Kathmandu - capitala statului Nepal, 'Orașul celor 1000 de temple'

TIPĂREȘTE

Kathmandu, cel mai mare și cel mai populat oraș din Nepal, este sediul guvernului Republicii Federale Democrate Nepal înființată în 2008. Acesta a fost orașul în care - la 29 octombrie 2024, în Tribhuvan International Airport - am pus piciorul pentru prima oară în Nepal. Aeroportul Internațional din Kathmandu poartă numele lui Tribhuvan Bir Bikram Shah Dev, cel care a fost rege al Nepalului în perioada 1911-1950, apoi din 1951 până la decesul său, în 1955. În aeroport ne-a întâmpinat o măreață statuie aurită a lui Buddha și o inscripție alăturată din care am aflat că Buddha s-a născut în Nepal.

Kathmandu, capitala țării, este un oraș foarte vechi, unul dintre cele mai vechi locuite continuu până în zilele noastre. A fost un important punct de tranzit în comerțul dintre India și Tibet, moneda nepaleză devenind moneda standard în comerțul trans-himalayan ceea ce a dus la o impresionantă dezvoltare economică și culturală a orașului.  

În timpul dinastiei Malla, deși marcat de raiduri ale unor triburi rivale, de atacuri musulmane, de un cutremur devastator care a secerat viețile multor oameni (o treime din populație dispărând, inclusiv regele Abhaya Malla), năruind multe construcții și ducând la pierderea multor înscrisuri istorice, Kathmandu a supraviețuit. A fost unul dintre cele patru orașe fortificate, capitale în timpul dinastiei Malla. Aceste orașe s-au întrecut în arhitectură, artă decorativă și comerț, ceea ce a dus la o dezvoltare extraordinară. Regii acestei perioade s-au influențat reciproc și s-au implicat direct în construirea de clădiri publice, piețe și temple, astfel încât moștenirea culturală - incluzând Piața Durbar, Swayambhunath, Boudhanath și Pashupatinath - este astăzi patrimoniu mondial.

Vechea rută comercială dintre India și Tibet, care trecea prin Kathmandu, a permis o fuziune a tradițiilor artistice și arhitecturale din alte culturi cu arta și arhitectura locală. Monumentele orașului Kathmandu au fost influențate de-a lungul secolelor de practicile religioase hinduse și budiste, cele două religii predominante în oraș. Pentru multitudinea de temple și altare religioase, cunoscute în lumea largă pentru frumusețea și istoria lor bogată, Kathmandu a fost denumit 'Orașul celor 1000 de temple'.

Dacă în zilele anterioare vizitaserăm Piețele Durbar din Bhaktapur și din Patan, desigur, trebuia să vizităm și Piața Durbar Kathmandu. Aceasta se află în centrul vechi al orașului și are construcții de patrimoniu provenind din vremea a patru regate. Între cele 50 de construcții monumentale din Piața Durbar Kathmandu se numără Templul Kasthamandap, Kumari Ghar, Shiva-Parvati și palatul Hanuman Dhoka - un complex de construcții incluzând Palatul regal al regilor Malla și al dinastiei Shah, palat locuit de familia regală până în 1886.  

Partea cea mai veche a palatului, datând de la mijlocul sec. XVI, cu 10 curți, a fost extinsă în sec. XVII când s-au construit mai multe temple. De menționat este Templul Taleju dedicat zeiței regale a dinastiei Malla, Taleju Bhawan. A fost construit în 1564 de Mahendra Malla și este sit al Patrimoniului mondial UNESCO.  

Kumari Ghar, un palat din centrul orașului, de lângă Piața Durbar, este reședința oficială a Kumari. Kumari Devi sau Zeița Vie este tradiția de a venera o fecioară aleasă ca fiind reprezentarea energiei divine feminine în tradițiile religioase nepaleze. Se crede că această fetiță este o încarnare a zeiței Taleju. Cuvântul Kumari este derivat din sanscrită și înseamnă prințesă. Deși există mai multe Kumari în Nepal (în Kathmandu, Patan, Bhaktapur, Sankhu și Bungamati), cea mai importantă este Kumari din Kathmandu, considerată regală.

La cutremurul din aprilie 2015 toate construcțiile de patrimoniu din Piața Durbar Kathmadu au suferit grave avarii. Unele au fost refăcute, iar la altele lucrările încă sunt în curs.

Stupa Boudhanath

O stupa este o clădire religioasă budistă, în formă de movilă, care adăpostește relicve (cenușă, fire de păr, dinți) ale lui Buddha, ale discipolilor săi sau ale unor călugări importanți, folosită ca loc de rugăciune sau de meditație. Se presupune că la început au fost construite din lemn și pământ, motiv pentru care nu au rezistat până în zilele noastre. În sec. III î. Hr, vechile stupe, mai ales cele care adăposteau relicvele lui Buddha, au fost reconstruite din piatră și cărămidă.  

O stupa este considerată întruchiparea minților luminate ale tuturor Buddhas și se spune că ea are influență pozitivă asupra zonelor din jur îndepărtând spiritele rele și încurajând pacea și armonia în rândul oamenilor.  

Stupa Boudhanath pe care am vizitat-o și noi, este una dintre cele mai importante din Asia de Est. Înconjurată de temple, sculpturi și alte obiective turistice interesante, Stupa Boudhanath se află la aprox. 5 km de oraș, în partea sa estică. Veche de 2500 de ani, cea mai mare stupa din Nepal și unul dintre cele mai mari temple budiste din lume, Stupa Boudhanath a fost inclusă pe Lista Patrimoniului mondial UNESCO în 1979.

Se spune că este situată pe vechea rută comercială care lega Tibetul de India, astfel încât - timp de multe secole - negustorii tibetani s-au odihnit și și-au făcut rugăciunile aici. Și astăzi Stupa Boudhanath este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru budiști, dar atrage și mulți turiști care ajung în zona Kathmandu.

Cutremurul din Nepal din 25 aprilie 2015 a afectat grav Stupa Boudhanath. Au urmat reparații finanțate în întregime din donații private de la grupări budiste și voluntari, necesitând 2,1 milioane de dolari și mai mult de 30 kg de aur. Stupa a fost redeschisă publicului la 22 noiembrie 2016 fiind primul dintre toate obiectivele din patrimoniul mondial deteriorate de cutremur în Valea Kathmandu care a fost reparat. Și astăzi, multe dintre construcțiile de patrimoniu UNESCO din Nepal afectate de cutremur au rămas nerefăcute.

În prezent, pentru turist, Stupa Boudhanath este un loc mai mult comercial. Mici magazine cu tot felul de mărfuri în jurul pieței circulare, călugări budiști rași în cap și cu veșmintele lor roșii, unii făcându-și rugăciunea chiar acolo, pe caldarâm, în mijlocul aglomerației, tineri în haine tradiționale cântând și dansând, cerșetori așteptând să le pice câte ceva, copii curioși, turiști atenți la orice... Ca și la celelalte importante locuri religioase din Kathmandu, nu lipsesc așa zișii oameni sfinţi, acele ființe ciudate, nespălate de cine știe când, cu păr încâlcit și împletit, strâns în coc, cu pielea vopsită, mare tentație pentru turiștii care vor să-i prindă în poze, dar care nu se lasă fotografiați dacă nu sunt plătiți.  

Baza Stupei Boudhanath are 108 mici reprezentări ale lui Buddha. Este înconjurată cu un zid de cărămidă cu 147 de nișe, fiecare având 4-5 roți de rugăciune cu texte religioase gravate. Stupa atrage mulți pelerini budiști tibetani care se prosternează în incinta inferioară, merg în jurul ei învârtind roțile de rugăciune, cântă și se roagă. Sumedenie de steaguri tibetane de rugăciune, în cinci culori reprezentând cele cinci elemente care compun universul, cu texte religioase imprimate, sunt arborate pe cabluri care coboară de la vârful stupei până la baza ei.

Stupa Boudhanath și Stupa Swayambhunath din nord-vestul orașului, pe care de asemenea am vizitat-o, sunt cele mai sfinte situri budiste din Nepal. Ele atrag foarte mulți credincioși, dar și foarte mulți turiști curioși.  

Templul Swayambhunath

Templul Swayambhunath este o stupa budistă aflată în vârful unui deal, în partea de nord-vest a orașului Kathmandu. Este unul dintre cele mai vechi situri religioase din Nepal. Deși este budist, fiind dedicat lui Buddha Shakyamuni, templul este venerat și de hinduși. Deasupra domului de aur, ochii lui Buddha par că veghează protector, privind în toate cele patru zări.  

Numit și Templul Maimuțelor pentru ca aici viețuiește o mare comunitate de maimuțe, unele agresive, altele furăcioase sau numai curioase, de aici, din înălțimea dealului pe care este poziționat monumentul, poți admira frumoasa panoramă a orașului Kathmandu. Deasupra stupei, ca și la Stupa Boudhanath, flutură nenumărate steaguri de rugăciune, în cinci culori, având texte imprimate. Se spune că la orice adiere de vânt, rugăciunile înscrise pe ele se înalță către Buddha. Și aici, credincioșii - parcă mai puțini decât prin alte părți - înconjoară stupa în sensul acelor de ceasornic și învârt roțile de rugăciune meditând. Se pare că toate acestea induc o stare de liniște interioară, binefăcătoare într-o lume atât de agitată.  

Templul Pashupatinath 

În marginea de est a orașului Kathmandu, cam la 3 km de centru, pe malul râului Baghmati, se află unul dintre cele mai importante și cele mai vechi locuri sfinte pentru hinduși. Templul Pashupatinath este dedicat zeului Pashupati, o formă a zeului Shiva și este înconjurat de o mulțime de alte temple și statui.  

Am fost și noi într-o după-amiază, spre seară, la Templul Pashupatinath, lăcașul de cult situat pe malul râului Baghmati. Clădirile foarte vechi, din lemn, nu se mai păstrează. Din piatră și metal, templul a fost reconstruit în sec. XV, dar ceea ce vedem astăzi datează din sec. XIX, refăcut după un cutremur. A supraviețuit imaginea taurului și imaginea neagră cu patru capete a lui Pashupati care, se presupune, au cel puțin 300 de ani.  

Cea mai importantă construcție a complexului religios este pagoda cu acoperiș de cupru și aur, cu două etaje, în care au acces doar hindușii, vizitatorilor non-hinduși permițându-li-se să vadă templul și să asiste la ceremoniile de incinerare doar de pe malul celălalt al râului.  În afară de clădirea principală, mai sunt alte 518 mici temple, altare și locuri de incinerare în imediata apropiere, întregul complex fiind inclus în 1979 pe Lista Patrimoniul mondial UNESCO.

Zona Templului Pashupatinath este aglomerată aproape întotdeauna. Am asistat la un ceremonial de incinerare pe râu, ritual funerar practicat atât în Nepal, cât și în Tibet. Bineînțeles, cei care credeau că nu pot suporta așa ceva nu au fost obligați să participe. La mine curiozitatea a fost atât de mare încât am știut că voi face față. Așa am văzut cum au fost incinerate nu mai puțin de 5 trupuri umane, am stat în fumul lor (cu masca pe figură) și am participat la oficierea a ceea ce se obișnuiește în astfel de împrejurări. Impresionant, dar greu de suportat! Cu toate acestea, unii dintre pelerini (nu simpli spectatori, ca noi) doresc ca viața lor pământească să se sfârșească aici, să fie incinerați pe malul râului Baghmati, cenușa lor să fie purtată de apele sacre, iar sufletul lor purificat să fie încredințat divinității.

Conform tradiției hinduse nepaleze, cadavrul trebuie scufundat de trei ori în apele sacre ale râului Bagmati înainte de incinerare. Nu s-a întâmplat asta. Au fost descoperite doar picioarele și au fost spălate cu apa din râu. Capul familiei, de obicei primul fiu născut, este cel care aprinde rugul funerar. El trebuie să facă o baie în apa sfântă a râului imediat după incinerare. Multe rude care se alătură procesiunii funerare fac, de asemenea, o baie în Bagmati. N-a existat nici o baie propriu-zisă, ci doar o spălare pe mâini cu apa sfințită a râului, la sfârșitul incinerării, în credința că Bagmati purifică spiritual.

La Templul Pashupatinath, cel mai sfânt pentru hinduşi, oamenii vin să se roage și să moară atunci când simt că sfârșitul le este aproape. În cadrul complexului religios există o clădire mare, albă, în care cei fără speranță de viață sunt aduşi să-și trăiască ultimele clipe mai aproape de râul sfânt.  

Dincolo de ceea ce am prezentat, deși sinistru dacă te afli acolo ca spectator sau dacă numai privești fotografiile, Templul Pashupatinath merită vizitat. Dacă ești curios, dacă ai tărie de caracter și te afli în Kathmandu, nu rata această experiență! Este unică în felul ei.

Admițând că cineva a avut răbdarea să citească până aici, meționez că amatorii de muzee le găsesc din plin la Kathmandu. Noi nu am avut timp să vizităm muzee, dar, pentru cunoștința generală, voi aminti câteva dintre ele.

Muzeul Național se află în partea de vest a orașului Kathmandu, lângă Stupa Swayambhunath, într-o clădire istorică datând de la începutul sec. XIX. Este cel mai important muzeu din țară, adăpostind o vastă colecție de arme, artă și antichități de importanță istorică și culturală.  

Muzeul de Istorie Naturală situat în sudul dealului Swayambhunath prezintă o bogată colecție de plante, fluturi și animale împăiate.

Muzeul Tribhuvan etalează artefacte amintind de regele Tribhuvan Bir Bikram Shah (1906–1955) - obiecte personale, scrisori și documente, suveniruri legate de evenimentele la care a luat parte și o colecție deosebită de fotografii și picturi ale membrilor familiei regale.

Muzeul Mahendra este dedicat regelui Mahendra Bir Bikram Shah (1920–1972). Și acesta prezintă obiecte personale, decorații, timbre, monede, note personale și manuscrise, precum și reconstrucții ale cabinetului său de lucru.  Mahendra Bir Bikram Shah, fiul lui Tribhuvan Bir Bikram Shah, a fost rege din 1955 și până la moartea sa, în 1972. Memorabil și demn de menționat este incidentul cu bombă din Janakpur, din 22 ianuarie 1962. Un grup de tineri instigați de Durgananda Jha au aruncat o bombă asupra mașinii în care călătorea regele după ce acesta efectuase o vizită religioasă. Au fost reținute 59 de persoane suspecte de implicare în incident. Pe 3 iulie 1962, instanța i-a găsit vinovați pe Durgananda Jha (care a fost condamnat la moarte prin spânzurare) și pe alți doi susținători (Arvind Kumar Thakur și Dal Singh Thapa care au fost condamnați la închisoare pe viață). Într-un adăpost din curtea palatului, am văzut și am fotografiat Land Rover, jeep-ul regelui atacat cu bombă în 1962.

Pentru a încheia, trebuie să mai spun că o vizită în Kathmandu este incompletă dacă nu faci și o plimbare cu ricșa. Nu-mi prea doream acest lucru conștientă fiind că cineva, poate obosit, poate slab și flămând se va chinui să mă poarte pe străzile aglomerate ale orașului. În cele din urmă am acceptat dat fiind că din Piata Durbar până în cartierul Thamel unde trebuia să ajungem, este o distanță de 1,2 km și nu m-aș fi descurcat singură prin nebunia străzilor din oraș. Ulterior, am mai făcut și alte plimbări cu ricșa. Erau incluse în program, iar ricșele erau de tot felul - vechea bicicletă transformată și împopoțonată cu flori artificiale, acționată cu efort uman (să-i fi văzut cum coborau și împingeau la cea mai mică pantă a drumului), ricșa motorizată, mult mai modernă și mai eficientă... Nu pot spune că m-au impresionat aceste plimbări. Mi-au rămas în minte aglomerațiile de pe trasee, înghesuiala și amestecul de oameni, ricșe de tot felul, scutere și mașini circulând haotic, în toate sensurile, ba chiar și câte o vacă, un elefant sau o cămilă trăgând o teleguță. Pe acoperișuri, gata de orice furtișag, vezi câte o maimuță la pândă. Zgomotul este infernal. Cel care conduce ricșa, claxonează cu goarna lui atașată la bicicletă (un fel de vuvuzea primitivă) pentru a ne atrage atenția. Doar pentru asta pentru că la asemenea trafic - un amalgam de oameni și de obiecte care se mișcă asemenea unui puhoi - claxonatul lui nu face decât să sporească vacarmul.

Și cu asta, basta! Am terminat poveștile despre Nepal. Merit un moment de respiro?

---

VIZUALIZĂRI: 147 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI