi cu greu m-aş putea regăsi în acea stare traită de spanioli. Frigul, zăpada, repetiţiile pentru mersul la colindat şi săniuşul sunt mai aproape de senzaţiile mele hibernale.

Revenind la clădirile ce asemuiesc San Cristobal de La Laguna cunoscutului oraş toscan menţionat mai înainte, chiar în apropierea hotelului nostru se afla una dintre cele mai frumoase, Palacete Rodriguez de Azero, ridicată acum mai bine de 100 ani, cu balcoane laterale de fier forjat şi un turn acoperit cu foi de ardezie şi care în prezent găzduieşte cazinoul.

La parter e amenajat un restaurant iar pe holurile de la acest nivel am avut şi noi acces, prilej de a admira stilul elegant al amenajărilor interioare.

Din Plaza del Adelanto se poate vedea centrul vechii puteri regale a oraşului, în jurul acesteia stabilindu-se guvernul oraşului şi al insulei precum şi reşedinţa guvernatorului şi a familiei sale.

De aici pornesc două străzi paralele ce duc spre catedrala situată în Plaza de los Remedios, întretăiate de străduţe transversale mai înguste (aspectul de reţea menţionat anterior) cu case pe un nivel având uşi simple sau duble prin care intrau odinioară cărucioarele cu mărfuri şi produse agricole care alimentau localnicii.

Aceste două străzi sunt cunoscute drept străzile regale, uşor de intuit şi recunoscut motivul dacă priveşti faţadele conacelor şi stemele heraldice ale celor mai influente familii de odinioară.

După catedrală străzile parcă trag una spre alta ca doi îndrăgostiţi ce doresc să îşi dea întâlnire şi aşteaptă nerăbdători acest moment care se petrece în Iglesia de Conception, în fosta Villa de Arriba, locul primei aşezări ridicate după cucerirea insulei.  

Unul dintre cele mai frumoase edificii locale e reprezentat de Palacio de Nava y Grimon, în stil tradiţional canarez, cu o scară interioară superbă de marmură şi un tavan casetat, de lemn, clădire în care a apărut primul ziar tipărit pe insulă. De către australieni, în urma unei întălniri culturale…

Următoarele perle pe şiragul imobilelor splendide din centru sunt Monasterio de Santa Catalina de Siena şi Primăria, devenită instituţie publică într-o fostă fabrică veche construită după planurile lui Manuel de Oraa, primul arhitect local acreditat de Academia Regală.

Avem ocazia să o vizităm şi să admirăm picturile murale de pe hol şi scara interioară, opere artistice reprezentative pentru istoria locului şi să pătrundem până în sala în care se ţin şedinţele legislativului local.

De unde suntem îndemnaţi, pe un ton expeditiv, să ieşim întrucât urma să aibă loc o ceremonie. La ieşire vedem mireasa şi ne vine a râde, oamenii îşi închipuiam că noi om fi un soi de paparazzi sau spărgători de nunţi?

Interesantă pentru descoperirea stilului tradiţional de viaţă e Casa Museo Cayetano Gomez Felipe, excelent exemplu de casă canareză ridicată în anul 1703, cu ferestre mari  şi balcon de lemn, detaliu arhitectural despre care care se crede că a fost transmis de aici în Lumea Nouă.

Accesul din drum la casă se face printr-un hol ce se deschide într-o galerie cu vedere spre curtea centrală, situată – în mod neobişnuit – mai jos de nivelul străzii şi plină de plante verzi.  

Construcţia caselor tradiţionale se remarcă prin utilizarea predominantă a lemnului, atât în exterior cât şi în interior, cel mai folosit fiind lemnul de ceai, renumit pentru robusteţea sa şi rezistenţa la atacurile insectelor.

Tot aici găsim prezentată o copie după prima hartă a oraşului La Laguna, datând din anul 1588, cu poziţionarea acestei case foarte aproape de laguna – secată la acea vreme - care a dat numele oraşului.  

Umblând încolo şi încoace fără grabă sau destinaţie prestabilită, trecem – şi nu doar o dată – pe lângă Palacio Lercaro, Antigua Casa de los Jesuitas (casa primilor iezuiţi, cu o colecţie unică de vechi manuscrise), Teatrul Leal, Palacio Salazar sau Iglesia de Nuestra Senora de la Concepcion.

Aşezământul religios e primul ridicat în Tenerife după cucerire şi a suferit de-a lungul istoriei mai multe renovări şi modificări cauzate de incendii sau prăbuşiri. Din aceasta s-au desprins celelalte parohii ridicate pe insulă.

Plimbarea ultimei seri în Tenerife se încheie în Casa de las Especias, loc din care cumpărăm tot felul de condimente aromate de prin partea locului sau plante uscate pentru ceai.

                Referitor la cealaltă capitală, Santa Cruz de Tenerife (Sfânta Cruce de pe Tenerife în traducere) nu e doar capitala insulei omonine ci îşi împarte cu Las Palmas respectivul statut pentru întregul arhipeleag canarez.

                E mai mare, mai populată şi mai puţin atrăgătoare şi nu are farmecul celei prezentate, cât de cât, anterior.  

                Drumul între San Cristobal de La Laguna şi Santa Cruz de Tenerife este o continuă coborâre – în sens invers o permanentă urcare – şi se poate parcurge cu autobuzul sau tramvaiul, preţul unui bilet fiind de 2,70 euro.

                Am coborât cu autobuzul şi am urcat cu tramvaiul iar de ar fi să mai parcurg vreodată acest drum aş alege clar varianta pe şine. Mai aglomerată, totuşi, dar mai rapidă şi silenţioasă de vreme ce tramvaiele au prioritate la semafoare şi nu împart cu altcineva drumul. Şi, în plus, au o frecvenţă de 5 minute.

                Am ajuns în dimineaţa minunată şi caldă – pe acolo – a zilei noastre naţionale iar prima haltă a reprezentat-o Mercado de Nuestra Senora de Africa, paradis gastronomic unde se pot degusta preparate tradiționale și  cumpăra fructe și legume proaspete.

                Aranjamente de diverse fructe sau legume – vă vine sau nu să credeţi, am numărat la un stand 13 soiuri de cartofi expuşi! –, de produse de patiserie, mezeluri sau raioane întregi de condimente cu mirosuri şi culori ce te ameţeau ori standuri de flori şi licori bahice sau bijuterii artizanale, toate erau acolo să te determine să deschizi portofelul. Nu rezistai doar să treci prin hale…

                Iar la intrări erau tonetele cu mâncarea ce degaja un miros ce îţi aducea ploaia în gură deşi cerul se prezenta de un senin fără de cusur.

                La intrarea în piaţă observai o operă artistică, o barcă împinsă de 2 bărbaţi, un omagiu adus efortului zilnic al “los chicharreros” , pescarilor locului în vremurile trecute.

                Străzile actualei capitale sunt mai cosmopolite decât ale fostei, cu magazine ale recunoscutelor branduri ce împânzesc arterele centrale ale fiecărui oraş mai măricel, cu pereţi ai clădirilor pictate ca un omagiu adus vreunui trompetist sau poet local ori cu ronduri de crăciuniţe roşii sau albe în spaţii mai deschise.

Trecem prin Plaza de Espana cu a sa fântână circulară, pe lângă monumentul închinat celor căzuţi în războiul de eliberare naţională şi prin apropiere de Castillo de San Cristobal (prima fortificație de pe cuprinsul Insulei Tenerife, construcția sa debutând în anul 1575, în timpul guvernatorului Alvarez de Fonseca), trecem podul în portul în care se odihneşte un vas namilă de croazieră şi ne tragem puţin sufletul până ne alungă ploaia spre un adăpost.  

După o scurtă plimbare prin apropierea falezei cu intenţia de a ajunge la Palmetum renunţăm din cauza traficului auto care produce o grămadă de noxe. Ar fi fost interesant să ajungem acolo pentru a vedea la faţa locului grădina botanică construită pe fostul depozit de gunoi al orașului, dar eram prea expuşi gazelor pe drumul ales.

Ne oprim în staţia de tramvai şi revenim în capitala veche. Care ne-a atras mai mult prin aerul ei boem şi mult mai aproape de autenticitatea căutată.

Ne mai preumblăm puţin seara pe străduţele ei elegante, pe sub o arcadă pe care literele luminoase se înlănţuiau în cuvântul “alegria” .

Da, eram şi noi fericiţi chiar dacă în dimineaţa ce va veni urma să părăsim insula.

Însă eram conştienţi încă de la începutul sejurului că destinaţiile noastre următoare erau mai atrăgătoare. Şi de abia aşteptam să ajungem acolo…  

---

VIZUALIZĂRI: 3297 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI