Taxco - oraşul argintului

TIPĂREȘTE

Plecăm de dimineaţă pentru a avea timp pentru tot ce ne-am propus. Excursie şi shoping la Taxco – Statul Guerrero.

Taxco, un oraş de munte, de aproximativ 75.000 de locuitori (după cele scrise la intrarea în localitate), este un centru al extracţiei şi mai ales al prelucrării argintului.

Având bogate resurse de argint s-a dezvoltat mult după anul 1700 când fraţii Francisco si José Borda proprietarii minelor de argint au exploatat masiv aceste zăcăminte. Cea mai mare contribuţie a avut-o fratele mai mic José, primul decedând, moştenirea rămânându-i ultimului. Imediat după naşterea celui de-al doilea copil, un băiat, soţia cestuia moare iar José construieşte o biserică mare în centrul oraşului, chipul îngerilor din biserică fiind al pruncului rămas fără mamă.

Avem de parcurs mai bine de 100 de Km, pe care îi străbatem repede, drumul fiind foarte bun. Urcăm pe Sierra Madre del Sur, la peste 2000m prin pădurile tropicale verzi şi înflorite. După creastă, pe versantul opus apare Taxco. Locuinţele parcă stau una peste alta, aproape toate sunt albe. Străzile înguste, pavate cu piatră de râu, cu magazine la fiecare casă. Vânzători de obiecte artizanale, haine, …, pe toate străzile. Reuşim să ne strecurăm până aproape de centru, unde un băiat ne oferă, binenteles contra cost, un loc de parcare. Lăsăm maşina şi printre multele taximetre VW “broscuţă” ne strecurăm până în centrul oraşului. Aici, biserica Santa Prisca ridicată de José Borda străjuieşte centrul oraşului.

De cum ajungem în faţa unui magazin suntem invitaţi de proprietarii acestuia să-i călcăm pragul şi ne oferă fel-de-fel de produse – de la cerceluşi mărunţei la inele, lănţişoare, coliere, veselă, tacâmuri şi chiar statuete de 40-50kg de argint. O adevărată artă.

În centru sunt cei care deţin vechile licenţe “tradiţionale” dar şi preţurile cele mai mari, dar nu chiar o regulă, se mai poate negocia puţin.

După “o tură” mă simt mai uşor (la buzunare), femeile mai grele la mâini, gât, urechi, aşa că hotărâm să luăm masa – câte o porţie de “POZOLE”, un fel de ciorbă cu porumb alb, seminţe de dovleac si altele (???); înainte de asta primim “din parte casei” alte mâncăruri (???), guacamole cu tortilla şi nelipsitele paste iuţi. Doi “mariaci” ne încântă cu tradiţionalele melodii.

Ieşim din nou în piaţă unde un grup de tineri indieni dansează pentru public. Urmează apoi un ritual de purificare a unei tinere voluntare, efectuat de “MARELE MAESTRU” timp în care se fac poze cu “indienii”.

Mai colindăm câteva magazine (nu am reuşit să le vedem pe toate – în jur de 300) pentru ultimele cumpărături şi ne întoarcem “acasă”, copleşiţi de atâtea minunăţii.

---

VIZUALIZĂRI: 3829 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI