Minunata Lisabona

TIPĂREȘTE

Am revenit cu impresii de călătorie, voi mixa obiectivele turistice cu cele de shopping, pentru că așa cum v-am mai informat perioadele de reduceri adevărate sunt în general ianuarie - februarie pentru cele de iarnă, respectiv iulie - august pentru cele de vară, iar dacă tot am ajuns într-o capitală europeană am zis că s-ar putea să găsit ceva fain și să nu mai facem un drum cu mașina la Parndorf și Viena.

Am ajuns vineri seara la cazare și am hotârăt să facem o plimbare până la El Corte Ingles aflat la cca 15 minute de mers pe jos lejer de locația noastră și unde știam că vom găsi și oportunități de cumpărături și de a mânca. Vremea bună, oraș frumos, compania superplăcută, hai la drum! Am găsit același concept pe care l-am mai întâlnit și în Spania și știam la ce să ne așteptăm, așa că reîntâlnirea cu Cortes (cum îi spun eu :)) a fost ca între doi amici vechi, el îmi prezenta, eu alegeam! De ales ai de unde să alegi, totuși impresia mea a fost că prețurile sunt un pic cam mari pentru mijlocul perioadei de reducere de iarnă, așa că nu am cumpărat nimic, am mâncat ceva ușor și am ales să fim chibzuiți.

A doua zi am servit micul dejun și pe un soare puternic am luat-o la pas spre parcul Eduardo VII aflat în spatele stației de metrou Parque, am rămas plăcuți impresionați de tot ceea ce vedeam, am mers până în capătul de sus al parcului de unde am avut o priveliște minuantă asupra capitalei și de acolo am luat-o pe partea dreaptă a Avenida de Libertade, bulevard larg cu magazine de branduri scumpe și celebre, la care noi, în general admirăm și urmărim oferte :) și pe care le mai și găsim! Oricum, de pe acest bulevard am avut ocazia să ne întâlnim cu primul nostru deja celebrul tramvai galben care urca înspre o zonă mai colinară a cartierului, după care un al doilea și la care am rămas uimiți de prețul mare al unui dus-întors și am preferat să urcăm la pas până la primul mirador Praca (Piața) de Alegria de unde ne-am putut face o impresie asupra ceea ce îți oferă aceste locuri.

De acolo, iarăși la pas spre Piața Dom Pedro IV căscând gura și admirând tot ceea ce ne ieșea în cale. Am făcut abstracție de multe dintre locurile și chestiile pe care le găsisem pe net de la tot felul de bloguri (majoritatea sunt copy- paste unii de la alții) și așa cum suntem noi, mai rebeli, mai nonconformiști, am descoperit Lisabona după bunul nostru plac. Am mâncat pastel de nata, am văzut total întâmplător celebra gară Rossio, am intrat în toate magazinele din calea noastră, am umblat fără nici-un plan, de capul nostru și sincer, ne-am bucurat de o zi însorită prin acest oraș minunat și am avut ce vedea!

Am ajuns la Praca do Comercio și am stat pe malul fluviului, am ascultat muzică live și ne-am făcut o groază de poze, de acolo am luat-o în sens invers spre Se (Catedrala) de Lisabona și Castelul Sf. Jorge (Gheorghe), iar în drum am servit și prânzul (alt review cu shopping și mâncăruri), ok, am ajuns la catedrală și am făcut un tur, poze, de acolo la castel, coadă, înghesuială chiar dacă era trecut de prânz, suveniruri, umblat lela pe vechile străduțe, am coborât din nou spre centru și ne-am oprit la Miradouro das Portas do Sol un loc fain care îți oferă vederi largi și frumoase spre alte zone ale Lisabonei pe care noi nu le-am putut vizita din cauza timpului scurt. Bifat fără programare, acolo sunt și artizani care își prezintă oferta de produse, am găsit suveniruri la 3-5 euro și am purces în sens invers spre cazare. Am ales un traseu diferit și am ajuns în zona Rossio, undeva pe niște străduțe unde erau baruri, teatre și alte locații care creeau o atmosferă foarte intimă și pitorească, acolo am stat la băute și povești, iar apoi am plecat spre cazare unde am dormit ca nou născuți.

Duminică, surpriză, deși noi am văzut prognoza meteo și zicea acolo că sunt 40 % șanse de ploaie pe la ora 14 am zis că vom face o vizită în centru să mai vedem câte ceva, îhî, Domnul a hotârăt să dea ploaie după bunul plac, așa că am luat-o la pas spre un centru comercial, după care am servit masa în zonă și spre seară am plecat la Oceanario (Oceanograful) unde am ajuns lejer cu metroul și vreo 15 minute de mers pe jos de la stația Cabo Ruivo (linia roșie spre aeroport). Fiind pasionați de viața marină și având în spate un minim de bagaj informațional am putut face o comparație cu alte obiective de acest gen, concluzia a fost că prețul plătit de 25 de euro/persoană este rezonabil pentru ceea ce am văzut. În imediata apropiere este și telecabina dar noi nu am fost interesați dat fiindcă era seară + ceață + ploaie.

Luni, ploaie din nou, așa că am optat să nu ne grăbim cu micul dejun și împachetatul și am luat fain frumos metroul și ne-am dus la shopping, la Centro Comercial Vasco da Gama unde am pierdut vremea și banii, am luat prânzul și am întins-o la aeroport dat fiindcă avionul nostru neprivat avea să vină.

Revin cu un nou review despre shopping, mâncare, transport prin Lisabona.

---

VIZUALIZĂRI: 249 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI