Drumul spre Gosaikunda – legende, oameni și sate din Himalaya

TIPĂREȘTE

Se spune că, în vremuri mitice, când lumea era amenințată de otravă, zeul Shiva a băut otrava cosmică pentru a salva universul. Arsurile din gât i-au fost însă de nesuportat, iar el s-a retras în Himalaya, căutând răcoare. Aici, pe crestele înalte, a lovit stânca cu tridentul său, trishula, iar din piatră a izvorât apă limpede și rece. Așa s-a născut lacul Gosaikunda, iar apele sale au rămas sfinte până astăzi. Localnicii spun că, dacă privești atent în adâncul lacului într-o zi senină, poți zări reflexia tridentului lui Shiva odihnindu-se sub ape.

Am ajuns și eu într-o zi senină pe malul lacului Gosaikunda, la 4.300 m, și am pășit printre pietrele limpezi, privind adâncul apelor cristaline. Nu am zărit tridentul lui Shiva. Poate că nu eram încă pregătită, poate că raul de altitudine îmi tulbura vederea, poate că magia locului are nevoie de răbdare.

Drumul până aici a fost o călătorie în sine, o suită de încercări și revelații. Primele trei zile au însemnat urcuș susținut și primele întâlniri cu satele și oamenii muntelui. Am pătruns în păduri dense de rhododendron, pini și fagi, o junglă cu suflet propriu, plină de insecte și păsări ce păreau să-ți șoptească povești. Lipitorile, multe și mici, au reușit să se strecoare sub pantaloni și chiar în bocanci 😬.

A fost o primă zi în care am urcat 1.600 m și am ajuns seara târziu la un lodge, undeva pe la 2.200 m. Apoi am continuat, în speranța că vom urca până la 3.400 m. Dar era prea mult, eram obosiți, așa că ne-am oprit ceva mai jos, în satul Kutumsang, din Provincia Bagmati.

Satul este locuit preponderent de etnia Tamang, care păstrează tradiții budiste tibetane. Cazarea se face în lodge-uri sau guest house-uri simple, cu pat curat, unele cu duș și toate cu mâncare caldă. Aproape fiecare casă oferă ospitalitate, iar comunitatea locală, susținută de inițiative de agroturism și eco-agricultură, își păstrează astfel legătura cu locurile natale.  

Am văzut două chortenuri mici, vopsite cu var alb, semne discrete ale credinței și ritualurilor budiste. Probabil că în interior se aflau roți de rugăciune, dar în exterior nu am văzut niciuna.

În dimineața următoare ne-am continuat urcușul, am părăsit satul și am urcat până la Thadepati, la 3.600 m altitudine. A fost o urcare lungă și grea, mai ales că am trecut de 3.000 m și aerul a început să se rarefieze. Thadepati înseamnă „locul dintre creste” sau „locul înalt” , deoarece se afla pe o creastă înaltă între văile râurilor Melamchi și Gosaikunda Khola.

De aici se deschid panorame spectaculoase asupra lanțului Langtang Himal, iar în zilele senine se pot vedea vârfuri ca Dorje Lakpa (6.966 m), Gaurishankar (7.134 m) și chiar Annapurna în depărtare. Am văzut aceste vârfuri doar a doua zi, dimineața, când cerul este mai limpede. De obicei, prima parte a zilei era senină și clară, cu vedere până în depărtare pe unii dintre uriașii Himalayei. Începând cu orele prânzului, vârfurile îmbrăcau căciulițe albe de nori și se ascundeau vederii.

Sunt câteva lodge-uri unde turiștii se pot caza în Thadepati, iar noi am stat într-unul dintre ele, așezat foarte pitoresc pe creastă. Condițiile de cazare au fost acceptabile pentru altitudinea și locul unde ne aflam, iar mâncarea — dhal bat, paste, orez, omlete — cam aceeași ca peste tot. Oricum, pofta de mâncare începea să scadă pe măsură ce altitudinea creștea.

Traseul până la Phedi, următoarea noastră oprire, a fost deosebit de frumos, cu păduri de rhododendron și bambus, cu vederi spre lanțul Langtang, cu multe cascade și ape pe care le-am traversat. Pe drumul spre lacurile sfinte Gosaikunda, Phedi a fost ultima oprire.

„Phedi” este un nume des întâlnit în Nepal, pentru că, în limba nepaleză, „phedi” înseamnă „la poale” , „la baza muntelui” (locul de unde începe o urcare mare, de obicei spre un pas de munte). De aceea, există mai multe Phedi-uri, fiecare legat de altă trecătoare. Noi ne-am oprit la Gosaikunda Phedi, aflat înainte de urcarea finală spre Pasul Lauribina (Lauribina Pass), la altitudinea de aproximativ 3.630–3.700 m.

Este un mic popas montan cu câteva lodge-uri, ultimul loc de cazare înainte de urcarea abruptă spre lacurile sacre Gosaikunda (4.380 m). Zona este considerată sacră pentru hinduși, fiind asociată cu legenda lui Shiva, care, potrivit mitului, a lovit muntele cu tridentul (trishul) și a creat lacul Gosaikunda pentru a bea apă după ce a băut otrava cosmică. Un astfel de trident se afla chiar în fața lodge-ului unde am fost cazați.

La Phedi e un amestec de tăcere și așteptare — locul în care mulți trekkers se opresc pentru aclimatizare sau pentru a se odihni înainte de ultima urcare. Noaptea e rece, iar dimineața se aud clopoțeii animalelor și vântul care anunță ziua grea ce urmează.

De la Phedi a urmat, pentru mine, cea mai solicitantă parte a traseului, cea în care am urcat 1.000 m până în Pasul Lauribina, la 4.610 m. Drumul urcă abrupt de la Phedi, pe o potecă stâncoasă și expusă, care șerpuiește printre pajiști alpine, bolovani cenușii și firicele de zăpadă ce persistă tot anul.

Lauribina La nu e doar o trecătoare montană. Numele „Lauribina” vine din sanscrită și se traduce aproximativ prin „fără toiag” — există o veche legendă conform căreia cine ajunge la acest pas nu mai are nevoie de baston, pentru că zeul Shiva îi poartă de grijă. Nu am avut nevoie de baston, dar m-am bucurat de zăpada găsită în trecătoare și, mai ales, că am reușit să ajung. A fost greu să mă lupt cu altitudinea, să mă mobilizez și să urc. Dar când am ajuns sus, prin miracol mi-a trecut toată oboseala și tot răul de altitudine.

Sus ne-a așteptat o priveliște de zile mari: Vârful Manaslu, lanțul Annapurna și alte vârfuri mai „mititele” . Lauribina La e genul de loc unde nu doar corpul urcă, ci și mintea — o trecătoare care marchează o graniță între două lumi: pădurea verde și umedă dinspre Helambu și pustiul înalt, de piatră și lumină, al Gosaikundei. Acolo simți o senzație de purificare, ca și cum vântul rece ar spăla toate gândurile grele.

Legenda spune că în apropiere de pas se află o piatră sacră a lui Shiva, iar lacurile Gosaikunda de dincolo au fost create chiar de el. De aceea, în fiecare an, în timpul festivalului Janai Purnima (august), sute de pelerini hinduși urcă până aici desculți sau sprijiniți în tridente, pentru a se purifica în apele sfinte. Steagurile de rugăciune flutură pe vânt, iar drumeții adesea lasă câte o piatră pe grămăjoarele de la vârf — o ofrandă tăcută pentru noroc și protecție.

Coborârea spre lacuri este abruptă, dar fascinantă: turcoazul apei strălucește între stânci negre și pete de zăpadă. În centrul amfiteatrului de stânci se află Gosaikunda, iar în jur, alte lacuri glaciare — Bhairav Kunda, Saraswati Kunda, Surya Kunda — par oglinzi răspândite de zei. Lacul, de origine glaciară, este alimentat de topirea zăpezilor și ghețarilor, are 4.310 m altitudine, 13 ha suprafață și circa 40 m adâncime.

Pe malul sudic se află un templu simplu al lui Shiva, unde localnicii aduc ofrande și aprind lumânări. Totul este plin de simboluri: tridente înfipte în stânci, steaguri de rugăciune, chortenuri de piatră și flori uscate. Vântul poartă miros de tămâie și sunet de clopoței, adus de micile altare.

Am stat două nopți la un lodge deasupra lacului, simțind cel mai acut raul de altitudine. Două zile în care timpul părea să curgă mai lent, iar aerul subțire purifica gândurile. Coborârea care a urmat a fost ușoară în comparație cu urcușul, și treptat totul a trecut.

Privind lacul în ultima dimineață, am simțit că efortul urcușului și aerul subțire nu au fost în van.  

Gosaikunda nu este doar un loc, ci o experiență: un spațiu în care natura, legenda și sufletul uman se întâlnesc. Apele sfinte ale lacului par să adune toate poveștile munților, iar fiecare val de vânt și fiecare reflexie în apă te fac să înțelegi că aici, la peste 4.300 m, timpul curge altfel — mai lent, mai pur, mai adânc.

Gosaikunda rămâne un loc unde legenda și realitatea se împletesc, unde urcușul greu se răsplătește cu priveliști care îți taie răsuflarea și unde fiecare pas te apropie puțin mai mult de tine însuți.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 50 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI