Arganul între mit și realitate

TIPĂREȘTE

Întrucăt un coleg utilizator mi-a sugerat să inserez în review-urile mele și evaluări sau considerații personale cred că cea mai oportună ocazie este cea legată de relatarea referitoare la uleiul de argan.

Mai ales că am citit în această secțiune povești despre care eufemistic pot spune că sunt exagerate.

O aritmetică elementara ne duce la alte concluzii decât cele de tipul... "uleiul de argan e produs din semințe adunate din fecalele de capră"...

Ar fi fericiți marocanii să aiba atâtea capre căt sa mănânce toate fructele celor 2 milioane de arbori arganieri răspândiți în Maroc pe 820 000 hectare în triunghiul Agadir, Essaouira, Marrakesh... vă dați seama câtă brânza de capră ar fi pe piață... !!!

Cred ca ar fi fericite și caprele să poata mănca câte 100 kg de fructe pentru a furniza semințe pentru fiecare litru și jumatate de ulei.

Și cred ca ar fi o binecuvântare pentru Maghreb să aiba atâta apă încât să spele căcărezele milioanelor de capre care ar manca fructe cât pentru 128 000 tone ulei cât se produce anual în Maroc.

Dincolo introducerea oarecum sarcastică mai bine e sa spun și eu cum am vazut "darul lui Dumnezeu" cum este numit arborele arganier.

IAR LA URMA PROMIT SA POVESTESC CUM ESTE SI CU CAPRELE!

Livezile de arbori arganieri sunt indubitabil o marcă înregistrata a Marocului țării, odraslită în zodia buna a norocului unui ținut. Specia există din era terțiara când, în urmă cu 30 milioane ani, Insulele Canare erau unite cu coasta marocană.

Arganul are un lemn dur folosit uneori pentru a face focul, obiecte casnice sau unelte agricole, fiind un arbore spinos care trăieste între 150 si 200 ani și poate creste pana la o inaltime de 10 m. Secretul vieții acestor fosile vii este un soi de ciupercă subterană care asigura umezeala și rezistența rădăcinilor arborilor. În nordul țării există obiceiul ca oapspeții să fie întampinați cu ceai amestecat cu picături de ulei de argan și miere de albine.

Arganul este supranumit și măslinul de Maroc putand fi numărați 2 milioane de arbori răspandiți pe 820 000 hectare. Cultura arganului este mai veche decat cea a măslinului iar aurul verde al berberilor se produce artizanal în cooperative. Este cel mai rar ulei din lume având in vedere ca de pe 1 hectar se pot produce aproximativ 18 litri de ulei. Semințele destinate uleiului pentru uz alimentar se prăjesc înainte de presare ceea ce confera uleiului o aromă de alune.

Proprietățile curative și alimentare ale uleiului de argan sunt cunoscute din vechime. Procesul de producție din cooperative se desfasoară în incinte împărțite pe criteriile fluxului de producție. După o perioadă de 30 ani de litigii între Maroc și UE, în anul 2010 a fost câstigat în instanta la tribunalul din Paris dreptul marocanilor de a deține un produs cu indicație geografica protejata și de a folosi marca “argan”, după ce prin anii 80 o firmă franceza înregistrase acest produs în Franța.

O ecuație simpla poate sublinia randametul final din 100 kg fructe proaspete ramân 30 kg coji deshidratate și 30 kg nuci care după ce sunt sparte furnizează 3 kg semințe care conțin aproximativ 55% ulei. În Maroc se produc 128 000 tone de ulei de argan anual. Se folosesc atat metode traditionale cat si tehnici mecanizate Pentru obținerea unui litru de ulei la presa manuală sunt necesare in jur de 11 ore de munca Uleiul cu o mie de virtuți se produce fără a se lasa nimic nefolosit în urmă. Turtele sunt mâncate de bovine, cojile uscate fac parte din alimentația oilor și a caprelor, părțile dure și lemnul de se folosesc pentru foc sau confecționare de obiecte casnice.

Această resursa joaca în Maroc un rol socio-economic și de protejare a mediului extrem de important. Un document din 1791 mentiona că marseliezii produceau săpun cu ulei de argan iar în prezent este importat în Alpi în celebre statiuni balneare pentru cure și tratamente. În 1999 UNESCO a recunoscut arborele arganier drept parte a patrimoniului mondial iar plantațiile ca rezervații ale biosferei.

Pomul mitic și sacru considerat aici părintele tuturor arborilor lasă în urma sa produse care acoperă o varietate larga de folosințe și pentru care definițiile sunt complementare înfrumusețării și vindecării. Berberii spun ca arganierul nu face umbră pentru cel de aproape ci pentru acela aflat departe, protejând de arsiță mai mult pe cei din jur decât pe sine însusi. Răstălmacind în pildă aceasta zicală se poate spune ca arganul este o moștenire pentru viitor și un prezent continuu care trebuie respectat și protejat ca bun al tuturor.

Arganierii sunt borne pe autostrada viitorului și asemenea animalelor de povara chiar și bătuți tot își oferă rodul oamenilor... mai zice o vorbă a locului. În clipe de răgaz berber, un amestec din miere de albine, alune și ulei de argan numit AMLOU se consumă apropape ritual precum un șerbet din vremuri de altă dată pe la noi pe acasă.

P. S.

Caprele și cămilele nu prea mănânca fructe de argan ci se hrănesc cu frunzele arborelui.

Există și situații când consumă fructe însa acestea nu sunt ajunse la maturitate deci semințele nu sunt coapte și nici bune pentru ulei.

La arganier se poate vorbi despre semințe coapte doar dupa ce acestea cad din copac și au coaja negricioasa.

Mănânca animalele și din acestea uneori.

Marocanii onești atrag atenția să nu se cumpere ulei făcut din sămburi care au trecut prin sistemul digestiv al caprelor și au fost atacate de acizi și deteriorate ca proprietăți.

Fructele sunt de regulă culese de bărbați.

Caprele frumos fotografiate așezate în arganieri precum bibelourile sunt aranjamente de "marketing"... spectaculoase întrucâtva dar tot aranjamente... mai pe românește prin preajma rutelor bătute de turiști se gasesc băieți isteți care urcă in copaci caprele, turiștii opresc sa faca fotografii, mai scot 1-2 euro pentru proprietarul caprelor și toata lumea e câștigata... atat marocanii cât și turiștii au ce povesti acasa... unii despre capre... ceilalți despre alții.

Este adevărat că mai urca în copaci și singure caprele dar nu atăt de ordonat ca în fotografii.

Cămilele mănânca frunzele la care pot ajunge că bine știm ca nu se cațăra în copaci

La rândul lor cooperativele sunt amenajate prioritar ca funcție socială.

Nu poți scoate la râșniță 130 000 tone ulei pe an cu niște senioare care ajung obosite la munca dupa câțiva zeci de km de acasă până la cooperativă.

Insa ca funcție socială sunt extrem de importante pentru ca au oferit ocupație femeii care în lumea musulmană era prea legată de vatra căminului propriu.

Cooperativele sunt întreprinderi ale demnității femeii marocane.

Au oferit și identitate dar și mândrie statutului de femeie și astfel, deși tot un soi de "marketing", cooperativele au devenit în primul rând locuri de emancipare.

În fine... produsele din argan sunt variate... de la creme și pomezi până la ulei pur sau amestecuri de uleiuri și arome.

Nu este indicat să cumpărați de pe marginea drumului... cel mai sigur este de la cooperative unde în opinia mea se gasește ulei de calitate garantata la un preț bun cum nici în souk-urile din orașe nu poți găsi.

Iar în cooperativa în care am fost eu era curat, civilizat, amabilitate și ospitalitate.

PRELUAT PARTIAL DE PE BLOGUL PERSONAL

---

VIZUALIZĂRI: 5065 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI