Pe taramul spiritelor

TIPĂREȘTE

Am plecat pe la pranz cu Mustafa, amicul meu marocan, dornici sa vedem Mughsayl-ul si imprejurimile sale. Pe drum, ne impartaseam visul de a ajunge la granita cu Yemenul despre care auzisem atatea si atatea in ultima vreme. Macar la granita, ne ziceam, ca mai departe ar fi nesabuit sa ne aventuram. Dar nu planuisem nimic pentru ziua aceea...

De la Mughsayl, de unde am plecat in jurul orei 17:00, ne-am continuat drumul pe Zig Zag Road, Fizaya, Ajdarawt si Rakhyut, constienti fiind ca ne apropiam tot mai mult de granita. Numai la gandul ca ne indreptam spre una dintre cele mai periculoase tari din lume, ne treceau toti fiorii.

La primul punct de control, ni s-au cerut buletinele, ne-au intrebat unde mergem, iar amicului meu i-au retinut permisul de conducere, ca sa nu fim tentati sa traversam granita. Ne-a parut bine insa ca nu ne-au intors din drum.

In continuare, Mustafa si-a setat GPS-ul si a inceput sa ruleze cu viteza maxima prin niste locuri pustii de mii si mii de ani, de parca eram primii oameni care treceau pe acolo. Soarele apusese deja ceea ce facea si mai infioratoare intreaga experienta.

Privind in jur, totul era numai piatra, nisip si pulbere, parjolite de clima desertica. Ici si colo, cate un copac golas acoperit de un strat gros de praf, parca isi striga disperarea in acele tinuturi uitate de lume. Am ajuns la un moment dat la un indicator ce ne arata in stanga satul Khadrafi, in dreapta - Sarfayt. GPS-ul ne spunea sa o luam la stanga, cu toate ca Mustafa nu era sigur. Am virat la stanga si dupa cativa metri, GPS-ul nu mai spunea nimic. Atunci am pornit catre Sarfayt pe o sosea in constructie, extrem de sinuoasa si de nesigura, inconjurata de niste munti cum nu mai vazusem pana atunci. Erau niste stanci negre ce se revarsau unele peste altele, parca atunci formate din lava si cenusa. Peisajul arata amenintator, yemenit, prevestind pericolul de care ne mai desparteau doar cativa km.

Se innoptase de-a binelea cand am trecut prin Sarfayt, un catun vechi de mii de ani cu cateva cocioabe risipite pe niste dealuri si camile care inca mai rataceau libere pe ulite. Am facut poze la ultimul indicator ca dovada la intoarcere pentru expeditia noastra. Si iata-ne parcurgand ultimul kilometru, incet si cu emotii. Am trecut peste o bordura lata din otel ce marca granita si am intrat in vama, unde in dreapta erau militarii omanezi, iar in stanga cei yemeniti, inarmati si atenti incotro ne indreptam. In fata noastra, o poarta ingusta ce nu se deschidea decat daca am fi trecut dincolo, insa am facut stanga imprejur si am pornit inapoi.

Am rasuflat usurati ca ne indeplinisem misiunea. Nu puteam sa intram in Yemen din cauza pericolului iminent, dar o parte din spiritul acelor locuri tulburate ne-a ramas intiparita in memorie.

La intoarcere, traversand din nou pustiurile acelea incarcate de un magnetism inexplicabil, am avut impresia pentru cateva secunde ca ne aflam pe taramul efritilor (spirite), despre care se spune ca traiesc in astfel de locuri. Iar evenimentele din zona le confirmau prezenta...

---

VIZUALIZĂRI: 2979 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI