Munți falnici, sate pitorești pe dealuri, mări sclipitoare - un colț de paradis cretan

TIPĂREȘTE

Din nou în Creta! Ce m-a apucat?

În urmă cu un an ajungeam pentru întâia oară în cea mai mare dintre insulele grecești vezi impresii. A fost „dragoste la prima vedere; cine-ar fi crezut?” ????

Mi-a fost clar încă de dinaintea plecării că nu aveam cum să vizitez toată Creta într-o săptămână, și nici nu mi-am propus. Dar după ce văzusem Chania, Falassarna și Elafonissi, Gramvousa și Balos, plus stațiunile de pe țărmul nord-vestic, voiam să bifez și partea estică, motiv pentru care, încă din decembrie 2019, la numai două luni și ceva de la întoarcerea din acel sejur, am rezervat un altul pentru septembrie 2020 în apropiere de Heraklion, oraș în care poposisem doar pentru Palatul din Knossos și fabulosul Muzeu de Arheologie.

O grămadă de locuri din zona aceea îmi făceau cu ochiul: Agios Nikolaos, Elounda, Spinalonga, pădurea de palmieri și plaja Vai, satele de pe platoul Lasithi, satele din sud. Ei bine (ba nu, că e de rău, nu de bine!), toate astea rămân pentru la anul, adică pentru 2021... De ce? Pentru că agenția prin care făcusem rezervarea a amânat sejurul pe motiv de Covid..., cu toate că la acel moment Grecia nu impusese restricții de călătorie. Nu cunosc dedesubturile deciziei, și nici nu mai contează acum, cert e că m-am trezit cu planurile date peste cap.

Cum adică, eu să nu merg anul ăsta în Creta?!! ???? mi-am zis enervată la culme. Și m-am reorientat, abilă cum mă știți????, spre Rethymno. De ce? Pentru că nu îl vizitasem în 2019 și foarte probabil nu aveam să-l vizitez nici în 2021 (când alte destinații îmi păreau mai accesibile și mai tentante) și fiindcă citisem, inclusiv pe AFA, recenzii elogioase și văzusem filmulețe care mă convinseseră că merită toată atenția.

Mai aveam în mânecă și un atu: un voucher de la Ryanair pentru o călătorie anulată despre care nu vreau să vă povestesc ca să nu-mi plâng (iar) de milă. Iar voucherul trebuia valorificat în termen de un an, adică până în iunie 2021. Și cum noi hibernăm în sezonul rece, soluția era folosirea lui în septembrie 2020.

Peripeții organizatorice

Am așteptat până la sfârșitul lui august pentru a vedea cum evoluează situația cu Coronavirusul în Grecia, după care am cumpărat biletele de avion de la Ryanair spre Chania (13 septembrie, cu întoarcere pe data de 20, total 160 euro, cu priority pentru una bucată pasager, căci un singur bagaj mare ne era de ajuns), pentru care am plătit în plus față de voucher o diferență de 8 euro. În aceeași zi am rezervat și achitat prin site-ul airbnb.com și apartamentul din Rethymno pe care pusesem dinainte ochii. Și la două zile de la revenirea din Rhodos vezi impresii și cu trei înaintea plecării în Creta, am făcut (din nou) testul Covid - alți bani (și nu puțini), altă distracție! ????

Gata, acum totul era în regulă!

Ei aș! La aeroport am avut parte de un moment de cumpănă: cetățeanca de la check-in care ne-a verificat testele Covid a remarcat că fuseseră făcute cu mai bine de 72 de ore în urmă (în dimineața de cu trei zile înainte de zborul programat la ora 15:05) și ne-a informat că nu ne permitea accesul...

Măi femeie, ești nebună?!! ????mi-a venit să-i spun mult prea scrupuloasei funcționare. Deja genunchii mi se înmuiaseră și începusem să transpir de nervi la gândul unei ratări de proporții epice. Noroc cu șeful de tură, care se afla întâmplător acolo și a convins-o că grecii nu se uită la ora, ci la data la care fusese făcut testul.

Și uite așa am scăpat ca prin urechile acului...

Zborul de cca. 1 oră și 40 de minute a decurs fără probleme și la 16:45 am aterizat în micul aeroport de lângă Chania pe care îl cunoșteam din urmă cu un an, unde omul cu controlul și-a aruncat un ochi pe teste și ne-a făcut semn să trecem. Studiasem acasă variantele de transport cu autobuzul spre Rethymno - e-ktel.com/services/dromologia - și concluzionasem că nu ne sunt, din păcate, de folos: nici cursele directe din aeroport și nici cele din autogara din centrul Chaniei nu erau corelate cu orarul nostru de zbor.

Prin urmare, nu ne rămăsese decât varianta închirierii unei mașini pe toată durata sejurului. Deși în apropiere de aeroport sunt mai multe firme specializate, noi am preferat să apelăm la una din Chania, știind că sunt mai ieftine. De la aeroport am luat autobuzul (2,30 euro biletul), care ne-a depozitat peste 20 de minute la autogara din Chania, pe strada Kidonias/Chidonias, pe care și în jurul căreia își au sediile agenții Rent a car, așa cum remarcaserăm cu ocazia excursiei anterioare. Când, ce să vezi? altă surpriză neplăcută! Fiind duminică după-amiaza, cele mai multe erau închise și la telefoanele afișate nu răspundea nimeni.

Și eu, care trăisem cu impresia că grecii implicați în turism lucrează 24/24... ????

În fine, dă Dumnezeu și dibuim vizavi de autogară, dar ceva mai încolo, tot pe strada Kidonias, la numărul 80, Tellus Travel Car Rental, unde ne întâmpină un tinerel excelent vorbitor de engleză, care ne oferă un Hyundai i30 la prețul foarte rezonabil de 140 euro pentru 7 zile. Surprinzător, ne cere un depozit de 300 de euro, pe care decidem să-l achităm cash pentru a ne fi returnat tot cash imediat ce înapoiam mașina. Ceea ce s-a și întâmplat peste o săptămână, când aveam să ne reîntâlnim cu același individ, căruia i-am înmânat pentru bună regulă chitanța pentru plata unei amenzi de parcare în valoare de 10 euro (emisă, evident, pe numele agenției) și o oglindă laterală spartă pentru care ne-a reținut din garanție suma de 30 de euro.

Unul din foarte puținele neajunsuri constatate de mine în Rethymno este acela al penuriei de spații de parcare, și așa se explică amenda primită. Cât despre oglindă, aici cred că a fost vina lui Adrian, căci a agățat-o din neatenție de crengile unui copac pe o stradă, într-adevăr foarte îngustă, din oraș.

Una peste alta ne-am descurcat bine cu mașinuța, pe care am întrebuințat-o zilnic fie în excursii, fie pentru aprovizionarea cu alimente, apartamentul închiriat fiind, desigur, în regim self catering. Și pentru a termina (odată și odată????) cu detaliile organizatorice, benzina de 95 a costat 1,43-1,49 euro litrul, neașteptat de puțin comparativ cu anul precedent, când fusese peste 1,70.

Rethymno se află la cca. 65 km est de Chania și 80 vest de Heraklion iar șoseaua E75 care parcurge aceste distanțe se cheamă New National Road și nu este autostradă, ci un drum expres cu două benzi pe sens numai la intrările/ieșirile din localități. Nu se poate rula deci cu mare viteză, ceea ce este bine într-un fel, căci poți admira peisajul marin. Și oricum, în anul pandemic 2020 vizitatorii cam lipseau și deci aglomerație, ioc! Așa încât în mai puțin de o oră ne aflam în fața apartamentului care avea să ne găzduiască timp de o săptămână.

Bun, după ce v-am împuiat capul cu atâtea detalii poate inutile - scuze -, a sosit momentul să facem cunoștință cu orașul și împrejurimile sale.

Prefectura Rethymno

Situată în inima Cretei, Prefectura Rethymno, cea mai muntoasă parte din insulă, este mărginită la vest de Munții Albi iar la est de masivul Psiloritis, cu vârful Ida de 2.456 m, cel mai înalt din Creta, locul unde, într-o peșteră, Rhea i-ar fi dat naștere lui Zeus. La nord este scăldată de apele Mării Cretei iar la sud de cele ale Mării Libiei.

Peisajul surprinde prin alternanța văilor mănoase cu zonele muntoase „înțepate” de nu mai puțin de 850 de grote (Ideon Antron, Melidoni, Sfendoni, Gerani) și străbătute de pâraie care formează defilee spectaculoase (Kotsifou, Kourtalioti, Mili, Prasses), iar la poalele culmilor se întind dealuri plantate cu livezi de măslini și presărate cu sate pitorești (Spili, Armeni, Gazalo, Roussospiti) în care unele meșteșuguri și tradiții seculare sunt încă la loc de mare cinste. Pe coasta nordică se înșiră o salbă de stațiuni despre care voi face vorbire nițel mai încolo, în timp ce la Marea Libiei se află plajele din Plakias, Preveli, Ag. Fotini ori Ag. Galini.

Iubitorii de natură au categoric de unde să aleagă, la fel și cei interesați de istorie: vestigii din perioada minoică târzie se pot vedea în cimitirului din Armeni iar din epoca romană la Argyroupoli. Trecutul venețiano-otoman este bine reprezentat nu numai în orașul Rethymno, capitala prefecturii, ci și în sate precum Chromonastiri, Maroulas, Mountros ori Monopari. Și să nu uităm locașurile de cult: mănăstirea Arkadi, simbol al rezistenței cretanilor, superba mănăstire Preveli ori bisericile bizantine precum Ag. Irini.

O parte din aceste frumuseți le-am văzut, m-au impresionat profund și vă promit că le voi descrie pe larg și după priceperea mea în reviewurile următoare. Până una-alta, vă recomand călduros (și dezinteresat????) să închiriați mașină pentru a ajunge în cât mai multe destinații demne de o vizită. Credeți-mă, sunt atât de „împrăștiate” , încât e dificil să le accesezi cu transportul în comun.

Rethymno Town - câteva repere istorico-geografice

Rethymno, al treilea oraș ca mărime din Creta, după Heraklion și Chania, cu o populație de aproape 40.000 de locuitori, a fost întemeiat ca așezare minoică sub numele de Rhithymna sau Arsinoe. Prea puține lucruri se cunosc despre ea, cu excepția faptului că a fost suficient de puternică pentru a-și bate propria monedă (doi delfini încadrați în cerc, care formează azi emblema orașului).

La fel de sumare sunt și informațiile cu privire la epocile romană, arabă ori bizantină, Rethymno cunoscând o semnificativă perioadă de înflorire abia în timpul ocupației venețiene (1204-1646), când cuceritorii au decis crearea unui important port și centru comercial situat aproximativ la jumătatea distanței dintre Chania și Heraklion. La acel moment, orașul era locuit numai în peninsula care pătrunde cca. 800 m în apă formând Orașul Vechi, o limbă de pământ despre care se presupune că a fost inițial o insulă care s-a unit cu uscatul în urma colmatării.

Pe culmea dealului Paleokastro („castelul vechi” ), pe locul Acropolei antice și al unei fortificații bizantine care domina peninsula, venețienii au ridicat la început un zid de apărare, care nu a rezistat atacurilor piraților, așa că în 1573 au demarat construcția unei cetăți impunătoare - Fortezza, destinată găzduirii administrației și episcopiei catolice, localnicii fiind primiți în interiorul zidurilor numai în cazul unor asedii.

Iar asediul otoman din 1646 i-a venit de hac, și asta în numai 22 de zile. Dacă venețienilor li se datorează în mare măsură Orașul Vechi (palia poli), turcii aveau și ei să-și pună amprenta asupra arhitecturii orașului în perioada de ocupație de până în 1897, transformând biserici în moschei sau construind case tradiționale cu balcoane din lemn la etaj.

Nu numai acest amestec multietnic și multicultural încântă, ci și așezarea geografică, la poalele muntelui Vrysinas, pe dealuri ce coboară lin către mare, o panoramă splendidă ce poate fi observată atât de pe șoseaua principală, cât mai ales de pe colinele verzi care înconjoară orașul. Iar cu marea sclipind în depărtare, ce ți-ai putea dori mai mult?

Și apropo de mare, trebuie spus că Rethymno se laudă cu peste 22 km de plajă! (da, ați citit bine), care pornesc din partea de est a orașului și se întind până la Panormo, într-o succesiune de stațiuni-satelit (Perivolia, Misiria, Platanes, Adelianos Kampos, Pigianos Kampos, Sfakaki, Stavromenos, Skaleta, Latsima, Lavris) întreruptă după Pigianos Kampos doar de câteva golfulețe. Aceasta este, alături de cartierele rezidențiale situate la sud de vechea așezare, zona nouă a orașului, dezvoltată după anii 1960, plină de hoteluri și alte dotări turistice.

Căci trebuie spus că după stagnarea din timpul ocupației otomane, în prima jumătate a secolului al XX-lea Rethymno intrase într-o perioadă de declin, accentuată de stricăciunile provocate de bombardamentele din al Doilea Război Mondial. Declin din care a fost salvat de turism, șansa sa fiind așezarea la mare și plaja. Ca să vă faceți o idee asupra nivelului acestei decăderi, după retragerea turcilor, Fortezza fusese transformată în... bordel. ????

Dar să revenim la plajă: cei cca. 7 km care despart Rethymno de Pigianos Kampos constau numai din nisip fin, poate doar cu ceva pietricele la mal dar cu intrare rezonabil de lină în mare. Știu asta pentru că am străbătut zona cu busul turistic. Partea aceasta de țărm este perfect dreaptă, așa încât se văd până în depărtare toate amenajările: zonele libere ce alternează cu cele amenajate cu șezlonguri, umbrele, dușuri, cabine de schimb, posturi salvamar, facilități pentru închirierea de hidrobiciclete și practicarea de sporturi nautice.

Nu există beach baruri, însă porțiunile organizate sunt deservite de cafenele aflate peste drum, pe strada mărginită de palmieri (v-am spus că ador acești copaci? și ce dacă mă repet? ????) care se prelinge pe țărm între plaje și clădirile de vizavi, multe din ele hoteluri cu taverne, magazine sau centre de închirieri auto/moto/ATV la parter. Evident, o plimbare seara pe faleza frumos luminată, înainte și/sau după cină, e o adevărată încântare!

Noi am frecventat Biaris Beach (toate bucățile de plajă amenajată poartă numele cafenelei care o administrează), cea mai apropiată de locuință. Am plătit 4 euro/șezlong, tot atât pentru o halbă mare de Mythos și 3 euro pentru un frappé - de prisos să precizez cine ce a consumat... ????Și de fiecare dată am primit on the house un bol cu ronțăieli iar după-amiaza șezlongurile erau gratuite.

Partea proastă - dacă e să caut nod în papură - este aceea că între Rethymno și Pigianos Kampos plaja nu e deloc adăpostită de vânturi iar în primele două zile din sejur am avut parte de valuri foarte mari care ne-au împiedicat să înotăm. Am încercat întâi să intrăm în apă măcar până la brâu pentru o sesiune de hidroterapie..., dar valurile ne tot răsturnau, așa că în final ne-am întins pe spate pe nisip la mal, așa cum fac copiii, și am lăsat valurile să se spargă de noi. Să nu credeți că nu ne-au răsucit de câteva ori, chiar și din acea poziție! ????

Câteva informații practice

Surse principale de documentare: rethymno.guide; greeceathensaegeaninfo.co ... thymnon-pre.htm; west-crete.com/rethymnon-prefecture.htm

Puncte de informații turistice: Portul Venețian, Piața celor Patru Martiri

Transport: Rethymno nu are aeroport; aici se poate ajunge cu autobuzul de la aeroporturile sau autogările din Heraklion și Chania ori cu feribotul din Pireu în timpul sezonului estival. Autogara se află la vest de Orașul Vechi, în apropiere de Grădina Municipală, pe strada Igomenou Gavriil nr. 1, și tot acolo este și o stație de taxiuri. Dacă nu doriți să închiriați mașină de la una din numeroasele agenții din oraș, aflați că autobuzele fac legătura nu numai cu cele două orașe cretane mari (cu opriri în stațiunile de pe țărmul nordic), ci și cu localități aflate în interiorul insulei, precum Arkadi, Margarites, Kerame, și cu cele de pe coasta sudică - Plakias, Agia Galini etc. Detalii găsiți pe site-ul companiei KTEL precizat mai-sus.

Parcări: Deși multe clădiri rezidențiale și hoteluri dispun de garaje subterane, acestea sunt insuficiente, așa încât, ca peste tot în Grecia, fiecare se descurcă așa cum poate. Atenție însă să nu pățiți ca noi și să vă alegeți cu o amendă, așa că vă semnalez două parcări publice mari, una situată lângă Grădina Municipală, cealaltă pe țărm la Fortezza.

Busul hop on-hop off - rethymnocitytour.com - reprezintă o soluție excelentă pentru a cunoaște nu numai orașul, ci și regiunea colinară adiacentă. Cum voi scrie un review despre această experiență deosebită, deocamdată mă limitez la a vă spune că stația de îmbarcare se află pe faleză (pe strada Sofokli Venizelou), vizavi de Piața Soldatului Necunoscut (Iroon Square) și în apropiere de Moscheea Kara Moussa. Pe același site veți găsi detalii și despre Yellow Train Rethymno și cele trei rute pe care le puteți face cu acest kiki-car prin satele din împrejurimile orașului.

Alte activități: În oraș funcționează multe agenții de turism care oferă o varietate de drumeții, excursii cu bicicleta, tururi tematice (gastronomie, degustări de vinuri, plaje, mănăstiri, peșteri, safari), în timp ce centrele de diving situate pe faleză organizează plimbări în larg cu vaporașele, cu posibilitatea de a înota sau de a face snorkeling și scuba diving. De ajuns, zic eu, pentru a-i ține ocupați pe amatorii de sejururi active.

Hoteluri, restaurante, magazine: Mărturisesc că am fost surprinsă de numărul foarte mare de hoteluri de diverse categorii, majoritatea aflate pe faleză, dar și de taverne, cele mai bune (și mai scumpe) fiind - evident - tot pe malul mării, fie în zona pietonală de unde începe către est plaja, fie în fața portului venețian. Deloc de neglijat sunt însă și micile cârciumi și cafenele din Old Town, mult mai pitorești și mai simpatice. Și tot în Orașul Vechi, și în special pe strada Souliou, se înșiră o mulțime de buticuri drăgălașe, pline nu numai cu obișnuitele tricouri, șepci, sacoșe etc. inscripționate, ci și cu obiecte handmade sau lucrări de artă mai neobișnuite, realizate din bucăți de metal sau piele.

Prețuri: Nu am sesizat diferențe între prețurile practicate în Rethymno comparativ cu restul Cretei. Mi s-au părut similare cu cele din insula Rhodos, de unde tocmai ne întorseserăm. Ca să vă faceți o idee (căci și despre ele intenționez să scriu), la restaurante noi am plătit cca. 40 de euro atunci când nu am comandat pește. În schimb, de la supermarketurile SYN. KA ne-am aprovizionat la prețuri decente, inclusiv cu doradă la 7,85 euro/kg. ????

În total, acest sejur ne-a costat 1.100 euro, din care 160 euro avionul, 233 euro cazarea și 140 închirierea mașinii. N-a fost cea mai ieftină vacanță petrecută în Grecia (dar nici cea mai scumpă), dar deh! , cum Creta este o insulă îndepărtată, cheltuielile cu transportul aerian și cel terestru și-au spus cuvântul.

Vremea: Spre deosebire de Rhodos, unde am simțit că mă sufoc de căldură, în Rethymno la jumătatea lui septembrie au fost temperaturi maxime în jur de 30 de grade, cu scăderi se pare relativ semnificative pe timpul nopții, din moment ce am putut să dorm bine. Dar am avut parte și de o surpriză neplăcută!

A plouat, a turnat și a tunat... ???? o după-amiază și o noapte, însă din fericire în ziua de dinaintea plecării. Cum ne făcuserăm suma de băi de soare și de mare, nu ne-a deranjat foarte tare pierderea ocaziei unei plaje, iar în ultima zi de sejur am plecat din Rethymno mai devreme decât ne propuseserăm și odată ajunși în Chania, am predat mașina, am lăsat bagajele la autogară și ne-am delectat cu încă o plimbare prin centru până la portul venețian.

Chiar! Care din cele două este mai frumos, Chania sau Rethymno? Nu știu, ambele mi s-au părut colțuri de rai, așa cum afirma Pandelis Prevelakis, cel mai cunoscut scriitor originar din Rethymno.

Ce știu cu siguranță este că următorul review îl voi dedica în întregime acestui oraș.

Peisaje splendide: munți, defilee, peșteri, sate colinare, mări și stațiuni cu plaje întinse

Orașul Rethymno oferă nenumărate posibilități de distracție iar în împrejurimi sunt așezări rurale interesante și locașuri religioase vechi

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2456 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI