Rethymnon, un oraș frumos, stilat, romantic!

TIPĂREȘTE

Dacă la Chania mă gândesc cât de romantică e, imediat asociez imaginea cu o ea, pe când, dacă mă gândesc la Rethymnon, clar zic că este un el, un cavaler nobil, chipeș, în armură.

De ce în armură? Păi poate datorită castelului, Fortezza.

Rethymnon este situat la capătul nordic al prefecturii cu același nume și se întinde lângă mare, pe coasta de nord a insulei Creta.

Dar hai să vedem mai întâi câte ceva despre istoria orașului:

Rethymno sau Ρέθυμνο - în limba greacă, datează încă din perioada minoică atunci când se chema Rithyimna.

Încă din perioada aceea, orașul a fost destul de prosper, astfel că avea monedă proprie. Imaginea unei monede este astăzi sigla-emblema orașului-doi delfini care formează un cerc.

O altă perioadă de înflorire a cunoscut Rethymnon după cucerirea sa de către venețieni. Ei s-au folosit de poziția strategică a orașului situată între Chania și Heraklion. Orașul vechi-Palia Poli a fost construit aproape în totalitate de venețieni și este unul din cele mai bine conservate din Creta. Castelul venețian Fortezza, din Rethymnon, este de asemenea unul din cele mai frumoase și bine păstrate de pe insulă.

În 1646 în timpului Războiului Cretei, Imperiul Otoman, cucerește și Rethymnon, pe care-l stăpânește apoi vreme de trei secole, punându-și amprenta pe arhitectură, comerț și artă. În această perioadă orașul se numește Resmo.

Astăzi populația orașului este ceva mai mare de 30.000 de suflete.

Am citit ceva tare frumos pe net despre Rethymnon, așa că vă redau integral, pentru că sunt perfect de acord cu asta:

„Orașul Rethymnon, un loc binecuvântat cu frumusețe, îmbrățișat de munți uluitori și de albastrul profund al Mediteranei, decorat cu culori renascentiste și locuit de oameni cunoscuți pentru ospitalitatea lor, onorând strămoșii și tradițiile lor.”

Este foarte adevărat ce am citat mai sus, este un loc de care te poți îndrăgosti încă de la prima vedere. Cel puțin așa mi s-a întâmplat mie. După Chania, nu credeam că mă va ului un alt oraș așa de tare.

Data trecută, adică în 2016, la ultima vizită în Creta, nu am intrat în oraș, am trecut doar pe autostradă, pe lângă... Acum însă am recuperat și mă bucur foarte mult pentru asta.

Vizita noastră:

Cu mașina închiriată, am parcurs faleza, admirând și plaja nisipoasă de la intrare în oraș, Paralia Koumbes, din partea de vest, pentru că noi veneam din Chania. Da, plajele lungi și nisipoase sunt un alt punct forte pentru orașul Rethymnon.

Cum ne doream să vizităm și castelul, am zis să îmbinăm două lucruri utile, castelul și parcarea- :p știam că în jurul castelului sunt locuri de parcare gratuite. Așa am și făcut, după ce am mers pe șosea, ușor, să vedem zidurile și pe exterior, am lăsat mașina pe marginea drumului. De acolo am urcat spre deal, către castel.

Câteva cuvinte despre istoria castelului:

Fortezza, Φορτέτζα-în limba greacă, este cetatea orașului Rethymnon, fiind construită de venețieni în secolul XVI.

El este așezat pe un deal, Paleokastro, pe malul mării. Pe locul acesta se pare că a fost Acropole pe vremea când orașul era Rithymna, în antichitate. Între secolele X-XIII, bizantinii au construit aici o așezare fortificată cu turnuri pătrate și două porți, care se numea Castrum Rethemi. La început de secol XIII, atunci când venețienii au cucerit insula și totodată și Rethymnon, s-au mai reparat fortificațiile iar castelul s-a numit Castell Vecchio sau Antico Castello. Ei au construit și un port, iar orașul a devenit foarte important, al treilea ca mărime din Creta.

Fortificațiile castelului sunt grav afectate în 1571, atunci când piratul otoman Uluç Ali, devenit mai apoi Kılıç Ali Pașa, atacă cetatea și prăduiește locul lăsând în urmă ruine ce trebuie să fie refăcute.

Tocmai de aceea, inginerul militar Sforza Pallavicini a făcut planurile pentru noua cetate iar construcția ce a început în 1573 a fost finalizată în 1580.

În 1646, otomanii cuceresc castelul și aduc câteva modificări, prin construcția unei raveline în afara porților. Localnicii stau în interiorul castelului, dar încep să sufere din cauza bolilor și a lipsei de hrană. Nu peste mult timp, venețienii se vor preda.

Ulterior, otomanii construiesc clădiri pentru garnizoană și pentru administrație, iar catedrala o transformă în moschee.

Totul rămâne așa până la început de secol XX. După sfârșitul celui de-al doilea război mondial, mulți locuitori se mută în afara castelului și încet-încet orașul se extinde tot mai mult. Este momentul când multe din fortificațiile din castel sunt demolate și rămân doar zidurile Fortezzei. Pentru un timp aici a fost găzduită și închisoarea locală.

Fortezza are un aspect neregulat, zidurile sale au o lungime totală de 1307 m. Evidente sunt câteva bastioane:

-St. Nicolas-în capătul estic

-Bastionul St. Paul-în capătul sud-estic, cunoscut și sub numele de Santa Maria, deoarece pe vremuri exista aici o bazilică cu acest nume.

-Bastionul St. Elias-în capătul de sud, acolo unde este teatrul în aer liber Erofyli, deschis în 1993.

-În capătul sud-vestic este Bastionul St. Lucas.

Poarta Principală este în partea de est între bastioanele St. Paul și St. Nicolas și este protejat de o ravelină.

Program de vizitare:

Am pășit pe sub poarta impunătoare, cu emblema leului Sf. Mark.

Pe stânga este casa de bilete, am achiziționat biletele, primind și câte un pliant în limba engleză din care am spicuit câte ceva pentru voi.

Pe dreapta este o clădire frumoasă, perfect întreținută, Armurăria. Este construită între anii 1580-1581, atunci când Bernando Pollani era rector. Armele grele erau la parter, cele mai ușoare la etaj. Ocazional aici se organizează expoziții.

Clădirea are două niveluri, iar porțile sunt frumos arcuite.

Ajungem pe stânga la bastionul St. Elias acolo unde este și teatrul în aer liber Erofyli, înființat în 1993 și are o capacitate de 500 de locuri. Aici au loc spectacole de teatru, muzică.

Ne continuăm traseul prin castel și ajungem în partea de nord-vest, unde este Bastionul St. Lucas. El a fost construit cu scopul de de a proteja castelul și orașul de cei care atacau de pe dealurile din jur, de la sud de oraș. Câteva din spațiile de aici erau folosite pentru cazarea soldaților.

Mergând spre nord, ajungem la niște bastioane mai mici numite vârfuri-cornișe cum ar fi și Holy Spirit. Urmează vârfurile-zic vârfuri deoarece așa arată, sunt niște ieșituri în unghi ascuțit a zidurilor, cu câte un mic bastion.

Celelalte sunt Sf. Joustinis și Sf. Sozontos iar între acestea două se află principalul complex de depozitare din castel. Construcția lui a început în 1584 și se folosea pentru depozitarea alimentelor (vin, oțet, ulei, brânză, miere, grâu).

Aici în zonă putem vedea și Casa Rectorului.

Situată vizavi de moschee, este construită între 1575-1582 și a fost inaugurată de rectorul Anzolo Baroci. Potrivit documentelor din arhivă era o clădire maiestuoasă, cu 49 de uși, 81 de ferestre, 2 scări și balcoane. Sigur că acum nu se mai păstrează decât o parte, dar totuși reflectă din plin frumusețea trecută.

Clădirea Consiliului este casa în care locuia unul dintre administratori, este vorba de un nobil cretan Francisco Lampardos, care a predat-o mai târziu venețienilor. Clădirea are două etaje, este restaurată, iar astăzi găzduiește laboratorul de restaurare al icoanelor- Bizantine Antiquites Conservancy.

Și uite așa ajungem cât de repede la clădirea care mi-a furat ochii încă de când am intrat în castel-Moscheea lui Ibrahim Han.

Clădirea catedralei orașului a fost distrusă în atacul din 1571 și s-a impus construcția alteia noi în interiorul castelului. Așa că în 1583 s-a inaugurat Catedrala dedicată Sf. Nicolae. În anii în care au dominat otomanii, catedrala a fost transformată în moschee, adăugându-i-se o cupolă cu un diametru de 11 metri. Baza minaretului este păstrată în colțul de nord-vest.

Moscheea a fost dedicată sultanului Imperiului Otoman, Ibrahim Han.

Astăzi moscheea este restaurată, este foarte frumoasă, are o acustică formidabilă, tocmai o probau unii :) și acum este folosită pentru diverse evenimente culturale.

Palatul Episcopal, situat aproape de moschee, este numit așa, pentru că se presupune a fi chiar palatul episcopal, datorită asemănării cu catedrala din perioada venețiană.

Între Bastioanele Sf. Nicolas și Sf. Paul este Biserica St. Theodor Trichinas, o mică biserică cu o singură cupolă.

Biserica Agia Ekatherini, este construită la sfârșitul secolului XIX, e mică și foarte frumoasă. Aici am intrat și chiar am făcut fotografii.

Plimbarea noastră a fost foarte plăcută, ce-i drept era foarte cald, ne-am bucurat însă preț de câteva clipe atunci când aveam noroc de umbra unor palmieri sau pini.

Sigur că pentru o mai bună „răcorire” , există aproape de ieșire o mică cafenea unde puteți sta pentru o clipă de răgaz, sau măcar pentru a cumpăra câte un mic souvenir.

Din punctul meu de vedere este absolut necesară vizitarea castelului dacă ați ajuns în Rethymnon, atât pentru obiectivul în sine, cât mai ales pentru superbele priveliști pe care le veți avea în fața ochilor, cu marea cea albastră, sau cu orașul care se așterne la baza castelului.

Orașul vechi:

După ce am plecat de la castel, pe o străduță la vale, am întâlnit case „inundate” de flori de bouganvillea, dând o notă veselă peisajului medieval.

Am apucat-o și noi pe străduțe, de data asta hai-hui, fără un plan, fără hartă...

Știți câteodată este mai bine așa, mă bucur cu atât mai mult când descopăr câte un obiectiv important. Pentru că oricum, oriunde veți merge, orașul vechi este fabulos, sunt cam două străzi principale, care merg paralel cu marea, iar din acestea perpendicular, străduțe mici și înguste la dreapta și stânga. Am nimerit pe una din străduțele bine umbrite, am admirat casele de secol XIX, cu balcoanele ieșite în afară, din lemn, fațade spectaculoase, în stil neoclasic. Sunt multe magazinașe cu haine, pantofi, parfumerii, multe boutique-uri cochete. Aici puteți găsi cam tot ce vă doriți, cadouri, souveniruri, dulciuri, produse tradiționale, etc.

Mergând paralel cu marea, am ajuns la Moscheea Kara Mousa Pasha - Τζαμί Καρά Μουσά Πασά.

Moscheea a fost numită așa după comandantul turc al operațiunilor militare din 1646, atunci când Rethymnon a fost cucerit de turci.

Pe acest loc în perioada venețiană, a fost o mânăstire cu hramul St. Barbara.

În zonă există o fântână boltită cu două laturi, una pe strada Arkadiou și una în curtea moscheii. În curte mai putem vedea și o construcție funerară boltită, unde ar putea fi îngropat fondatorul moscheii. Mi-a plăcut tare mult, iar palmierii care acoperă cupolele dau un aer exotic.

De aici de la moschee am luat-o pe strada Kountoriotou, trecând și prin fața Primăriei orașului. Am trecut prin fața atelierului unui artist local, un sculptor- Terzis Vaggelis ale cărui lucrări erau expuse în vitrină, ba chiar și pe stradă, lucrate din fier vechi probabil;)

Foarte ingenioase și haioase!

După câțiva metri am văzut deja cupolele Bisericii Sfinților 4 Martiri - Ναός Αγίων Τεσσάρων Μαρτύρων. Am admirat-o din spate, față, lateral.

Este situată la sud de orașul vechi, foarte aproape de Guora Porta-Marea Poartă. Biserica este dedicată celor 4 creștini Aggelis, Georgios, Manuel și Nikolaos Retzepis din Melampes care au luptat împotriva otomanilor și pentru că au refuzat să se convertească la religia musulmană și să ajungă la Mehmet Pasha, ei au fost uciși cu brutalitate, decapitați, devenind martiri.

Aici a fost momentul când am traversat un mic părculeț și am luat o pauză pentru o cafea și un fresh de portocale la Net Cafe Stelios.

După mica relaxare ne-am întors pe strada paralelă Gerakari iar pe una din multele străduțe care o intersectează, mai precis strada Kapsali, am zărit cupola catedralei, Megalos Antonios. Așa că ne-am îndreptat într-acolo. Cum spuneam, aici este catedrala orașului, dar și Muzeul Ecleziastic. Impresionantă catedrala, frumoasă mica piațetă.

Ne orientăm cumva și încercăm să ne întoarcem spre orașul vechi, așa că ne trezim curând în Plateia Mikrasiaton. Mă bucur pentru ceea ce descopăr, foarte multe obiective aici, mă rotesc să fotografiez tot. În primul rând Moscheea Neratze - Νερατζέ Τζαμί.

Și această moschee are o poveste interesantă, pentru că a fost pe vremuri o mânăstire catolică închinată Fecioarei, Santa Maria. Biserica are o formă dreptunghiulară cu trei cupole mici care au înlocuit acoperișul bisericii venețiene.

În 1657 mânăstirea a fost transformată în moschee, iar fosta capelă ce era dedicată Trupului lui Hristos, devine un seminar otoman. În 1890, inginerul Georgios Daskalakis adaugă un minaret mare și două balcoane, care este cel mai înalt din Rethymnon, iar azi găzduiește Conservatorul.

Aproape de moschee, în aceeași piață, este House of Culture.

Într-o margine a piațetei este și Biserica Sf. Francisc precum și Școala Turcă sau Prima Școală Primară din Rethymnon. Această clădire, cea mai veche școală, a fost fondată în 1795 și era o școală pentru fete otomane. În 1890, o clădire nouă a înlocuit-o pe cealaltă, intrarea este chiar lângă biserică, la baza stâlpilor de la intrare sunt doi lei sculptați, cam demolați, iar sus se mai văd simbolurile Imperiului Otoman, cu o semilună.

Loggia a fost construită în secolul XVI de arhitectul venețian Michele SanMicheli.

Aceasta a fost o clădire superbă în centrul orașului, unde se întâlneau nobilii să discute problemele politice, economice.

Clădirea de formă pătrată este în stare foarte bună, are arcade pe trei laturi ale ei, mai puțin partea de vest, iar cornișele sunt la fel, impresionante. După cucerirea de către turci, clădirea s-a transformat în moschee, s-a construit un minaret, care în 1930 a fost demolat. În ultimii 40 de ani, aici a fost Muzeul de Arheologie, dar cum acesta s-a mutat lângă castel, acum a rămas un magazin cu copii fidele ale exponatelor din muzeu.

Pașii ne-au purtat tot pe bâjbâite în Piața Platanos, unde am dat peste celebra Fântână Rimondi.

Cum problema aprovizionării cu apă era acută pentru oraș, guvernatorii venețieni au construit apeducte și fântâni în tot orașul.

Fântâna Rimondi, a fost construită în 1626 de rectorul A. Rimondi. Are trei jgheaburi în care curge apa din trei robinete în formă de cap de leu. Sunt în spate trei coloane corintice cu inscripție latină. În timpul ocupației turcești ei preferau fântânile în interior, de aceea au acoperit-o cu o cupolă din care a rămas doar o parte.

Am trecut și prin fața Muzeului de Arheologie, unul din cele mai importante din Grecia, dar nu am intrat.

Dar pe scurt pot să vă spun că vom putea găsi aici colecții cu piese foarte importante cuprinse între neolitic și epoca romană, bijuterii, arme, statuete, iar din perioada minoică vase de ceramică.

Întorcându-ne spre mare și castel, dăm peste Biserica St. Anthony' s Of Padua, o biserică superbă, catolică.

Locația este chiar în spatele portului venețian, în orașul vechi.

Curtea are dimensiuni reduse dar arhitectura frumoasă și fațada neoclasică o fac una din atracțiile principale ale orașului.

Pe străduța din spatele acestei biserici este Muzeul de Artă Contemporană, găzduit într-o clădire ce a funcționat de la început de secol XX până în 1970 ca și fabrică de săpun iar acum este un muzeu modern de cca 1000 de mp. Aici se găsesc colecții de artă, picturi, sculpturi, fotografie, ale unor artiști contemporani.

De la muzeu încet ne-am îndreptat spre portul venețian, admirând negreșit marea, continuând drumul alături de ea, până ne-am regăsit mașina.

A fost o zi foarte plăcută, ne-am bucurat de tot ce-am văzut, nu am vrut să bifăm nimic, am mers așa cum am simțit, am văzut ce ne-a ieșit în cale.

Nu pot decât să recomand cu mare drag, dar până atunci vă las în compania pozelor.

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/PN1oKISWsfM. Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 2723 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI