ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 03.06.2015
  • *) Email NEFUNCȚIONAL
  • --- M ---
    GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
    DIN: Bucuresti
    ÎNSCRIS: 05.05.13
    STATUS: SENATOR
    DATE SEJUR
    APR-2015
    DURATA: 2 zile
    single

    GRAD SATISFACȚIE
    SERVICII:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    CADRUL NATURAL:
    100.00%
    Încântat, fără reproș
    DISTRACŢ. / RELAXARE:
    100.00%
    Încântat, fără reproș

    NOTARE MEDIE REZULTATĂ
    100.00%

    AUTORUL ar RECOMANDA
    această destinaţie unui prieten sau cunoscut
    TIMP CITIRE: 9 MIN

    Hoinar prin Țările de Jos (II)

    Ilustrație video-muzicală
    TIPĂREȘTE URM de aici

    Până la urmă, trăim într-un univers al rezonanțelor. Da, acel transfer energetic maxim, atunci când frecvențele coincid. Nu degeaba avem vorba aia, cu a fi pe aceeași lungime de undă… Rezonăm cu oameni, cu locuri, cu amintiri. De altfel, stau să cuget, nu putem exista în afara rezonanțelor, decât, cel mult, ca autiști…

    Iată de ce, cred, nu poți înțelege cu adevărat un loc decât dacă rezonezi cu istoria lui, cu oamenii care-l locuiesc (că de aia e loc, să fie locuit) și de aceea trebuie să îl străbați, la pas dacă s-ar putea, dar, fie și așa, din goana mașinii, prin părțile sale esențiale.

    Zaanse Schans

    Iar o oprire de câteva ore la Zaanse Schans poate dezvălui niște adevăruri primordiale. Pentru un neavenit (cum am fost eu, în acel mijloc de dimineață), sit-ul, cu morile sale colorate, cu casele prea artificiale, ce îmi aminteau de reconstituitul Williamsburg colonial, prima capitală britanică de peste Ocean, pare un kitschos Muzeu al Satului. Mai ales după exageratul obol pe care îl lași în parcare... Anecdotic sau nu, după ce am garat mașina cu număr neerlandez, m-am dat la o parte din fața unui Logan albastru cu numere românești (o precizare importantă, cea legată de numere, aici, unde există și un fan-club Dacia autohton, căci autostrăzile sunt pline de Duster, Logan MCV și Sandero, iar proprietarii lor olandezi sunt mândri de ele, nu ca mioriticii posesori de mașini germane la mâna a enșpea). Loganul era populat de un cuplu tânăr; el, spășit, ea, oarecum nervoasă – „De ce m-ai adus aici? ” întrebarea, în neaoșa limbă carpatină, purta cu ea of-ul plății unei parcări ce, cu siguranță, a tăiat de pe listă masa de prânz! De aceea am fost mai atent la informațiile generos oferite la intrare.

    De fapt, Zaanse Schans face parte din ceea ce, tradus, ar fi Ruta Europeană a Moștenirii Industriale, care cuprinde locații din mai multe țări europene, inclusiv Cehia, dar nu și România. Bine, orgoliul meu de dac romanizat – sau invers! – mi-a atras atenția că nu Cehia de azi era luată în vizor, ci Boemia, cea care încorona împărați... Adică, aici, pe râul Zaan, Olanda punea la cale Revoluția Industrială, la cumpăna veacului al XVIII-lea. Iar morile de vânt, total diferite de cele de la Kinderdijk, poartă și azi numele acelor viitoare industrii aducătoare de guldeni: De Kat, pentru producerea de pigmenți, care au făcut celebre țesăturile de Flandra, De Huisman, pentru tutunul mult căutat, De Gekroonde Poelenburg, pentru cheresteaua atât de necesară navelor, De Zoeker sau De Bonte Hen, pentru ulei... Cu un amendament, de care, se pare, inclusiv hoardele de turiști asiatici, descălecați de fără număr autocare, țineau cont: deși, aparent modică, intrarea la fiecare dintre aceste mori costă 4 euro. Din păcate, aici nu se poate aplica dictonul ai văzut una, le-ai văzut pe toate, deoarece sunt diferite, fiecare cu breasla ei, așa că, după ce te încumeți să vizitezi măruntaiele uneia, care ți se pare ție mai șmecheră (deși, la următoarea, regreți că nu ai mai așteptat un pic, mai ales că, la aceea, ți se dădea și o mostră, pe gratis), le admiri pe celelalte pe dinafară, timid, ca pe niște femei frumoase. Apoi casele alea, ce păreau american-coloniale, deși, dacă ne gândim bine, ei, olandezii, au populat coasta altantică a Lumii Noi înaintea britanicilor, iar arhitectura de acolo este încă neerlandeză, mai ales prin satele din Virginia și Massachusetts. Și, de fapt, ceea ce m-a atras, a fost faptul că aici a deschis Albert Heijn primul său magazin...

    Plajele din cele două Olande

    De fapt, nu poți privi Țările de Jos altfel decât în contextul maritim. Până la urmă, Anjin San, deși supus al regelui Marii Britanii, ca amploaiat al Companiilor Olandeze ale Indiilor de Est a atins coasta Țării Soarelui Răsare, pentru a ajunge sfetnicul de bază al primului șogun, Tokugawa Ieyasu și pentru a-l construi pe Blackthorne, pilotul lui James Clavell... Wow! Întortocheate sunt căile...

    De aceea, după ce am părăsit Zaanse Schans, am luat cap-compas stațiunea Zandvoort, din provincia Olanda de Nord. Nu uitați, sunt două Olande, în aceste Țări de Jos!

    Zandvoort sau Vadul de Nisip... Totul e legat de apă, în această țară de sub apă! De vis, acest oraș. Iar drumul te poartă peste plaja joasă, într-un sens unic, doar ca să ai timp să admiri peisajul și să cauți locul de parcare potrivit, deoarece, același sens unic te întoarce de partea cealaltă a caselor de vacanță, doar ca să lași mașina acolo unde ai dorit. Contra cost, bineînțeles, căci nimic nu este gratis în țara acestor scoțieni ai nordului continental (dar, oare, scoțienii sunt zgârciții Europei?) Iar stațiunea însăși a fost refăcută, după distrugerile din cel de-al doilea război mondial, cauzate de construcția Zidului Atlanticului... Se spune că plajele de aici adăpostesc boemi iubitori de soare dar, într-un aprilie bătut de vânturi, erau pustii și ademenitoare către preumblare și meditație.

    Iar cea de-a doua stațiune, mai de fițe, după părerea mea, chiar la granița de sud, de fapt, deja în provincia Olanda de Sud, este Noordwijk, ale cărei plaje, pline de kite-surferi, le descoperisem, din pură întâmplare, cu șase ani în urmă. Însă, ca să nu mă îndepărtez de adevărul geografic, e vorba de Noordwijk aan Zee, cel plin de hoteluri, ce seamănă, păstrând proporțiile, evident, cu Virginia Beach, de peste Atlantic. Poate mai intim, cu străzile paralele, dar circulare, nu rectangulare, precum în Colonii.

    Amatorilor de sporturi extreme, de vânt și soare, de leneveală pe un nisip fin și roșiatic, cele două stațiuni le sunt numai potrivite. E drept, nu sunt Grecia, dar, poate, tocmai prin virginitatea experienței, la fel de atractive!

    Zeelanda

    „Luctor et emergo”, „Lupt și ies la suprafață” este înscris pe blazonul acestei Țări scoase literalmente din mare. Pentru că, da, aici olandezii s-au întrecut pe sine, în cel mai vestic teritoriu al lor. Puține cuvinte pot descrie bătălia perpetuă dintre om și mare și peisajul mirific născut de aici (poate, doar, echivalent cu ivirea Afroditei din apele Cretei). Cert este că, o dată cu imaginea fabuloasă a digurilor și a morilor de vânt moderne de la Oosterscheldedam, cu ale sale bariere întinse peste nouă kilometri de mare, partea majoritară a nu mai puțin celebrei capodopere inginerești, Deltawerk, labirint menit să protejeze întreaga Zeelandă de potopul marin, precum cel care aproape a înghițit-o, în anii ’50 ai veacului trecut, lumea capătă alte definiții. Căci nu poți să nu te oprești pe insula artificială din mijlocul golfului, Neeltje Jans, cu ale sale plaje mirifice și Deltapark-ul acvatic. De altfel, este incomprehensibil acest detaliu, al artificialității insulei! Acum, în extrasezon, totul este pustiu, cu puținii pelerini, dornici de a inhala aerul tare al Mării Nordului, dar, tocmai de aceea, în serenitatea albastră a cerului care se îmbină cu marea, cu pescadorul din vremi imemoriale, care zigzaga plaja, ai tot timpul din lume să te gândești la viața care se schimbă cu o iuțeală aidoma paletelor gigantice ale modernelor mori de vânt, care taie aerul cu un șuierat aparte.

    Da...

    Nu am să vorbesc despre Middleburg, capitala Zeelandei, un oraș ca scos din cutie, ca, de altfel, toate orașele din Țările de Jos, că te și întrebi cum de pot acești oameni să fie atât de curați, încât așezările lor să ofere oricând decorul unui ecologist film de science-fiction... Pentru că, în setea mea de mare, am lăsat navigația mașinii să mă conducă spre coastă, spre acea localitate înconjurată din trei părți de apă, Westkapelle. Iar el, GPS-ul, m-a purtat pe drumuri netede ca în palmă, restricționate la 60 kilometri pe oră – chiar dacă mulți nativi mă depășeau cu peste 100 la oră – pe lângă sate rupte din basmele medievale, dar cât de moderne în construcție, doar ca să mă scoată, precum în Franța, odinioară, pe străduțe înguste, între tarlale, dar la fel de netede, ca o pistă de avion, pe care, în sfârșit, fără teamă, puteam să dau libertate cailor putere de sub capotă. Iar drumul a sucombat brusc, sub un deal înalt, pe culmea căruia adăstau turiști, bicicliști și mașini. Harta de la bord îmi arăta marea, dincolo de promontoriu, dar și faptul că, în realitate, mă aflam sub nivelul zero! Dealul înalt era digul de coastă care leagă Oostkapelle, stațiunea boemă, de Westkapelle, cel mai vestic punct al Zeelandei. Am urcat cu mașina pe dig, doar ca să cobor pe malul mării, pe o platformă asfaltată, care m-a purtat către celebrul far, reminiscență din cel de-al Doilea Război Mondial (căci Westkapelle a fost puternic bombardată după debarcarea din Normandia, până când orașul a fost năpădit de ape). Actualul oraș este, la rându-i, o bijuterie – părăsind mașina în parcare, mă gândeam cum noi, românii, cu nervii întinși la maxim de isteria carpatină, am putea înnebuni, la propriu, de bucuria unei vieți trăite pe coasta Mării Nordului, viață pe care, pur și simplu, nu o putem înțelege!) Iar de asta aveam să mă conving când, pe o bancă, sub razele unui soare blând, dar ferm, savuram preparatele din pește și fructe de mare acum culese, alături de mulți alții, vorbitori de spaniolă, engleză, germană, dar toți cu un numitor comun: fericirea de a fi acolo... Chiar dacă, acolo, pe digul înalt, ca un memento, adăsta tancul care, înainte de a le reda libertatea, le-a adus atâta suferință!

    Iar întoarcerea, către Delft, prin sate și orașe de vis, a fost mutilată, la mijloc de rush-hour, la periferia Rotterdam-ului, de un ambuteiaj de zile mari. Nu am văzut așa ceva, nici măcar în Franța, de ziua Sfintei Marii... Fusesem avertizat, totuși, așa că am ieșit de pe autostradă, convins fiind că GPS-ul va găsi o cale (bine, săracul, tot găsea, dar era un tip atât de enervant, că nu te lăsa să îl manevrezi când mașina mișca – or, ce rost mai avea să mă avertizeze că a descoperit o ieșire, dacă nu puteam să îl fac să mi-o arate?). Iată-mă, așadar, ocolind prin Schiedam (unde aflasem, deunăzi, că există o biserică ortodoxă, la care fuseserăm invitați să celebrăm Paștele). Frumos, acest Schiedam, dar imposibil de traversat, la ora aceea. Așadar, am străbătut ultimii 20 de kilometri în aproape 90 de minute, spre disperarea celor care mă așteptau, înfometați, să mergem la restaurantul medieval, cel în care am ascultat frumoasa poveste a tatălui Elizabetei I, a Angliei...


    [fb]
    ---
    Trimis de makuy* in 03.06.15 22:46:17
    Validat / Publicat: 04.06.15 01:30:34
    INFO ADIȚIONALE
    • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BENELUX.

    VIZUALIZĂRI: 3716 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
    SESIZEAZĂ
    conținut, limbaj

    14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

    NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (makuy*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
    Poze atașate (se deschid în pg nouă)
    P15 Zaanse Schans -
    EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
    Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
    Puteți VOTA acest articol:
    PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 32600 PMA (din 36 voturi)
    NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

    ECOURI la acest articol

    14 ecouri scrise, până acum

    mireille CONS. ONORIFIC AFA / BENELUX
    [04.06.15 06:35:43]
    »

    @makui... Hello, excelent articolul, evident am rezonat cu el la prima oră a dimineții, am uitat cafeaua pe foc și am simțit mirosul mării la Zaandvoort aan Zee, unde am ajuns solo, într-o vară cu raze mai portocalii, urcănd impulsiv la Amsterdam în tren, doar pentru că îmi era dor de apă și doream să aud valurile. Am călătorit 30 de minute cu un tren local, habar nu aveam că este acolo o mică statiune, pronunția cuvăntului, guturală mă amuză și acum. Ai mei nu au călcat pe acolo cu piciorul, așa că eram și eu în premieră pe urmele împărătesei Sissi, care la recomandarea doctorului ei, a vizitat plaja din Zaandvort, pentru a se bucura de aerul sărat al mării și căteva plimbări romantice printre dunele de nisip. Am admirat și eu statuia ei pe un bulevard și am imortalizat scurt plaja și marea.

    La Zaanse Schans nu am ajuns încă... da Olanda are multe fețe, superbe poze, ce aparat foto folosești?

    Carmen Ion
    [04.06.15 08:30:01]
    »

    @makuy - Reviewurile tale sunt o desfătare pentru ochi şi suflet. Le savurez dimineaţa, împreună cu cafeaua. Ceea ce am făcut şi astăzi.

    danamandache
    [04.06.15 09:04:01]
    »

    Mi- ati facut dimineata frumoasa! Astept cu interes următoarea poveste.

    makuy*AUTOR REVIEW
    [04.06.15 10:28:37]
    »

    @mireille -

    Mulțumesc pentru rezonanță. Deși sunt deja dator cu o cafea

    Da, Olanda are multe fețe, vizibile, ca de obicei, de un spectator din afară. Am fost surprins, acum câțiva ani, să aflu cum ei, olandezii, sunt plictisiți de relieful plat, de câmpurile colorate, de canale și poldere... Pe principiul „nimeni nu e profet în satul lui”

    Din păcate, bătrânul meu Fuji scotea poze mult mai bune decât mai performantul Nikon care, pe deasupra, mi-a făcut și o figură tristă (bine, vina a fost a mea, că am vrut să fac o poză de senzație cu paletele morii de vânt în plin soare, fără filtru) și s-a blocat pe subexpunere, de la poza 18, revenindu-și destul de târziu (cîteva zile am crezut că adio aparat)...

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    makuy*AUTOR REVIEW
    [04.06.15 12:47:29]
    »

    @Carmen Ion -

    Vă mulțumesc. Sentimentul este reciproc

    webmaster13
    [04.06.15 13:59:27]
    »

    Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

    Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

    Rodel
    [04.06.15 18:26:08]
    »

    Votez cu plăcere un review util și bine scris. Votul meu și pentru poze. „Performantul” Nikon și-a făcut datoria, imaginile sunt foarte bine realizate.

    makuy*AUTOR REVIEW
    [04.06.15 21:08:14]
    »

    @danamandache - Mă simt onorat

    makuy*AUTOR REVIEW
    [04.06.15 21:11:41]
    »

    @webmaster13 -

    Genial!

    Mulțumesc!

    makuy*AUTOR REVIEW
    [04.06.15 21:17:28]
    »

    @Rodel -

    Cu mulțumiri.

    Totuși, uitându-mă la poze mai vechi, făcute cu bătrânul Fuji, simt o stare de nemulțumire. Bine, ori am ajuns un scârțar pretențios, ori nu mai simt la fel o poză

    abancor
    [04.06.15 22:31:29]
    »

    Acu 20 de ani vizitam un prieten stabilit la Amsterdam, care m-a dus, în afara orașului, în 3 locuri: la un ștrand (Het Twiske), în scop de bălăceală și plajă, la Zaanse Schans și la Zandvoort. Se pare că astea două din urmă sînt Mogoșoaia și Snagovul Amsterdamului, sînt primele de luat în calcul de doritorii unei ieșiri din Amsterdam. Deși, de atunci încoace mi-am întrebat toți amicii care au fost în excursie la A'dam dacă au fost și la Zaanse Schans, iar răspunsul a fost tot timpul negativ. Așa că, cei care au în vedere o excursie la Amsterdam și nu știu ce să facă într-o după-amiază, să noteze numele ăsta.

    La Zandvoort țin minte că m-a uimit faptul că la orele 22 trecute soarele abia apunea la orizontul Mării Nordului (era iulie).

    La Zaanse Schans am căscat gura la multe, la aparatul de copiat saboți, la sticlarul care strecura corăbii miniatură în sticle, am gustat felurite brînzeturi și m-am mirat peste poate de faptul că, la vizitarea morii De Kat, am primit o foaie cu explicații în românește! Țin minte și acum titlul: Moara de vopseluri Pisicuța. Parcă o auzi cum toarce, bătucind ce știu eu ce fibre vegetale ca să scoată pigmenții din ele.

    Am fost impresionat de faptul că o parte din acel muzeu al satului era așa de pregătit, avînd un mini-ghid în aproape orice limbă. La intrare, doamna de acolo m-a întrebat de unde sînt. Eu, neîncrezător în deschiderea lor față de „micile culturi” (turiștii români nu erau pe atunci prea numeroși prin părțile locului), i-am zis să-mi dea fluturașul cu pricina în engleză. A insistat totuși să afle de unde sînt, așa că i-am zis, așteptînd să aud vreo scuză, vreo „n-avem, luați în engleză”. Cînd colo, a scotocit nițel sub tejghea și mi-a înmînat explicațiile în limba maternă, lăsîndu-mă ea pe mine bușbeu.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    makuy*AUTOR REVIEW
    [06.06.15 01:25:36]
    »

    @abancor -

    Super! Cu siguranță, la următoarea vizită pe meleaguri neerlandeze, o să revăd Zaanse Schans și cu informațiile de aici! Nu, din păcate, după douăzeci de ani, ca să îl parafrazăm pe Dumas, nu am găsit nimic în română (poate, pentru că, fideli regimului de la Berlin, olandezii ne refuză dreptul la Schengen?)

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
    abancor
    [07.06.15 22:28:14]
    »

    Între timp am găsit foaia de care ziceam! Putem să le dăm un email: bre tovarăși, se poate!? Acu 20 de ani aveați broșură în românește și acu nu mai?

    Observ că memoria mea a avut un efect ciudat, pe care nu mi-l explic: am reținut că numele morii fusese tradus diminutivat (Pisicuța). Cînd colo, titlul e „Pisica - moara pentru vopsele”. Nici vorbă de vreo pisicuță.

    Din broșurică, conspectez pe scurt faptul că vopselele se făceau prin măcinarea lemnului unor copaci exotici. Și că cele mai cunoscute mori pentru vopsele au aparținut unei închisori. Broșurica debutează cu anunțuri de tip juridic, cu care ne-am obișnuit între timp și noi, de tipul „vă asumați riscul de accidente”, „nu fumați”, „nu treceți peste bariere” etc.

    Acum văd, după cum arată, cam ca un antet, ca un tipizat tipărit ulterior, că e posibil să nu fi avut gata tipărite broșuri în orice limbă „exotică”, ci să o fi tipărit pe loc. Mă rog, neimportant! E doar o curiozitate de „arheologie turistică”.

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
    webmaster70
    [24.11.15 11:42:07]
    »

    Mutat, la reorganizare, în rubrica "Olanda ceva mai altfel, #CĂLĂTORII prin OLANDA" (deja existentă pe sait)

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Carmen Ion, danamandache, makuy*, mireille, Rodel
    Alte impresii din această RUBRICĂVacanţa în Olanda:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

     
    [C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.06985878944397 sec
    ecranul dvs: 1 x 1