Santorini - visul oricarui fotograf

TIPĂREȘTE

Santorini este paradisul fotografilor, multi ani am admirat-o in fotografii, dar am considerat-o prohibitiva si eram convinsa ca va ramane pentru totdeauna doar un vis. Pana in aceasta primavara, cand am descoperit ca nu e chiar asa. Desi poate parea prozaic sa vorbesti despre costuri cand povestesti despre un loc atat de special, o voi face, poate acest lucru ii va ajuta si pe altii sa transforme Santorini intr-un vis implinit.

Prin luna aprilie am inceput sa-mi fac calcule, ajungand la concluzia ca, planificand totul cu grija si din timp, ne-am incadra intr-un buget de 1000 de euro, doua persoane pentru 7 nopti. Si am reusit sa nu depasim acest buget decat cu 100 de euro, pentru ca nu luasem in calcul suvenirurile pentru cei de acasa si sticla de Vinsanto fara de care nu am conceput sa ma intorc.

O luna mai tarziu, in mai, aveam toate lectiile invatate. Stiam aproape tot ce se putea sti despre Santorini, de la pretul biletelor de autobuz pana la ora exacta a rasaritului si a apusului si faza in care se va afla luna in perioada aleasa. Planul pentru fiecare zi petrecuta pe insula era facut, cu traseele marcate in Google maps (desigur, la fata locului mi-am dat seama ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ si jumatate din obiective au ramas nevizitate).

Am programat concediul pentru sfarsitul lunii septembrie, din mai multe motive: mai putina lume, preturi mai mici, mai putina caldura si mai putin vant.

Am preferat sa facem singuri toate rezervarile, ca in toate concediile de pana acum, excursiile prin agentiile de turism nu sunt tocmai pe gustul nostru.

Am ales sa zburam din Belgrad (varianta foarte avantajoasa pentru cei care locuiesc in vestul tarii), cu escala la Atena. Am cumparat biletele de avion in iunie, cu trei luni inainte, la pretul de 370 euro (2 persoane, dus-intors, taxe de aeroport si comisionul site-ului incluse). In acest pret nu a intrat taxa pentru bagajul de cala (70 euro dus-intors), pe care am platit-o la aeroport. Singurul lucru ce mi s-a parut neplacut era timpul mare de asteptare in Atena la dus (15 ore), dar pana la urma a fost bine, chiar daca obositor. Nu mai fusesem niciodata in Grecia, asa ca am vizitat putin Atena si am avut timp sa ne obisnuim cu atmosfera. Daca am fi aterizat direct la Santorini, cred ca socul ar fi fost prea mare.

Odata biletele de avion cumparate, am inceput sa cautam cazare. Am exclus din start variantele prohibitive, si totusi nu doream Perissa sau Kamari, asa ca am optat pentru pensiunea Anna Pension din Karterados si nu am gresit deloc in alegerea facuta. Am vrut un loc de unde sa ajungem usor pe intreaga insula, fara sa inchiriem masina, scuter sau ATV. Statia de autobuz era la doar 5 minute de pensiune si de acolo puteai ajunge aproape in orice punct al insulei.

Pentru doar 19 euro/camera pe noapte, Anna Pension a fost mult peste asteptari. Camera mare, aerisita, decorata in alb-albastru, curatenia exemplara (se facea curat in fiecare zi, prosoapele erau schimbate zilnic si lenjeria de pat odata la doua zile). O piscina cocheta cu sezlonguri – apa era cam rece si nu am folosit-o, personal deosebit de amabil, cafea si ceai la discretie din partea casei, transport gratuit de la/la aeroport. Iar bonusul neasteptat a fost faptul ca de pe balconul camerei vedeam marea si admiram in fiecare zi rasaritul soarelui.

In apropierea pensiunii erau brutarii, taverne, restaurante si un supermarket (la restaurant si cafenele preturile erau cam de doua ori mai mari decat in Romania, preturile din supermarket sunt comparabile cu cele de la noi).

In ziua in care am ajuns am dormit putin (aveam doua nopti nedormite la activ, una pierduta cu facutul bagajului in ultimul moment si plecarea spre Belgrad la 3 dimineata, iar a doua in aeroport la Atena), iar dupa-amiaza am plecat in plimbare spre Fira. Nestiind pe unde sa urcam, am reusit sa ne ratacim pe stradutele inguste, am pierdut apusul si ne-am plimbat printre casele localnicilor destul de mult timp pana am ajuns sus. Cand am vazut Caldera pentru prima oara am plans, stiam ca se va intampla asta, dar sperasem ca ma voi putea abtine :)

Cat am stat pe insula am mancat de 3-4 ori la restaurant, doar specialitati locale – fava, tomato balls, diverse salate. Nefiind amatori de peste, fructe de mare, carne, nu le-am incercat.

Una din placerile din Santorini a fost sa lancezesc pe terase cu o cafea in fata, lucru ce ne-a cam intarziat planurile facute cu atata grija de acasa. In plus, la fiecare cinci pasi peisajul se schimba, si puteam sa stam si o ora intr-un loc sa facem fotografii din diverse unghiuri. Drumul dintre Fira si Oia, care in mod normal se parcurge in trei ore si pentru care noi ne-am planificat cinci, am reusit sa-l facem in sapte, motiv pentru care nici nu am ajuns in Oia si am admirat apusul de sus, de pe „munte”. La fiecare pas ne opream pentru fotografii, mai rau ca japonezii.

Fiind amandoi fotografi, scopul principal al calatoriei au fost pozele. De plaje si baie nu am fost foarte interesati. Am vizitat plaja rosie, iar la Perissa am fost pentru a cumpara suveniruri, dar oferta nu era la fel de bogata ca in Fira sau Oia.

Exista doua tipuri de magazine pentru turisti: cele cu suveniruri ieftine, magneti, tricouri, sepcute si alte maruntisuri, si micile magazine cochete cu pretentii de galerii de arta, in care poti gasi lucruri deosebit de frumoase, la preturi ceva mai mari, dar nu neaparat prohibitive.

M-am rasfatat in magazinul „The Bead Store” din Fira, unde am lasat 50 de euro in schimbul unor margelute din ceramica de Mykonos din care sa-mi confectionez propriile bijuterii. As mai recomanda libraria „Atlantis Books” din Oia, un loc cu mult suflet.

In Oia am fost de doua ori, dar marturisesc ca am vazut-o mai mult prin obiectivul aparatului decat cu propriii ochi. Este cel mai ofertant loc din punctul de vedere fotografic, dar apusurile nu au fost spectaculoase in zilele in care am fost noi. Mai mult mi-au placut apusul din Akrotiri si in special cel de la vinaria Santo Wines, de unde am putut admira intreaga Caldera in toata splendoarea ei.

O panorama deosebita a fost si cea din cetatea de la Pyrgos, de unde se vedea intreaga insula.

Ar mai fi foarte multe de spus, dar risc sa nu ma pot opri. Mai bine las fotografiile sa vorbeasca.

Ce sfaturi as putea da cuiva care viziteaza pentru prima oara Santorini?

In primul rand, informati-va din timp, cititi ghiduri de calatorie, impresii, ca sa stiti exact la ce sa va asteptati. Trebuie sa iubesti aceasta insula inainte de-a o vedea, altfel e posibil sa ramai dezamagit.

Nu va grabiti. Savurati o cafea pe terasa, plimbati-va cat mai mult pe jos (plimbarea pe jos intre Fira si Oia e spectaculoasa). Vizitati si satele din centrul insulei, mai putin atinse de febra turismului. Santorini are multe de oferit, si e pacat sa ratati ceva. Incercati sa vedeti toate culorile insulei, nu doar albul si albastrul.

Intrati in biserici, nu le admirati doar de afara. albastrul cupolelor e la fel de impresionant si vazut din interior.

Mergeti pe plaja din Monolithos sau Kamari ca sa admirati rasaritul soarelui. E la fel de spectaculos ca si apusul, dar nimeni nu vorbeste despre el...

Nu faceti greseala sa stati mai putin de 5-6 zile. Noi am stat 7 si nu am reusit sa vedem totul. In penultima zi era programata excursia la vulcan si la Thirassia, dar a plouat (pana atunci am avut parte de vreme frumoasa) si toate excursiile erau anulate din cauza vremii. Din acelasi motiv nu am reusit sa vizitam nici Thera antica, programata in ultima zi. Nici la plaja Vlychada nu am ajuns. Nu pot spune ca imi pare rau, e doar un motiv sa ma intorc anul viitor. Sufletul mi-a ramas in Santorini si cred ca ar trebui sa-l recuperez cumva.

---

VIZUALIZĂRI: 8412 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI