[Haga + Scheveningen] O picatura am gustat si pe loc m-a fermecat...

TIPĂREȘTE

Vizita la Haga a fost in programul circuitului pentru vizitarea pe dinafara a Tribunalului International. Chiar daca Amsterdam este capitala Olandei, iata-ne ajunsi in capitala administrativa a tarii, deoarece aici se afla toate ambasadele, ministerele si chiar in acest mic oras dar foarte frumos, isi are resedinta printesa Beatrix.

Am facut un tur de oras cu autocarul si asa am putut admira atat partea veche, cu cladiri medievale superbe, adevarate bijuterii arhitecturale, asezate ordonat si foarte curat pe stradute inguste intretaiate de pasaje pietonale. Aici se gasesc multe atractii turistice, ca muzee, catedrale, castele, care se impletesc atat de perfect cu orasul cu fata moderna, cu cladiri din sticla, inalte si atat de bine integrate in peisajul orasului.

Vreau doar sa mentionez o atractie turistica foarte gustata de toata lumea, de la mic la mare; este parcul Madurodam, unde se gasesc in miniatura cele mai semnificative orase si puncte de atractie din Olanda; sau pentru iubitorii de pictura este muzeul Mauritshuis, unde se pot admira exponate semnate de Vermeer sau Rembrandt.

Pe drum mi-a sarit ceva in ochi, total diferit de toate celelalte orase unde circula tramvaie; si anume, aici, in Haga, oamenii iubesc foarte mult verdeata, nu numai ca este datatoare de oxigen, deci de aer curat, deci de viata, dar au si un spirit practic dar si estetic; si anume sinele de tramvai sunt “inecate” in iarba. Este deosebit, nu? ! voi atasa o poza ce nu mi-a iesit prea clara, fiind din mersul autocarului, dar se vede bine ce-am incercat sa explic aici. Tot aici, in Haga am vazut si destule parcuri pentru suprafata relativ mica a orasului.

Si ne-am oprit in fata maiestoasei cladiri a Tribunalului International, o cladire superba, cu acel turn atat de inalt de pe partea stanga cu mai multe turnulete, ce se mandreste cu un ceas ce arata mereu ora exacta. In fata cladirii se intinde o peluza verde inconjurata de flori, ce invioreaza intregul domeniu. Dar ce mi-a placut mie cel mai mult a fost covorul de flori multicolore din fata gardului din bare de fier cu varfuri aurite, ce separa cladirea si gazonul acela perfect din fata cladirii.

In partea dreapta este un mic parc unde se gaseste o harta, THE WORLD PEACE FLAME, ce cuprinde 197 de state din intreaga lume, ce a donat fiecare cate o piatra semnificativa tarii respective, ca simbol in numele pacii internationale. Romania este reprezentata printr-o floare de mina, dar pe harta ea se gaseste la alta tara. Voi atasa o poza.

Ei!!! Dar de la Haga am facut si o optionala, propusa de ghida noastra cea calareata si aprobata de toti turistii. Cum sa nu?? Ce?? Voi ati fi refuzat o asemenea oferta chiar daca a costat ceva banuti??? De fapt doar o mica escapada... Unde credeti voi??? Nu cred ca va ghici careva iar daca da, atunci Jos palaria!!!... Ghida ne-a zis ca nu se poate sa fim la Haga si sa nu ajungem si la Marea Nordului. Auzi tu!!! Deci destinatia de exceptie a fost o scurta dar foarte condensata plimbare la Scheveningen. Sa fiu sincera, pana atunci nu am auzit despre aceasta statiune. Iar acum cand scriu, m-au apucat iarasi mari emotii…Mi se desfasoara in fata ochilor o plaja imensa, cu un nisip atat de fin si de auriu, ce in bataia soarelui caldut si primitor, ma imbia chiar la o dezbracare, la o plaja si chiar o baie acolo. Dar ce pacat ca timpul nu ne permitea...

Dar ce este Scheveningen pentru cei care inca nu stiu? Este o statiune din Olanda la Marea Nordului. Face parte mai bine zis din partea de vest a orasului Haga. Deci sa scriu si despre acest mic colt de rai marin olandez, plaja de la Scheveningen.

Autocarul ne-a lasat in partea de nord a statiunii. Acolo este si capatul de linie al unui tramvai. Am aflat ca partea de nord a acestei intinse plaje este cea mai animata. Ma credeti??? !!! Eu, una, nu puteam sa cred ca am ajuns pana la Marea Nordului!...

Priveam in departare cautand nerabdatoare si curioasa marea, cu toate ca in fata mea se vedeau deocamdata hoteluri de o frumusete arhitecturala si eleganta mai rar intalnite. Mult lux si rafinament. Am vazut hotelul Carlton Beach, caruia i-am facut cateva poze si am ajuns practic repede pe plaja de nisip si la mare... Iat-o in toata splendoarea sa... Era vant si marea isi arata inca de la departare pletele sale inspumate... o imensitate albastra-verzuie mi se intindea cat vedeam cu ochii si se impreuna undeva la orizontul pierdut al cerului senin cu ceva norisori alburii... Mi s-a ridicat parul de pe mine, cuprinsa de un mare fior de placere. Ahhh!... Doamne! Ne-am minunat cu totii cand am pasit pe esplanada lata, betonata, viu colorata, pestritata pot spune chiar, cu turisti de toate natiile, cu atat de multe restaurante, cluburi, magazine, multe elegante si cu marfa buna, de calitate, dar si vanzatori stradali ce faceau concurenta serioasa celorlalte.

Statiunea se intinde pana hat departe, vreo 3 km de-a lungul unui bulevard, Noordzee Boulevard. De-a lungul falezei generoase, ceva mai sus, se insira hoteluri cu arhitecturi moderne, care mai de care mai frumoase, cu cladiri impunatoare, nici una la fel cu alta. Si ceva mai incolo, o cladire imensa ce le eclipseaza clar pe toate; faimosul Kurhaus, cel mai mare hotel, de 5*, luxos, rafinat, cu cluburi multe, sali de spectacole si cu un mare cazinou, unde cu siguranta ca in fiecare noapte aici este o cu totul alta viata decat cea stiuta de noi...

Scheveningen este una dintre cele mai importante plaje din Olanda. Aceasta statiune a fost initial un port de pescari. Are si acum un port care atesta clar sorgintea acestui loc ca fiind unul in care pescuitul era si este si acum la mare cinste... Chiar si pe toate listele de meniuri de la restaurante am vazut ca nu lipsesc preparatele din peste si fructe de mare. Si chiar si in micul port sunt multe ambarcatiuni pregatite pentru o mica sau mare “escapada”pescareasca...

In partea de nord pe care am vizitat-o noi, cea mai aglomerata si mai faimoasa zona, se pot vedea fortificatiile Atlantik Wall, folosite in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Si se termina cu Noordelijk Havenhoofd. Aici se afla Docul si vechiul sat Scheveningen. Cateva atractii de aici mai sunt si Muzeul Marii, Docul, muzeul sculpturii Beelden aan Zee sau Festivalul Artificiilor.

Pentru ca intr-o vacanta si mai ales intr-un circuit contra-cronometru timpul este intotdeauna inamicul nr. 1, ne-am grabit sa ne plimbam si sa “extragem”cat mai mult din acest peisaj nordic olandez. Astfel, am urcat treptele spre cea mai inalta zona, un fel de dig ce intra mult in mare. Sa nu va inchipuiti un dig ca la noi la mare. Nu, nicidecum. Aici este un fel de traversa lata ca un fel de pod, proptit pe niste piloni mari si multi din beton. Si acest culoar, sa-i spun asa, patrunde mult in mare. Este construit pe 2 nivele, cel de sus este neacoperit, se merge pe niste dale din lemn pana intr-un loc care face legatura cu o alta platforma, un fel de turn numit Scheveningen Pier, unde curajosii pot face bungee. Dar noi nu am avut atunci norocul de a vedea pe niciunul... probabil si din cauza vantului…Iar pe cealalta parte este o alta constructie rotunda, mare, unde se afla un alt cazinou cu restaurant in forma circulara...

Dar noi ne-am bucurat la maxim de acea senzatie unica de a admira practic de pe mare, destul de departe, tarmul bogat in hotelurile minunate, faleza, esplanada cea larga si plaja mare, lata, destul de bogata in turisti, care unii chiar faceau plaja sau baie in mare. Si ne-am desfatat pe deplin, inspirand acel aer marin atat de binefacator si acea briza ce dadea un farmec aparte... Iar maretul Soare, isi trimetea solii lui de raze calde si ne privea bland de sus, din inaltul azuriu, satisfacut ca a fost lasat sa ne incalzeasca acea zi minunata, fara ca norii cei grei de ploaie sa ne tulbure si sa ne intristeze acele clipe de desfatare si fericire. Caci si inainte, dar mai ales dupa acea zi, zau de n-am avut parte mai mult de ploi…Dar eu atunci sorbeam cu nesat fiecare clipa si nu-mi pasa inca de zilele ce vor urma…

Am facut multe poze si am coborat la nivelul inferior, acoperit din sticla. Parca eram intr-o capsula dar cu geamuri de-o parte si de alta, special amenajate pentru a admira acel peisaj superb chiar si pe timp de ploaie sau de vanturi puternice, asa cum sunt in acea zona. Aici erau multe magazine, iarasi restaurante sau baruri, cluburi si am vazut chiar si o sala de cinema, cu afisele specifice. Ceva cu totul deosebit... Si multa, multa lume, de toate varstele se bucurau ca si noi de toate ce se desfasurau cu atata mandrie parca dar sigur cu multa frumusete prin fata privirilor noastre, ale tuturor...

Am coborat treptele din lemn si am ajuns din nou pe plaja, ne-am luat repede ceva de mancare de la un Mc Donalds din imediata apropiere si ne-am intors aici pt. a ne savura fiecare dumicat stand jos pe acel nisip atat de fin si de cald, atat de sclipitor in bataia razelor de soare...

Dar cea mai splendida senzatie a fost sa vedem marea cea mare cu valurile ce cantau pe olandeza lor... insa eu intelegeam fiecare soapta... marea ma indemna sa o ating si chiar asta am si facut... Am intins mana in apa inspumata de la mal si am luat-o in palma. Nu era deloc atat de rece pe cat m-as fi asteptat... Si atunci am lasat din mana stransa usor sa-mi alunece incet pe buze cativa stropi de mare a nordului si am gustat-o... sarata ca si a noastra dar parca nu chiar asa de mult... ceva mai salcie... dar atat de tentanta sa ma arunc chiar si asa imbracata cum eram in saratura ei nordica si nicidecum prea rece cum as fi crezut... Ah... ce pacat ca nu eram pregatita adecvat pentru o balaceala strasnica in acele valuri inspumate care ma tot chemau la ele... Cine stie? ! poate o data viitoare? !

A fost o excursie pe cinste si cu totul deosebita. Am trait momente unice din acest circuit. Tocmai pentru ca marea este o mare slabiciune a mea si nu-mi venea sa cred ca ajunsesem undeva, atat de departe, pe un tarm inspumat al unei alte mari mai altfel decat cele cunoscute si “gustate” de mine pana atunci. Acum eram pe un tarm nisipos mangaiat de apele indepartate ale Marii Nordului. Pentru mine acel loc special a ramas ascuns undeva, intr-un tainic coltisor, prins de inima ca sangele ce pulseaza necontenit si pune viata in miscare. Sau mai bine zis ca valurile infinite ale unei mari involburate ce vesnic uda tarmul…Cred ca bat deja campii…sau nisipurile aurii…

In fine, voi atasa poze sa vedeti si voi putin din acel petic minunat de frumusete olandeza. Si v-am povestit toate acestea, pentru ca precum multi altii, si eu AmFostAcolo!!!

Cu mult drag pentru voi,

Ileana

---

VIZUALIZĂRI: 8040 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI