Cuernavaca – Ciudad de la Eterna Primavera II

TIPĂREȘTE

Partea a II -a

OBIECTIVE TURISTICE ÎN CUERNAVACA

Obiectivele turistice principale pe care încerc să le descriu pe scurt, sunt dispuse în centrul localităţii, la distanţe relativ mici între ele aşa că pot fi vizitate chiar şi într-o singură zi.

Palatul Cortez, astăzi – Muzeul Regional Quauhnahuac, situat în centrul oraşului Cuernavaca, a fost construit de Hernan Cortez – conquistador spaniol, în primii ani după cucerirea Mexicului de către spanioli (1526), peste un centru aztec de colectare a tributurilor, care a fost distrus de spanioli în timpul cuceririi. Cortes l-a folosit o perioadă ca reşedinţă personală pentru a-şi afirma autoritatea, apoi l-a abandonat. După ce primeşte diferite destinaţii – cazarmă, închisoare, reşedinţa guvernatorului statului Morelos, acesta este transformat în muzeu, unde sunt adăpostite vestigii arheologice vechi de peste 3500 de ani, din perioada pre-clasică până în sec. XX. Aici a fost închis Generalul Jose Maria Morelos la sfârşitul Războiului de Independență Mexican, în noiembrie 1815.

Pe o parte a pereţilor exteriori sunt picturi murale cu scene din istoria locală – debarcarea lui Cortez în Veracruz, ambasadorii lui Montezuma, cucerirea Tenochtitlanului, moartea conducătorului Tenochtitlanului – Cuauhtemoc, noua religie, construcţia Palatului Cortez, Revoluţia lui Zapata, etc.

Catedrala din Cuernavaca este principala biserică din localitate, iar în curte interioară sunt construite alte capele, ridicate în momente diferite și în stiluri arhitecturale diferite. Astfel pe partea frontală a uneia din capele se poate observa, pe lângă sfinţii catolici şi zeul porumbului sau zeul agriculturii – Centeotl, semn că meşterul constructor era un mexican cu adânci sentimente tradiţionale.

Catedrala a fost construită de către Cortez, în stilul bisericilor fortificate, cu turnuri şi contraforturi. Interiorul este simplu, cu picture simple, fără coloane sau ornamente. O parte din mănăstire cu observatorul său a fost cumpărată de artistul Robert Brady, acum această parte a clădirii fiind Muzeul Robert Brady.

Muzeul Brady

Robert Brady artist – pictor, designer, călător, colecționar de artă, s-a născut în 1928 într-o familie bogată din statul Iowa – SUA. A moştenit pasiunea pentru artă de la mama lui ce a fost profesor de artă, pasiune ce şi-a dezvoltat-o în continuare prin studiile sale în domeniul artelor.

A călătorit în toată lumea stabilindu-se în Mexic, unde, în anul 1961 cumpără Casa de la Torre din Cuernavaca, fostul observator meteorologic al seminarului franciscan, și a început renovare a ceea ce avea să devină casa lui finală, dorinţa lui fiind ca după moartea sa, să fie îngropat în curtea casei, împreună cu cei doi câini ai săi – Yetl şi Pili, iar casa să fie transformată în muzeu, fără nici o modificare ulterioară, lucru care s-a şi întâmplat.

Aici Brady şi-a decorat casa cu colectia sa tot mai mare de pise de arte plastice, decorative si populare din Europa, Africa, cele două Americi, Oceania, India și Asia, ce numără peste 1300 de obiecte. Colectia include piese vechi cu autori necunoscuţi dar şi lucrări importante ale artiştilor renumiţi – Frida Kahlo, Diego Rivera, Rufino Tamayo şi alţii, aranjată cu sensibilitatea unui artist, în cele 14 camere.

Camere cu artefacte religioase și picturi, măşti de dans şi ceramică indigenă, statuete, desene, mobilier pictat, textile din toate colţurile lumii, rochii indigene ţesute, perne viu colorate, dormitoare somptuoase, un dormitor cyclam, băi pe măsură, cu elemente decorate din talavera, bucătăria cu un amestec jucăuş de talavera şi ceramică decorativă, culori vii, bine asortate, dând un contrast uimitor.

Curtea interioară de la intrare unde este îngropat artistul, este plină cu verdeaţă, cu pereţii acoperiţi de un fel de iederă, cu gazon, plante de curative şi flori, iar în cea de-a doua curte, la fel îmbrăcată în verdeaţă, se află piscine.

Grădinile Borda, de fapt, ansamblul de clădiri cu faimoasa grădină, este una dintre cele mai cunoscute monumente din Cuernavaca. A fost reşedinţa unei familii coloniale bogate – Familia Borda, despre care am scris în reviews-ul – Taxco, oraşul argintului.

José Borda proprietarul minelor de argint de la Taxco, a construit inițial un conac mare, deținut de familia sa, după ce a trecut printr-o perioadă de faliment, zăcămintele de argint scăzând dramatic. După ce şi-a recăpătat averea din minele sale din Zacatecas, a ales locul din apropierea Catedralei din Cuernavaca, pe drumul care vine de la Acapulco, ce traversează Cuernavaca, prin Mexico City şi se termină la Veracruz, drum pe care au fost transportate multe bogăţii spre destinaţia finală, Spania şi începe costruirea conacului.

Mai târziu, după decesul lui José Borda, Manuel, fiul acestuia, a extins şi transformat grădina casei în grădini cu flori, pomi fructiferi și plante ornamentale, care au fost aduse din toate colţurile lumii, fiind un mare pasionat de botanică.

Aleea principală, mai largă decât celelalte alei, este prevăzută cu fântâni arteziene, iar în partea de jos a grădinilor sunt două lacuri artificiale, din care, cel mare, este utilizat pentru agrement, iar pe unul din maluri ale acestuia, este amplasată o scenă unde se ţin diferite spectacole în aer liber, zona fiind astăzi parc public iar casa în sine a fost transformată în muzeu, aceasta găzduind expoziţii ale artiştilor contemporani.

În fiecare an, în luna mai, aici are loc “Feeria florilor” – festival la care participă cultivatori de flori din tot Mexicul, ce îşi expun realizările în vederea câştigării marelui premiu anual.

Aceasta a fost şi reşedinţa de vară a împăratului Maximilian I (Ferdinand Maximilan Joseph, membru al familiei imperiale a Habsburgilor) şi soţiei sale Amalia Carlota, în anul 1865, când, pentru o scurtă perioadă a fost monarhul Mexicului.

Cascada Salto de San Anton dispusă la marginea de Sud-Est a oraşului Cuernavaca, este o prăpastie mare, cu o cascadă cu debit mic pe timpul iernii, dar cu debit foarte mare datorită ploilor torenţiale, pe timpul verii. Cascada de 36 de metri, alimentată cu apă dintr-un mic afluent al râului Zempoala, are pereții verticali din bazalt și sunt acoperiţi pe alocuri de vegetație ce crește în colțuri și crăpăturile de piatră. Intrarea este amenajată cu o serie de scări și platforme ce au fost construite pentru a permite accesul la cascadă dar care nu prea mai sunt întreţinute de aceea nu este recomandată apropierea de cascadă. Din păcate, o mulțime de deşeuri menajere sunt aruncate acolo sau în amonte, în valea adâncă şi lată, ce o precede.

Cartierul mărginaş destul de sărăcăcios şi neîngrijit, gardurile cu sârmă ghimpată, pereţii clădirilor jupuiţi şi foarte mulţi netencuiţi, îţi dă o stare stranie, de nesiguranţă.

Nu există indicatoare care să te îndrume spre cascadă, nici măcar la intrarea spre cascadă. Aici era o vânzătoare ambulantă, cu diferite băuturi (naranjada, toranjada, etc.) din nucă de cocos, cu diferite ingrediente picante sau nu, dulci, sau alte gusturi ciudate, de unde am servit căte o nucă de cocos (sucul direct din nucă). Cu toate că toneta nu prea era îmbietoare, am făcut şi o astfel de încercare, măcar să vedem ce gust au ciudatele combinaţii.

În apropiere sunt două terenuri de golf, iar la marginea de Sud şi Sud-Est a localităţii, alte două aparţinând unor cluburi de golf. Unele proprietăţi rezidenţiale din cartierele bogate, au terenuri de golf, tenis şi aproape toate au piscine.

Tot în partea de sud, afară din oraş se află Universitatea, reprezentanţe ale unor firme auto şi moto (Chrysler, Harley Davidson), magazine tip mall.

---

VIZUALIZĂRI: 1963 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI