Santorini, printesa marii Egee (I)

TIPĂREȘTE

Generalitati

Va rog sa va scoateti fierul de calcat din priza, ciorba de pe foc si puiul grill de la rotisor, pentru ca urmeaza un review mai lung.

Incontestabil, Santorini e-o insula unica. O a doua Santorini, nu mai exista in lume. Precum nu exista nici un al doilea “Dracula Castle”, Casa Poporului” sau “Cimitir vesel”. Doar ca unii stiu sa profite de oportunitatile turistice, altii nu.

Insula poate fi privita din cel putin doua puncte de vedere in functie de mau multe lucruri, dar mai ales de starea sufleteasca de moment, a turistului. Unii, vor exclama ”Wow! Ce minunatie, niste orase, cocotate acolo sus in cer, pe creasta craterului, acolo unde doar vulturii se avanta si totul e invaluit de o mare si un cer impecabil si de misterul unei eruptii nimicitoare. Superb. Inedit. Original. Unic! Altii, mai rezervati din fire sau poate mai obositi dupa atatea ore de mers cu masina si feribotul, care cunosc déjà imaginile ce-i asteapta din zecile de pliante si ghiduri ce circula prin lumea larga, vor ramane ceva mai indiferenti si vor zice… ”Pai pe asta am dat eu un sac de bani? Pe doua orase si niste creste aproape golase si sterpe si pe o insula fara nici o plaja? ”. Asa ca, inainte de-a porni la drum am cerut si eu parerea a doi sefi de agentie turistica din urbea mea. Primul mi-a zis ca in afara de Caldera cu cele doua orase ale sale, Fira si Oia, n-ai nimic interesant de vazut, totul e sterp si banal in jur, lucru care se si observa de la aeroport si pana la Caldera, celalalt, mi-a zis doar un cuvant “Marketing, o desantata politica de marketing ce-a prins mai ales la asiatici”. Fiecare cu parerea lui.

Eu m-am axat pe ceea ce e frumos, n-am strabatut povarnisul ars de soare peri-calderean decat odata, ca sa vad mai de aproape o moara de vant, ci m-am axat mai ales pe cele trei puncte care stiam ca-mi vor face placere : Fira, Oia si Red Beach. Caci ce-ar fi Santorini, fara Fira, Oia si Caldera. Mai nimic! O insula stearpa, anosta si tuciurie in imensitatea marii, asa precum mai exista in Grecia inca altele o mie. Si mi-a mai placut ceva in Santorini. Portul Athinios, de care n-ai cum sa nu te-mpiedici, daca vrei sa vizitezi si o alta insula mai mare.

Acuma, sa stiti ca insulei si insularilor li se cam falfaie de parerile noastre. Ei au reusit in ultimii ani sa atraga din ce in ce mai multi turisti din intreaga lume si sa intre in TOP TEN-ul destinatiilor turistice mondiale. Acesta insula ciudata, asa cum e ea, pentru unii euforizanta, pentru altii banala, pe jumatate naturala, pe jumatate artificiala, reuseste sa atraga precum un urias magnet, precum o fata morgana, precum un drog sau un simplu nume de reclama, pe toti iubitorii de frumos, pentru ca nimic in Marea Egee, nu se compara cu intrarea triumfala a unui feribot in Caldera, unde, acolo undeva sus, pe buza vulcanului te saluta cele doua alburii orase-amfiteatru, adulate de mai toti locitorii planetei indiferent daca sunt pro-sau anti-santorinieini, orase ce se preling precum un ghetar din Alpi, de pe creasta muntelui, deasupra unui perete aproape vertical, brun - roscat sau negricios, imagine incadrata de o superba si infinita mare si un cer albastru. Apoi, apropiindu-te de Fira, mai vezi doua pacheboturi care stau in Caldera doar asa de design, eu le-am vazut acolo in fiecare zi, si cred ca au fost puse in stil “Navagio”, unde o epava care statea in apa, gata-gata sa rugineasca, a fost trasa pe mal, ca sa ridice valoarea peisajului. In acel moment al intrarii in Caldera, intreaga suflare a feibotului iese e punte sa filmeze, sa faca fotografii sau sa admire, pur si simplu, printesa Cicladelor. In acest moment, toti turistii se pun de acord, ca Santorini e o insula superba si exclamatiile de admiratie nu mai contenesc.

De cand am venit acasa, ma tot intreb ce-a gasit lumea atat de interesant la aceasta insula incat sa strabata anevoiosul drum pana acolo si inca nu mi-am dat seama. Dar nici nu e nevoie. Omenirea afacut deja o selectie si a pus, sa zicem, Turnul Eiffel, Piramida lui Keops si Santorini printre preferintele ei. Si atunci nu mai are rost sa incerci sa-ti explici nimic. Ele plac ochiului si-atat. Fie pentru ca sunt frumoase si semete, indraznete, non-conformiste, fie pentru ca au o istorie interesanta, fie pentru ca constructia lor a necesitat eforturi deosebie din partea aceste furnici mereu neobosite, numite om.

La un prim contact, Fira si Oia, te socheaza. Sunt niste creatii SF, anacronice, care poate daca n-ar fi fost construite in panta, pe muchia subtire a unui vulcan si la inaltime ci pe teren plat, n-ar fi stranit atata curiozitate. Fira, care e mai populara, mai umana si mai mare, place, pentru placerea ce ti-o transmite, poate, o bere sau un pranz servite undeva pe o terasa, stiind ca deasupra ta, e-un furnicar de turisti curiosi ce strabat faleza si fotografiza tot iar jos, foarte jos in vale, e-un port mic (portul vechi), unde nu prea poti ajunge nicicum decat daca ai picioare zdravene. Decat coborand zeci de serpentine obositoare si cu miros de grajd, pe langa ciurde de magarusi sau cu telecabina, pentru 5 sau 6 euro. Fira si Oia plac pentru ca vezi mereu venind alti si alti turisti entuziasmati, unii chiar euforici, sentiment care e molipsitor. Place pentru ca realizezi efortul celor ce-au riscat, construind orasele pe panta unui vulcan, vulcan care poate oricand sa recidiveze si sa scufunde in abis, intreaga aceasta destinatie din TOP TEN. Fira si Oia, sunt doua orase desprinse parca din viitor, loc in care, dupa ce-au facut ordine in lume si i-au alungat pe toti cei rai, Luke Skywalker, Obi Wan si printesa Leia, isi vor permite sa vina aici, intr-un scurt sejur, intr-un apartament confortabil din care ziua vezi un albastru infinit iar noaptea, intreg universul, ca sa se odihneasca sau poate sa-si faca luna de miere, inainte de-a porni spre alte aventuri celeste.

Voi incepe cu sfarsitul

Pe data de 13 iunie a.c., feribotul sosit din Paros ma readuce pe Santorini dupa doua saptamani de Ciclade. In Santorini, mai raman doua zile, pentru ca avionul de Otopeni, pleaca poimaine de pe micutul aeroport din Santorini. N-am vazut inca aeroport mai mic. Trei incaperi, una pentu plecari, alta pentru sosiri si a treia, care ramane deschisa toata noaptea, e destinata diferitelor firme comerciale. Aici e bine sa te adaposteti daca ai sosit inainte de 5,30 dimineata si vremea e proasta sau bate vantul. Aeroportul e inchis noaptea, intre ultima cursa, cea de la ora 0,30 si ora amintita, 5,30, cu toate ca pe un afis scrie ca e deschis non-stop. Ajung la 5 si 10 minute, ma asez si eu la coada. Sunt numai romani. Glumim. “Aeroportul e deschis non-stop, cu exceptia noptii". Checkingul incepe la 6.

In Ciclade, n-am vizitat decat doua insule, Santorini si Paros, cu toate ca mi-am propus 3 sau 4. Pe Antiparos am stat cateva ore. De ce doua? Pentru ca, odata ce ai aruncat ancora undeva pe o insula din Ciclade, pentru a ajunge pe o alta insula de pe ruta mult batuta, clasica, Pireu-Paros-Naxos-Santorini, (sau alta insula mai mica) pierzi doua zile / insula. Feriboturile nu pleaca la 5 dimineata si nu se-ntorc la 9 seara, asa cum ti-ar conveni tie. Pentru a vedea cat mai multe insule din Ciclade, ai nevoie, nu de foarte multi de bani, ci de mult timp. Iar Mr. Meltemi, trebuie sa te lasa-n pace. Cum? Nu stiti cine e domnul Meltemi? E vesnicul dusman al turistului din Ciclade. Meltemi e-un vant parsiv ce se formeaza in pusta maghiara si-n campiile arse de soare ale Turciei. Strabate intreaga mare Egee, de la Nord la Sud, actioneza cu intermitente intre luna mai si octombrie, iar in dreptul Cicladelor, cele doua ramuri ale sale, se unesc si parca inebunesc. Uneori, vantul bate cate o saptamana, non-stop. N-are el boala pe insulele mai nordice, Thassos sau pe Sporade ci pe Ciclade. Cand vantul bate puternic, agita marea si vaporasele mai mici decat feriboturile, ce te duc in feericele insule din acest arhipelag (Ios, Mykonos, Mylos, etc), nu pornesc la drum sau ti se spune… ”Ok, puteti lua bilet dar sa stiti ca marea e agitata”. Si daca ai stomacul sensibil, vezi si ce-ai mancat alaltaieri. Fetele de la agentie, in zilele cu vant si mare agitata, ma postrofau mereu “Pai cum nu stiti, ca-n Sntorini bate vantul? ”. Una dintre ele, mai umana, imi zice…. ”Eu va sfatuiesc astazi sa nu porniti la drum, mai asteptati 1-2 zile”. Si asta si fac, mai trag de timp si mai fac o plimbare pe marginea Calderei sau prin vechiul oras Fira, oras cu strazi inguste, in care poti atinge peretii caselor de vis-à-vis, cu ambele maini. Giganticele feriboturi de pe ruta amintita, (Pireu-Paros-Naxos-Santorini) n-au probleme, sunt adevarate orasele plutitoare, stabile si moderne, dar vaporasele mai mici, au, iti plimba stomacul din babord pana-n tribord si de la pupa pana la prova. Si vai! Sa vedeti ce excursii frumoase se fac zilnic din Santorini. V-am pus afisul din fata unei agentii din centru, doar asa ca sa va zgariati pe ochi cand marea e agitata! In fiecare zi (minus duminica), poti vizita o alta insula. Inca din tara, amicul meu din Bucuresti ma avertizare… ”Sa nu dea domnu’sa te-ntalnesti cu Meltemi! ”. Pe uscat, Meltemi te urmareste oriunde. Poate incepe oricand si sa inceteze oricand. Brusc. Esti la picioarele lui. Face misto de tine. Poate apare cand ti-e lumea mai draga si poate inceta cand nu te-astepti, de la un minut la altul. Cand bate, daca esti in camp deschis, te poate chiar si dezechilibra. Incerci sa te ascunzi de el, dupa o casa, dupa un copac mai gros, dar Mr. Meltemi, ia coltul, ocoleste orice obstacol si vine dupa tine, te urmareste ca un detectiv. Parca ar sufla din mai multe directii deodata. Noaptea, e-un vant rece, in luna iunie urla ca o haita de lupi, ziua insa, e cald si puternic. Dar l-am prins si-n debutul lui iulie. Uneori adie placut, mai ales in timpul siestei, cand intreaga Grecie fierbe si se-ascunde prin case. Anul acesta au fost temperaturi mari de 34-37 gr. C. Din 28 de zile cat am stat in Grecia, a plouat o singura zi. Noaptea. A fost vijelie. A rupt plaja din Skala Potamia. Au aparut si alge la mal. Dar pana sa apara turistii, pe la 9-10 dimineta, crevasele din plaja au fost astupate si algele au disparut. Odata, Meltemi, in Santorini, mi-a luat aparatul foto din mana si a trebuit sa ma fixez de un maslin (mai batran ca mine), ca sa fotografiez un golf. Asadar, exista multe necunoscute prin acest arhipelag frumos si un sejur reusit pe-ici, se-ntampla sa-l ai, doar daca ai si putin noroc. Loterie curata.

Feriboturile apartin mai multor firme, sunt mari, sunt luxose (mai ales Blue Star Ferries), sunt ca niste vase de croaziera, cu “biznis class”, cu ascensor, cu scari rulante, cu mai multe punti, cu magazine pentru shoping, cu restaurante si baruri, cu agentii de turism, cu televizoare plate pe toti peretii. Doar o piscina si un jacuzzi le mai lipseste. Dar… merg incet. De fapt acesti mastodonti ai apelor, nu merg ci aluneca pe apa, ca un schior pe zapada, tanagajul nu se simte deloc, nici cand marea e mai agitata. E-o placere sa aluneci cu feribotul pe mare, sa te-nfunzi intr-un fotoliu moale de piele, langa un perete de sticla, sa bei o bere si sa privesti marea. Din Paros pana in Naxos faci o ora si ceva, din Naxos in Santorini, doua ore. Un bilet Paros-Santorini, costa 22 de euro si nu prea are rost sa ti-l rezervi din timp, pentru ca mamutul plutitor al marii Egee, inghite sute se pasageri si nu e doar unul singur pe zi. Sint vreo 3-4. Dar, eheee… portul de feribot din Santorini nu e sitiat in capitala, in Fira ci la vreo 7-8 Km de Fira, in Athinios, unde trebuie sa ajungi c-un autobuz local, ce circula destul de des. Athinios e-n vale, jos, la nivelul marii, “pe fundul prapastiei”, de-acolo se dechid asaaa, vreo 14-15 serpentine-n ac de par, care te duc pana sus pe buza vulcanului “la civilizatie”, caci orasele se afla sus, la 250-300 de metri de port. Acest drum din port si pana pe buza vulcanului, e-o alta realizare inginereasca deosebita, pe langa construirea celor doua cusme citadine ce imbraca creasta craterului, Fira si Oia. Acele serpentine sapate in stanca de OM, sunt indescriptibile, ametitoare, impresionate, e ca si cand ai suprapune serpentinele de la Cheile Bicazului una peste alta de vreo 3-4 ori. Ca sa ajungi din port la Fira, adesea se urca in coloana, la pas, autocar dupa autocar, faci o ora. Si la dus mai pierzi ora si ceva, ca sa ajungi in portul de ferry, ca doar pleci cu ceva vreme inainte. Si uite-asa… daca ti-ai fixat “baza” pe una din insulele Paros, Naxos sau Santorini, la fiecare plecare si sosire pe (si de pe) o alta insula, mai pierzi aproape cate o zi... Ca sa vizitezi 2-3 insule din arhipelag, ai nevoie de mult timp. De bani multi ai nevoie mai ales in Santorini, (si unii turisti mi-au zis ca si-n Naxos). Santorini, mi s-a parut cea mai deosebita dar si cea mai scumpa insula din cate am vizitat pana acum in Grecia. Si sa nu credeti c-am stat la hotel, (nu mi-am permis) ci la camping, care pentru mine, culmea!, a fost inca o atractie a insulei (urmeaza review). In Santorini, totul, dar absolut totul e de cateva ori mai scump decat in Paros sau Antiparos, Thassos, Lefkada, sau Skiathos. Exemplu… 1,5 litru de apa plata Aypa, in Santorini costa 3 euro, in celelalte, 0,30 euro. Un souflaki sau un gratar oarecare (porc, pui), cu garnitura, in Santorini, costa 16-20 euro, in celelalte insule, 6-8 euro. O inchiriere de masina mica, cu doua locuri, automatica (si nu prea gasesti decat de-astea), in Fira, costa 55 de euro/zi, in celelalte insule, intre 23 -30 de euro/zi. Ma plimbam pe Broadway-ul din Fira, o strada comerciala ce se bifurca la un moment dat si apoi se trifazeza, spre buza calderei, cadera strabatuta pe toata lungimea ei, de o minunata promenada care merita toti banii si intru intr-o agentie “rent-a car”… ”As dori o masina mica pentru doua zile””, zic eu… (pentru o zi sa nu cereti ca agentii toti vor stramba din nas). “Vai ce noroc aveti, imi raspunde un baiat, astazi avem o ocazie speciala, unica, aveti o masina automatica cu doua locuri la numai 56 de euro/zi! ”.

Dar sa revenim in portul de ferry. De-acolo te ia un autobuz local pentru o suma modica (parca 1,80 euro), (in insule, in Grecia, inca n-am intalnit vreun bilet de autobuz local sa coste mai mult de 3,20 euro-turul insulei Thassos) si te duce pana-n autogara din Fira, un fel de punct de referinta, nodal, al orasului. Inainte de acostarea feribotului in portul Athinios, toata lumea-i adunata, cu mic cu mare, cu bagaje multe, asteptand sa ajunga pe mal. In cala e semi-intuneric dar se aprind niste lumini. Trapa feribotului se deschide cu incetinitorul. Alarma suna strident. O voce la megafon anunta insa placut in toate limbile pamantului. De 7-8-9, de 10 ori chiar. “Ati ajuns in insula Santorini. Veti debarca in portul Athinios de unde va vom transborda in Fira. Ati ajuns in Santorini. Ati ajuns in Santorini”…. cuvantul Santorini incepe sa ti se infinga in minte si cred ca n-o sa-ti mai iasa de-acolo niciodata. De parca Santorini ar fi buricul pamantului. Unde? In Santorini? Pe aceasta semiluna de piatra, arida si fara nici o plaja, pe care daca ai facut greseala sa calci descult, nu pe sosea ci pe o roca taioasa vulcanica, uneori neagra, alteori bruna, alteori roscata, te alegi cu rani in talpi? (De fapt atunci cand esti purtat pe insulitele din Caldera, esti atentionat sa ai incaltaminte cu talpa groasa!). Da! In Aceasta insula ce-ti poate rani pielea rau de tot dar iti incanta ochiul! Da! Pe acesta insula marketingul functioneaza de minune.

Insula e plina de asiatici. Japonezi, coreeni, chinezi, vietnamenzi. In Santorini te simti ca-n Tokyo. Nu faci 5 pasi fara sa dai de-un asiatic. Merg in grupuri-grupuri, insotiti de-un ghid, pentru c-au auzit ei ca acesta insula e vestita si excelenta pentru a-ti petrece luna de miere. La Oia urmaresc un cuplu de tineri japonezi care se lasa filmati de o echipa angajata de greci din insula. Mititelul japonez isi poata in brate aleasa inimii, in rochie de mireasa, peste tot. O urca pe scari, o coboara, o mai pune pe-o balustrada, o plimba pe faleza calderei, mai se dezechiliberaza si e gata-gata sa se pravale in mare, cu mireasa cu tot… Dar, cine a facut ca el, luna de miere in Santorini?

Va ziceam ca atat caldera din dreptul orasului Fira cat si Oia sunt superbe. Un amfiteatru de terase, apartamente, cu piscine infinite-n fata, mici restaurante ce deservesc cate 10-12 apartamente de lux ce cred c-au costat o avere, multe scari interzise c-un cordon ce te atentioneza ca… gata! Pana-aici ti-a fost baiatu", mai jos n-ai voie sa cobori decat daca platesti. Nici la restaurantele dintre apartamentele ce curg inspre ocean nu esti bine venit daca vrei doar sa faci poze fara sa consumi ceva. Cred ca e extraordinar ca dimineata pe la 5,30, sa te trezeasca in apartamentul tau situat pe povarnisul descendent al calderei, cine? soarele ce se-nalta din mare. (Soarele rasare in iunie la Fira si apune la Oia). O fi minuant sa vezi in fata ta doar o terasa alba, piscine ce se continua cu marea si soarele. Pentru asta a meritat sa dai toti banii. Dar mai iesi si pe terasa. Ei, aici nu mai e asa de bine, pentru ca de vecinii tai din dreapta si stanga, nu te desparte decat un parleaza. Ba-I mai vezi si pe cei de sub tine cum isi intend sezloangele si-si expun cheliile si buricele la soare. Apoi, te duci cativa zeci de metri pana la restaurantul tau, unde servesti masa in timp ce admiri soarele care s-a facut mare, mare. E frumos, e cald, e bine. Dar, pe undeva pe niste scari laterale stau paparazzi, asa ca mine si te zoom-uie cu aparatul foto. Asta nu-ti mai convine. E stiut ca in aceste apartamente din Fira si Oia, odata ce-ai iesit din ele, nu mai ai intimitate. Poate oricine sa-ti vada si cati cartofi prajiti ai in farfurie. Te simti mereu privit de cei din jur sau de turistii curiosi. Cred ca exista AFA si-n alte tari, care vor sa expuna poze cu cele doua orase, cat mai in amanunt. Plus ca mai e si multe inghesuiala pe-acolo. Mai urci apoi pe promenada si te-amesteci cu multimea, mai shopingesti ceva, apoi revii in celula ta alba si privesti din nou mrea. Ai vrea sa cobori la ea, ca sa faci o baie. Imposibil. Faci in piscine, ca acasa la tine-n Romania la strand. Santorini n-are plaje de nisip galben, fin. Atunci, ai vrea sa fii la Mamaia. Santorini, e-un vulcan si vulcanii n-au plaje de nisip. Are doar cateva plaje interesante cu nisip negru sau rosu dar sunt departe, situate intr-un peisaj sterp. Daca ai inchiriat o masina, o pornesti la drum si mai colinzi insula. Dar in doua zile ai vazut tot. Insula e mica. Si e foarte, foarte, foarte aglomerata. Pai nici nu poate fi altfel, cand singurul spatiu vital e faleza calderei, cateva piatete adiacente si strazile comerciale din Fira. Nu incercati sa coborati spre “vechiul port”, de pe caldera din Fira, care are si el, portul, farmecul lui. Caci sepentinele sunt greu de parcurs si la coborare. Daca cumva nu stiti unde incepe drumul serpentinos ce coboara spre vechiul port, de unde pornesc vaporasele spre insulele din mijlocul calderei, e simplu : luati-va dupa miros. Uneori mirose doar 2-3 serpentine, cele de sus, exact acolo unde astepata magarusi care te vor transporta in jos si-n sus, alteori insa cand e caldura mare, la orele amiezii, mirose si pe terasele restaurantelor din jur, unde te-ai asezat sa privesti Caldera in timp ce servesti masa de pranz. In mijlocul falezei calderei din Fira, e-o bisericuta simpatica. Si mai multe strazi comerciale. Unele acoperite. Strazile sunt inguste. Un bazar intreg. Am intalnit si cativa compatrioti de-ai nostri de o etnie binecunoscuta, o fetita ce canta la acordeon si un baietele ce culegea banii intr-un pahar.

Poate ca eu n-am fost atat de entuziasmat de Santorini, pentru ca imaginile cu bisericute cu cupole rotunde si mori albe de vant, le vezi peste tot. Nu mai e nimic ce sa te surprinda. Ai mereu senzatia de “déjà vu, déjà connu”. Dar nu e dracul atat de negru. E de admirat ce-au reusit acesti constructori greci sa construiasca de-a lungul a doua milenii cat si azi, dintr-o insula vulcanica anodina, urata chiar, ce s-a prabusit in mare si pe care nimeni nu dadea doi bani. Santorini a ajuns una din principalele atractii ale Europei. Cum au facut-o? Numai ei stiu. Si rezultatul se vede. E fantastic. Vin aici turisti de pe tot mapamondul si-si lasa banii. Su nu putini. Apus de soare in Oia? Da! Se fac excursii pentru a vedea un apus de soare mult laudat, care nu totdeauna e fantastic. Uneori sunt nori si nu vezi mare lucru. OK! Dar apusuri de soare exista pe mai toate insulele grecesti, sau din alte tari! Ce poate fi atat de spectaculos intr-in apus de soare?. Am vazut in delta apusuri de soare minunate. Iarasi marketing. Incet-incet, turistii lumii, isi vor da seama ca Santorini nu e paradisul pe pamant. Dar pana acolo, mai e mult si daca fiecare din cei aproape 2 miliarde de asiatici, unde vad ca mitul “lunii de miere in Santorini”, a prins, vine macar odata in insula, e suficient. Dup-aceea, grecii poa’ sa vanda si la 1 euro sejurul, ca ei si-au facut de mult plinul

De aceea m-am felicitat cand am ales “Camping Fira ” ca locatie de cazare care-ti ofera un spatiu generos, aerisit, (e drept, mai spartan), o piscina, un mini-market, un “impinge-tava la preturi rezonabile” si mult spatiu verde. A propos. Amicii mi-au mai zis "Nu sta acolo mai mult de 3-4 zile ca n-ai ce face". Asta m-a descumpanit. Eu am stat 9 zile. Dar nu regret. Am batut faleza calderei aproape zilnic si fiecare straduta din Fira de mai multe ori.

Inchei prin a reproduce remarca unui amic:”Santorini nu e pentru oricine”. Se referea probabil la faptul ca Santorini e departe si e scump. Si se ajunge greu acolo. Si avea dreptate. Dar, exista si un Santorini "low-cost", despre care am sa va vorbesc in episodul urmator.

Concluzia?

“Am vazut Santorini o data, acum pot sa mor....sunt in insula cateva lucruri extraordinare, unice, ciudate, afluenta publicului se datoreste unui marketing extraordinar, a doua oara nu mai mai trage inima sa ma duc, ca-n alte insule grecesti. "O data si gata! ”. In periplul meu prin Ciclade am gasit insa doua insule pe care mi-ar face mult mai multa placere sa le revad. Paros si Antiparos. Aceste imi produc o bucurie nebuna, vecina cu exaltarea, chiar si acum, cand scriu aceste randuri, la ceva distanta dupa ce m-am intors. ”

(va urma)

---

VIZUALIZĂRI: 7038 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI