PASHUPATINATH - locul de incinerare a mortilor [Kathmandu]

TIPĂREȘTE

Inca din Romania citisem despre celebrul PASHUPATINATH, locul unde se incinereaza mortii si auzisem ca e un loc turistic si foarte vizitat. Sincera sa fiu cu totii abia asteptam sa vedem minunea cu ochii nostri si eram tare infierbantati in ziua in care am avut programata incursiunea in zona mortilor. Am plecat noi cu autocarul de la hotel si am ajuns la locul cu pricina. O alee lunga plina cu vanzatori de chestii foarte colorate (prafuri pe care le vazusem pe statuile hindu si pe pietrele sacre din drum, statuete intruchipand diverse zeitati, mosorele mititele cu mantre si incantatii, muzica de meditatie, diverse covorase lucrate manual) ne purta pasii catre cea mai neagra experienta din viata noastra.

Am vazut albia aproape secata a unui mic raulet pe malul caruia se aflau mai multe platforme din ciment destinate incinerarii cadavrelor. Noi am crezut ca este doar un loc turistic, nicidecum ca acolo chiar se ard trupuri pe bune, cand deodata de dupa colt ne izbeste in plina figura un nor negru si innecacios de fum si cenusa. Mi s-a sculat parul din cap... In fata noastra, dar pe malul celalat al micului rau ardeau intr-o veselie vreo 6 ruguri, dintr-o incapere inchisa se auzeau niste urlete incredibile ale unei femei. Cineva din grup avea niste servetele umede la indemana si cu ele ne-am acoperit fetele, nasul, gura…dar mirosul de carne arsa era persistent. Pe malul nostru langa apa rudele celor arsi faceau ofrande unor calugari, tot pe niste platforme de ciment. Cu totii am inceput sa ne simtim foarte rau acolo, nu fizic…altfel. Parca spiritele celor morti nu ne vroiau langa ele. Unei fete i-a cazut aparatul pe jos (aparat de 3000 euro), alta a cazut in nas, baietii lacrimau fara motiv, alta fata urla ca are cenusa in par. Am pornit in mare viteza inainte, ca sa iesim din zona rugurilor respective. Drumul urca catre niste banci din piatra plasate astfel incat sa vedem exact in zona templului hindus aflat tot pe partea opusa. Aici era si mai rau! In fata templului erau depuse cadavrele ce urmau a fi duse ulterior la zona de ardere. Cadavrele erau puse pe niste catafalcuri albe si pline de flori portocalii exact ca alea pe care le avusesem si noi la gat. Fetele mortilor erau vopsite cu prafuri rosii. Era cumplit sa privesti! Intre timp vine si un coleg de suferinta si imi sopteste suav la ureche: unui mort i–a cazut mana din flacari si cineva a luat-o si a pus-o inapoi! Multumesc de informatie!

In spatele nostru erau cateva constructii din piatra pe care stateau cocotati asa-zisii oameni sfinti. Niste personaje cu pielea acoperita cu cenusa mortilor, cu flori portocalii pe cap, cu par lung prins in coc si aproape dezbracati. Ne tot invitau sa facem poze cu ei si isi frecau meticulous degetele de la mana in semn de: baga tanti banu, traiasca famelia ta! Ghidul nostru ne spusese dinainte ca adevaratii oameni sfinti nu fac poze si nu cer bani deci sa ii ignoram pe coloratii cu pricina. Asa am facut, le-am furat cateva poze in timp ce se pozau cu altii. Cu karmele facute praf din aceasta experienta urata, cu sentimente ciudate si contradictorii, cu parul maciuca de la grozaviile vazute si cu pielea de gaina am luat-o repede pe drum inapoi (al naibii drum trecea tot pe la ruguri). Ni s-a alaturat o haita de vanzatori agasanti de diverse, care nu ne slabeau deloc…le-am spus de 100 de ori ca nu vreau nimic si apoi mi-am dat seama ca la ei nu exista cuvantul NU. Bine ca mi-am adus aminte de semnul ala ciudat cu capul balanganind, nici nu, nici da, pe care il fac indienii…. m-am oprit, m-am proptit in calcaie, m-au uitat catre vanzatorii de piei de closca cat de senin (sau senil) am putut si l-am facut! Balang, balang, balang! Ca prin farmec s-au carat! Au atacat ca niste capuse alti turisti!

Am urcat in autocar si am constatat ca toti eram la fel de negativi si in stare de repulsie, parca niste spirite nervoase s-au agatat de noi si ne torturau. Noi toti vanjosi exploratori gata sa dam piept cu Himalaya, ne simteam zdrobiti si ingenuncheati in fata crudei realitati a sfarsitului de viata pe care il avusesem in fata ochilor nostri.

Ghidul ne-a spus ca locul este considerat sfant si pozitiv de catre hindu. Acolo exista un fel de casa de retragere, persoanele care simt ca le vine sfarsitul sunt duse acolo si asteapta sa moara exact in locul respectiv pentru ca asta este o mare onoare si in acest fel ajung direct in Nirvana. Nu stiu ce sa zic, noi ne-am simtit groaznic si nu as recomanda vizitarea acelui loc. Fizic am ramas cu cenusa lipita de fetele transpirate, iar la primul dus mi-a iesit multa negreala din par. Despre miros nu vreau sa mai vorbesc.

Norocul nostru au fost servetelele umede si gelurile dezinfectante pe care le aveam cu totii in autocar.

Si inca ceva…. mare noroc a fost ca urmatorul obiectiv sa fie… BOUDHANATH

---

VIZUALIZĂRI: 2792 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI