De ce Lefkada? De ce Grecia?

TIPĂREȘTE

Prevad pentru vara viitoare, un exod masiv al romanilor catre Grecia. Nici macar catre Bulgaria. Spre Grecia. De ce? Pentru ca “vara nu (mai) e ca vara si iarna nu (mai) e ca iarna. Multe lucruri merg prost pe la noi, dar macar vremea mergea bine, vara era vara, puteai sa te balacesti ca lumea si iarna puteai schia. Acum, nici macar asta nu mai merge bine. Vara ce-a trecut, n-am avut nici macar 5 zile insorite una dupa alta si iarna a cam lipsit zapada de pe partii. Cand am parasit in iunie Bucurestiul, plecand spre Lefkada, era frig si ploaie. Vremea rea a tinut pana pe la jumatatea Bulgariei. Apoi, dintr-o data s-a facut cald si bine. Cand m-am intors din Grecia, tot pe-acolo, pe la jumatatea Bulgariei, temperatura a scazut brusc de la 28 de grade la 17 grade. S-a facut frig. Exista undeva o limita unde se termina binele si incepe raul. Tara cea mai apropiata de noi, in care ai sansa multor zile insorite vara, e Grecia. Din cele 45 de zile petrecute de mine in ultimii 5 ani in Grecia, in 41 de zile a fost soare! Procent de 90%. Dupa vara asta capricioasa, la anu’, nu ma mai prindeti voi cu bilet de doar 7 zile in Grecia, ci de cel putin 14 zile... si-apoi, nu-mi mai pasa, poa’ sa ploua in tara 3 luni la rand, ca-n jungla Amazonului...

Ce-am mai vizitat prin Lefkada?

Dupa ce-am strabatut orasul, faleza si bazarul din Nidri “in lung si-n lat”, dupa ce-am bifat si cascada Dimosari, golful Vlicho si faleza Bellavista, (toate foarte aproape de oras) ne-am gandit sa inchiriem o masina si sa ne cumparam o croaziera in cele 7 insule. Dar exista si un “dar” in croazierele astea... cel mai mare cosmar al meu, este cand intr-o croaziera nu e vreme buna! Ca si pana acum, in Thassos sau in Zakynthos, croaziera am ales-o, dupa mai multe discutii cu angajatii agentiilor de turism din insula. Am prins mereu cate o zi superba, fara pic de nor. Poate ca am avut si noroc. Dar i-am innebunit pe toti. I-am pus pe vanzatorii de bilete, de fiecare data sa-mi intoarca “laptopul” cu “prognoza meteo” a insulei spre mine si pana n-am vazut un soare mare pe ecran in ziua de croaziera, n-am luat biletul. Cred ca fetele de “la bilete” au crezut ca sunt italian, atat de mult am vorbit... “Lasciatemi parlare, con una grande bocca, io sono un romeno, un romeno vero”. Odata merge omul in Lefkada, poate e singura data in viata si odata merge omu’ in croaziera, pai in acea zi, nu trebuie neaparat sa fie soare? Nu e pacat ca vaporasul tau sa se balanseze dintr-o parte intr-alta si tu sa stai toata ziua deasupra toaletei si sa te descotorosesti de tot suflaki-ul si tsatsiki-ul ce ti l-au dat grecii cu atata generozitate pe vapor, zau, nu e deloc politicos, stricam relatiile romano-elene. Sau nu e pacat sa nu poti iesi pe punte ore bune, din cauza ploii si vantului? In insula, nu vei gasi nici un agent turistic care sa-ti zica ”Nu, dom’le! Nu luati maine bilet pentru ca se anunta furtuna pe mare! ”. Toti te asigura ca vei avea o zi excelenta.

Croaziera

“Croaziera celor 7 insule” a devenit clasica, nu mai insist, ea a fost descrisa si rasdescrisa excelent de multi alti uzeri. Am ales vaporasul Nidri Star II, cu 20 de euro de persoana. Grupul cu care am plecat la drum era mixt, slavo-roman, dar mai erau si alte natii, comentariile se facea in limba ceha si engleza. Vaporul cu 3 punti e modern, ai cam tot ce doresti pe el, spatiu destul, un bar, multe bancute si scaune de plaje, locuri de refugiu in caz de ploaie, toalete curate, te poti chiar fotografia cu capitamul. Vaporul te poarta mai intai de-a lungul tarmului sudic al insulei, admiri capul Dukato, vila celebrului creator de moda Georgio Armani, apoi, stancile unde si-a gasit sfarsitul poeta Sapho si ajungi, usurel, pe salbatica coasta vestica. Aici, incepe un peisaj “normand”, ca-n “ziua Z”, cu faleze inalte inabordabile cu piciorul, (noroc ca grecii au creat o multime de scari de acces pana la plaje, e un peisaj neatins prea mult de civilizatie, lipsit de sezlonguri, umbrelute si buticuri ce-ti vand sucuri sau cipsuri). Vaporul acosteaza pe plajele Porto Katsiki si Egremni. Una mai frumoasa decat cealalta. Toata lumea se ingramadeste spre prova ca sa coboare, sa faca fotografii, sa filmeze sau sa faca o baie. Vaporul ramane gol. Pe fiecare plaje nu se sta mai mult de 30-40 de minute.

Traseul croazierei este “Cap Dukato-Porto Katsiki-Egremni-Fiskardo in Kefalonia, Kioni in insula Itaka, urmeaza apoi pestera Papanikolis de pe insula Meganis si turul insulelor Scorpios, Sparti si Kastri si al insulei Madoura”. Aproape fiecare loc e legat de un personaj al lumii antice sau actuale, ma strecor prin tinutul unor celebritati... Sapho, Armani, Nicolas Cage, Ulise, Onassis sau poetul Aristotel Valaoritis. Pana si grota Papanikolis are o istorioara interesanta. Ghidul vaporului, vorbeste intr-una. Dintre toate croazierele de pana acum (Thassos, Zakynthos si Lefkada), aceasta din urma, este cea mai bogata in legende si povestiri ale trecutului sau ale prezentului.

Cateva patricularitati ale insulei

In prima zi “pe patru roti”, am facut ocolul insulei. Am constatat ca Lefkada are cateva lucruri specifice... 1. - Un pod ce leaga insula cu continentul. 2. - In partea estica, apa este linistita ca o oglinda, fara valuri iar in cea vestica apa e foarte agitata. 3. -In Lefkada, gasesti cele mai multe scari pe care trebuie sa le cobori si apoi sa le urci pana la o plaje (Porto Katsiki, Egremni si Milos) si cele mai intortocheate sosele (inspre plajele Kalamitsi si Megali Petra sau cand traversezi muntii). 4. - Exista in insula cel putin 3 “paradisuri”, cel al “parapantistilor”, pe plaja Kathisma, cel al “windsurferilor”, pe plaja Vasiliki si cel al “yahturilor” in mai multe golfuri naturale sau artificiale din partea de est a insulei.

Manastirea Faneromeni

Sus pe deal... e-o manastire. Din Lefkas am ajuns la ea din intamplare, intreband lumea. Nu prea am vazut sageti indicatoare. Nu sunt eu religios, dar manastirea aceasta mi-a placut. Mai ales turnul ei din care panaorama capitalei insulei si plaja Agios Ioannis se pot observa in toata amploarea lor. Exista aici si un muzeu cu obiecte religioase si cu cateva machete de vapoare. Muzeu prin care m-am plimbat ca “Voda prin loboda” si-am inceput sa fac fotografii, doar asa, din reflex. Nu stiam ca nu e voie, n-am vazut interdictia de la intrare. Dupa a 4-a poza, cand era sa fotografiez vaporul cel mai mare si mai frumos, a aparut un tanar si mi-a zis ca “no photos”. Cred ca m-au observat printr-o camera video. Mai e pe-acolo si un parc “zoo”, cu tot felul de oratanii. Un curcan s-a luat dupa mine furios. Cred c-a aflat si el c-am facut poze in muzeu.

Portul Vasiliki

"Orasul-port" Vasiliki e situat in sudul insulei, unde ajungi coborand cateva serpentine ale unui munticel impadurit ce patrunde pana in mare. De-acolo apare panorama orasului, a golful si o multime de “surferi” ce brazdeaza apa, apoi, clubul de “windsurfing”, portul si terasa din port, romantica, cu "chelenerul in stanga si marea in dreapta ta", stradute comerciale, taverne, agentii de turism, o brutarie, o biserica de piatra si un camping. In port, te intampina un far, un dig si o multime de vaporase. Cand am vazut multimea de magazine colorate de langa port, am stiut ca trebuie sa iau o pauza si sa astept, pana ce “co-pilota” mea, le ia la rand pe toate. Noroc ca erau si bancute pe-acolo. Grecii s-au gandit la toate, pana si la oameni ca mine care nu suporta sa intre in magazinele de “ţoale si papuci pentru femei” sau suveniruri. Vad un afis mare. De-aici, din port, se poate pleca spre plaja Agiofili, spre Kefalonia sau Itaca. Ramane pentru alta data. Ce bine e pe banca!

Pe terasa de la Perigiali

La pranz batem golful Vlicho, care nu e departe de Nidri, un alt paradis al yaht-urilor. Luam apoi masa la Perigiali, pe o terasa pe malul marii. Langa noi, apare un grup mare de romani. Nu prea stim din ce zona a tarii sunt, dar, imediat apar si doi absolventi ai Conservatorului din Bucuresti, unul cu acordeonul, celalalt cu vioara... Se vede c-au venit mai de demult pe-aici prin Grecia, ca sunt mai bronzati decat noi sau decat grupul... ”Ce sa va cantam domnu’? ”, intreaba unul dintre ei... Domnu’ din grup, sta si mediteaza o clipa, melancolic, apoi fredoneaza ceva la urechea unuia... si cei doi incep sa cante imediat... ”In port la Braila, la tanti Elvira, se vinde amorul cu chila”... (youtube). Aflam asadar de unde e grupul romanesc. Intotdeauna i-am admirat pe-acesti muzicieni ce umbla “hai-hui” prin lume si care dupa doua trei note muzicale, iti pot continua intreaga melodie. Cred ca au in cap o intreaga discoteca, un adevarat “hard” cu sute de melodii... Sunt trubaduri fara probleme, fara studii si fara bani sau griji. Saraci dar veseli, asa precum e si intreg neamul nostru...

Seara se termina intr-un final muzical apoteotic. “La noi la Braila, la tanti Elvira... ”

Ce frumos e in Lefkada!

@Web, te rog melodia... https: //www.youtube.com/watch?v=Dh12rKpy4Bc

---

VIZUALIZĂRI: 3108 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI