Meșteșuguri marocane

TIPĂREȘTE

Acum, când din motive prea bine știute nu mai călătoresc, amintirile dau năvală în mintea mea, iar prin fața ochilor mi se perindă învălmășite imagini de prin toate locurile prin care m-au purtat pașii în ultimii ani. Revăd fotografii (am mii și mii, toate grupate pe destinații și salvate cu grijă), recitesc însemnări de călătorie și uneori propriile-mi review-uri publicate pe AFA. Nu cred că sunt singura în această situație. Împătimitul de călătorii, constrâns acum de prea multele restricții, caută ceva… o compensație.

Dacă se acceptă și articole noi despre călătorii mai vechi, astăzi aș vrea să scriu câteva rânduri despre meșteșugurile din Maroc, țară care m-a impresionat profund cu ocazia unui mare circuit efectuat acum câțiva ani. Și dacă țara - prin cultura și prin specificul ei - m-a impresionat, meșteșugurile din Maroc m-au impresionat cu atât mai mult. Asta pentru că întotdeauna am fost atrasă de tot ceea ce înseamnă lucru manual, fie că l-am putut practica și eu, fie că nu.

Medinele - orașele vechi din Maroc sunt centre ale industriei tradiționale în care putem observa exemple ramarcabile ale artei și meșteșugurilor. Explorarea medinelor din Fes sau din Marrakesh (vorbesc despre acestea pentru că doar pe acestea le-am văzut) echivalează cu o călătorie în trecut. Pe măsură ce te adâncești în ele, ți se dezvăluie tot mai mult fondouk-urile retrase (foste hanuri cu grajduri, acum depozite) și curțile de pe aleea principală care adăpostesc atelierele, locurile în care s-au dezvoltat meșteșugurile tradiționale. Acestea sunt practic neschimbate de mai bine de 1000 de ani. Meșteșugurile sunt grupate după tipul lor, cele mai delicate, neproducătoare de zgomote, fiind situate în apropierea Marii Moschei. Fiecare meșteșug este organizat într-o breslă, ucenicii trebuind să lucreze timp de câțiva ani sub îndrumarea unui maestru. Acesta va decide momentul în care ucenicul poate lucra singur doar atunci când va considera că acesta a dobândit îndemânarea și cunoștințele teoretice necesare meseriei.

Dacă tradiția rurală își găsește inspirația în natură, tradiția meșteșugurilor urbane se inspiră din Coran. Vom remarca adesea scrieri puternic stilizate ale unor texte coranice gravate, sculptate, cioplite, pictate sau brodate, executate pe metale, în tencuială, în lemn sau pe materiale textile. Modele mai complexe se pot observa în zellige - mozaicuri. Fabricarea mozaicurilor este o străveche formă de artă marocană. Regele Hassan al II-lea a încurajat reînvierea acestui meșteșug înființând mai multe școli speciale de fabricare a mozaicului zellige. Mozaicuri zellige superbe pot fi observate în toate medresele (școli coranice) din Maroc. Porțile marocane sunt de asemenea dovezi de necontestat ale meșteșugului ridicat la rang de artă. Nu există turist care să viziteze Marocul și să nu plece de acolo cu o tolbă plină cu fotografii și plăcut impresionat de porțile marocane. Dar, mozaicul marocan modern a trecut de mult granițele țării creându-și drum spre occident sub forma fântânilor, a panourilor decorative, a tabliilor de mese (rotunde, pătrate sau dreptunghiulare), a scaunelor (cu spătar sau fără) așezate pe o bază de fier forjat, precum și a altor obiecte decorative mai mici. Am vizitat un atelier în care se lucrau astfel de obiecte. Bineînțeles, am urmărit cu interes îndemânarea lucrătorilor, toți bărbați, în marea lor majoritate tineri, dar am remarcat și condițiile cam precare în care munceau aceștia.

Meșteșugul prelucrării lemnului este de asemenea ridicat la rang de artă. Lemnul de tuia este transformat în mobilier și în piese ornamentale viu colorate. Picturile pe lemn sunt foarte apreciate în Maroc, iar lucrările celor mai pricepuți meșteri specializați în pictura pe lemn sunt foarte rafinate. În Fes, cel mai potrivit loc pentru a observa tehnicile tradiționale de prelucrare a lemnului, inclusiv intarsia, este Place Nejjarine. Există acolo și un muzeu dedicat acestui meșteșug.

Prelucrarea lânii este o altă îndeletnicire cu care marocanii se mândresc. Țesătorii din zonele rurale folosesc adesea lâna de oaie sau părul de capră obținute de la propriile animale. Spălatul, scărmănatul, torsul și vopsitul, toate se fac în gospodărie. Țesutul este unul dintre cele mai vechi și mai respectate meșteșuguri tradiționale din Maroc. Covoarele berbere, cu modele geometrice remarcabile, au numeroase întrebuințări putând fi întinse pe podele, atârnate pe pereți, așternute pe canapele, pe un catafalc sau chiar acoperind o mireasă berberă în drumul său spre noua casă.

În Place Seffarine din Fes, piața prelucrătorilor de metale, cuprul, alama și argintul iau forme de tăvi, lămpi, vase și tacâmuri, adesea incizate sau chiar damaschinate. Multe sunt foarte frumoase. Am observat că dintre ustensilele pentru gătit, de diverse forme și mărimi, cele mai căutate sunt cele foarte mari folosite probabil de familii numeroase sau la petreceri unde se gătește mai mult.

Vopsitoria Chouaras - cea mai mare dintre cele trei vopsitorii din Fes - este simbolul meșteșugului prelucrării pieilor. Avertizez însă că vizita aici este însoțită de mirosuri cum nu ai mai întâlnit. Este mirosul pieilor proaspete de animale (capră, vițel, uneori cal) tratate prin tehnici empirice, folosind urină de animale, excremente de porumbel, var nestins, etc… pentru a le conferi elasticitate. Din fondouk-urile în care se colectează, pieile proaspăt jupuite de pe animale sunt transportate cu măgari, catâri sau chiar de oameni, în spate. Nu este o plăcere să întâlnești pe ulițele înguste ale medinei un astfel de transport. Vopsitoriile și tehnica lor de lucru nu s-au schimbat aproape deloc din evul mediu. Lucrătorii stau aplecați asupra bazinelor, uneori intră cu picioarele în vopsea pentru a înmuia, a întoarce sau a scoate pieile la uscat. Pentru a se încerca o atenuare a mirosului greu de suportat, turiștilor li se oferă rămurele de mentă proaspătă, dar efectul este… minim. Magazinul de pe terasa căruia am urmărit activitatea în vopsitorie oferă spre vânzare tot felul de obiecte din piele (haine, poșete, genți mari, curele, portofele, perne) la prețuri accesibile, însă eu nu aș recomanda o astfel de achiziție. O doamnă din grupul nostru a fost tentată și chiar și-a cumpărat o geantă mare, de voiaj. Era fericită de chilipir, dar a doua zi ne-a mărturisit că a fost nevoită să o scoată pe balcon pe timpul nopții. Nu putea dormi de miros. Același miros ca în magazinul vopsitoriei.

În afară de atelierele menționate, am vizitat și un atelier de olărit și ceramică. Aici se produc superbe piese necesare sau doar decorative. Urmărind tehnica de lucru a meseriașilor, nu poți să nu observi frumusețea mâinilor lor. Lungi, cu mișcări studiate, elegante, aceste mâini dau formă argilei care mai apoi, pictată în culori vii, se transformă într-o adevărată operă de artă.

Am prezentat aici, în mare, impresiile mele în urma vizitelor în atelierele meșteșugărești din Maroc. Majoritatea au fost în Fes el-Bali, medina din Fes. Nu voi intra în amănunte privind Fes - acest oraș imperial, fondat în sec. VIII, de mai multe ori capitală a țării. Medina din Fes este cea mai mare și cea mai bine conservată din întreaga lume, ceea ce a determinat includerea sa pe Lista Patrimoniul mondial UNESCO.

Dar nu pot încheia fără îndemnul de a încerca să observați meșteșugurile marocane puse în practică în toate orașele țării. Porțile marocane sunt adevărate opere de artă. Poarta Bab Boujeloud din Fes, construită în 1913, este cea mai măiestuoasă poartă a orașului. Pe partea dinspre exterior, în mozaic predomină albastrul - culoarea orașului Fes, iar pe partea dinspre interior predomină verdele - culoarea islamului.

Porțile Palatului Regal din Fes sunt alte bujuterii arhitecturale ale Marocului. Chiar dacă nu este locuit în permanență de rege și de familia lui, interiorul palatului nu poate fi vizitat, însă poți admira și poți fotografia superbele porți de la intrare.

Și în Meknes intrarea în oraș se face printr-o poartă monumentală - Poarta Bab Mansour. De asemenea, Palatul Regal din Meknes are o poartă demnă de un rege. Cât despre Palatul Regal din Rabat, reședința permanentă a regelui și a familiei sale… nu se putea să nu aibă una dintre cele mai măiestrite porți. Este de fapt o succesiune de 7 porți aurite, cu totul deosebite.

În Fes arhitectura marocană - fascinantă și superbă din toate punctele de vedere - poate fi admirată și la Medresa Al Attarine, edificiu înălțat în 1323-1325 din dispoziția sultanului Abu Saïd. Este o bijuterie arhitecturală. Nonmusulmanii nu au acces în interior, dar curtea cu impunătoarea fântână de marmură și cu cupola din lemn de cedru cu ornamentație abundentă poate și vizitată și fotografiată. Aici a funcționat - până în sec. XX - cea mai veche universitate din lume. Moscheea Quaraouiyine, una dintre cele mai vechi din Africa, a deservit școala coranică.

La Marakess Minaretul Koutoubia și Mormintele saadite, la Casablanca Moscheea Hasan al II-lea, la Rabat Mausoleul lui Mohammed al V-lea și Hassan al II-lea, precum și Turnul Hassan, dar nu doar acestea, sunt dovezi ale măiestriei de netăgăduit a artizanilor din Maroc.

---

VIZUALIZĂRI: 408 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI