CHITWAN NATIONAL PARK

TIPĂREȘTE

Iata ca am ajuns la minunatul parc national Chitwan. Ne intampina un satuc destul de saracacios, cu case fara usi, cu strazi pline de praf, dar plin cu lucruri uimitoare peste tot. Elefanti uriasi folositi pentru transportul turistilor in jungla, circulau pe strazi printre masini de safari pline cu turisti, pensiuni si hoteluri foarte bine intretinute printre casutele prafuite, un amestec fabulos de simplitate si lux, puse una langa alta.

Hotelul nostru, Parkland, avea bungalow-uri frumusele, foarte curate, foarte bine intretinute, o sala de mese mare, o gradina verde in care erau hamace, bai spatioase si curate si desigur, nelipsita lumanare pe noptiera. Nu am avut nevoie de ea deoarece in camera era mereu un bec functional noaptea.

Abia am facut un dus rapid si am dat fuga afara, curiosi ce vom face in aceasta zi. Am fost incarcati intr-o masina de safari descoperita si dusi sau mai bine zis hurducaiti prin drumurile pline de gropi si praf pana la zona unde se facea safari pe elefanti. Alti turisti mergeau cu noi in aceeasi directie, mai multi elefanti se plimbau si ei pe strazi, condusi de mahut, copiii se jucau in praf, magazinele isi etalau marfurile tot in drum si uite asa am ajuns la locul faptei. Platforme inalte dotate cu scari asteptau sa ne ajute sa urcam pe elefantii, cuminti si docili. Am urcat cate 4 pe un elefant plus mahutul care statea pe gatul animalului. Elefantii-toti femele pentru ca sunt mai docile- erau dotati cu niste custi din lemn in care sa stea turistii. Am avut noroc sa stam in fata pentru ca cei care au stat cu fata catre spatele elefantului au avut parte de multe…”probleme”. Bietul de el mancase ceva care ii picase rau la stomac si pe langa norii de gaze, mai lansa si munti de balega duhnitoare. Suntem instruiti sa avem grija sa nu ne cada nimic pe drum caci nu poate sa coboare nimeni sa adune de pe jos lucrurile cazute. Totusi la un moment dat unui coleg i-a cazut capacul de la obiectivul camerei foto, o camera extrem de scumpa. Disperat a rugat mahutul sa il ajute. Noi radeam de el crezand ca e pierdut, dar spre surprinderea noastra mahutul a dat o comanda scurta si elefantul a gasit cu trompa micul capac si l-a returnat proprietarului. Impresionant! Un animal foarte inteligent! Am pornit leganandu-ne ca o barca pe timp de furtuna la fiecare pas al animalului si nu mi-a placut faptul ca mahutul avea in mana o bara de fier cu un varf ascutit cu care lovea elefantul in cap de rasuna padurea. Cu picioarele il impingea in spatele urechilor ca sa mearga la stanga sau la dreapta, si am pornit prin jungla deasa. Animalele din jungla nu se temeau de elefanti asa ca am avut privilegiul sa le vedem de foarte aproape, caprioare, pauni, maimute…din cand in cand crengile impinse de elefant ne loveau peste picioare sau peste maini. La un moment dat mahutul a fost anuntat de alti mahuti ca intr-o balta a venit un rinocer si am pornit in fuga catre balta cu pricina. Toti elefantii din padure au venit dupa noi si acolo i-am vazut! O mama rinocer cu puiul sau faceau o baie racoritoare. Nu stiu de ce tocmai mahutul nostru a primit ordin sa goneasca rinocerul din apa ca sa ii faca turistii poze asa ca am intrat in apa dupa el…a fost minunat sa fim atat de aproape de un rinocer si totusi nu am inteles de ce l-au deranjat de la baia lui impreuna cu puiul doar ca sa faca niste turisti poze. Mi s-a explicat ulterior ca daca nu ar face asta si nu ar promova turismul, ar fi o zona tare saraca. In urma cu vreo cativa ani rinocerii, tigrii si elefantii erau pe cale de disparitie din cauza braconierilor. Atunci statul nepalez a dat o lege salvatoare, a transformat zona in parc national, a construit centre de reproducere, a pus garnizoane militare care trag in braconieri prin toata padurea si astfel au salvat de la disparitie animalele astea minunate. In prezent au 400 de rinoceri, vreo 400 de tigri si vreo 600 elefanti liberi prin jungla, ceea ce e un lucru deosebit! Noi nu am avut privilegiul sa vedem nici un tigru. Se pare ca sunt foarte timizi si se feresc de oameni. Acum nepalezii au nevoie de bani ca sa intretina zona. Experienta pe elefanti este foarte frumoasa, ceva ce ramane adanc intiparit in inima. La plecare am cumparat banane si i-am dat elefantului nostru care m-a privit cu niste ochi umezi si recunoscatori. Mi-a fost tare drag acest animal atat de blajin, cuminte si inteligent. I-am dat si mahutului niste banuti desi nu mi-a placut cum a tratat elefantul.

De acolo am fost dusi la un rau unde elefantii fac baie si aici am avut parte de o alta experienta de neuitat alaturi de minunatele animale. Mahutul se urca in picioare pe elefant si il conducea catre apa mai adanca unde dadea ordin ca elefantul sa se culce pe o parte si incepea sa il spele frecandu-l cu o piatra. Elefantul lua apa cu trompa si stropea in toate partile. Apoi veneau mai spre mal si puteam si noi sa il spalam la fel. Nu pot sa descriu in cuvinte ce minunat este sa atingi un astfel de animal. Are o piele groasa si acoperita cu par, iar cu trompa nu pierde ocazia sa te stropeasca cu apa din belsug ca sa te racoresti si tu alaturi de el. Am vazut ca zambeau, deci clar aceasta baie era printre indeletnicirile lor preferate. Cand am terminat cu baia am pronit catre gradina cu marijuana, acolo aceasta planta creste peste tot in stare naturala si desi este interzis oficial consumul, politia inchide ochii in anumite zile de sarbatoare cand se fumeaza in mod ritualic. Atentie insa, in celelalte zile fumatul ei este interzis si aspru pedepsit. Mai bine nu incercati pt ca inchisorile nepaleze nu sunt printre cele mai placute locuri din lume. Gradina are amenajat un bar cu o minunata priveliste asupra raului, priveliste pe care am admirat-o la asfintit si am facut niste poze memorabile pe care va invit sa le vedeti atasate.

Seara la hotel am inceput iarasi cu petrecerea, cu bancurile si cu un extraordinar barbeque la foc de tabara, din carne de porc salbatic si carne de caprioara, facut pentru noi de oamenii hotelului impreuna cu ghidul. La un moment dat, dupa ce focul s-a stins, cineva a zis sa facem o incursiune nocturna in sat ca sa vedem daca gasim magazinele deschise. Bineinteles ca nu ne-am dat in laturi de la asa ceva si bine am facut!

Am iesit din hotel in plin camp. Bezna totala, noroc cu telefoanele care luminau. Deasupra noastra un cer plin de stele enorme si o luna stralucitoare. Drumul serpuia pe la marginea unui camp si din loc in loc erau mici colibe. Intr-una din ele am vazut o imagine care ma va urmari toata viata. O casa intunecoasa, fara usa, cu pamant pe jos, cu acoperis de stuf, cu o singura camera unde, la lumina unei lumanari mici si palpaitoare, asezati direct pe pamant, o mama ii citea dintr-o carte unui copil. Cata forta a avut imaginea asta asupra mea!!! Cata daruire si cat devotement, ce viata deosebita! Oameni aparent simpli, atat de evoluati spiritual… nici acum nu pot scrie fara sa mi se umple ochii de lacrimi. Oare cati dintre romani au citit in ultima luna o carte in casele lor curate si luminate de becuri? Am pornit mai departe spre sat si acolo am gasit un mic magazin, luminat de o lampa cu petrol, care vindea miere. Minunata miere de jungla si foarte rara miere de stanca. Mierea de stanca se recolteaza pe versantii periculosi ai Himalayei, unde albinele salbatice isi fac cuib si aducerea ei catre lumea civilizata implica riscuri enorme din partea culegatorilor. Ambele tipuri sunt produse de albine salbatice. Am cumparat din ambele si sunt minunate. Ambele au gust diferit de mierea din tara noastra. Sunt mai lichide, una este aurie si cealalta maronie ca propolisul. Foarte bune ambele! Preturile sunt derizorii…3-4 dolari borcanul.

Asa s-a incheiat una dintre cele mai frumoase zile din viata mea, o zi plina de aventuri inedite si unice, o zi pe care nu o voi uita niciodata. Multumesc Nepal!

Dar ce credeti ca se termina aici? Maine pornim din nou prin jungla cu noi aventuri memorabile la vanatoare de crocodili!

rog webmasterul sa adauge cantecul aceasta

http://www.youtube.com/watch?v=AmwXyC_mdYM

---

VIZUALIZĂRI: 2035 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI