GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Anul trecut, prin septembrie, citind cate una alta pe bloguri turistice, dau peste un anunt ca Qatar Airways are o campanie de “Three Day Sale”, cu pretul biletelor la 50% reducere sau mai mult. Intru pe pagina Qatar si gasesc informatii despre aceasta campanie. Cred ca eram deja in ziua a doua a promotiei. Trebuia sa cumperi bilet in acele trei zile specificate de ei si puteai calatori dus intors intr-o anumita perioada – pana-n martie 2013; cu niste perioade de black out in jurul sarbatorilor.
Imi sun femeia:
" -Gata plecam!
-Mai tu ai innebunit? Nu de mult am venit. Iar plecam?
-E prea buna campania asta si nu o putem rata.
-Pai o sa-ti dea liber de la lucru?
-Las ca rezolv! "
Adevarul e ca a durat putin mai mult pana am convins-o... dar pana la urma a mers. Oricum nu prea aveam mult timp la dispozitie, deoarece a doua zi urma sa fie ultima zi a Grand Sale. :)
Dupa ce am convins... generalul cu 5 stele (cazatoare) de acasa, mi-am sunat superiorul de la lucru.
-Sunt bilete ieftine. Vreau vacanta!
Am primit si de aici ok-ul, dandu-mi-se niste date, cand pleca si sefia in vacanta... deci puteam sa o tulesc si eu.
Aveam Ok-urile. Aveam datele! Mai trebuia sa aleg locatia.
Reducerile erau pe mai multe trasee si din mai multe tari. Din Turcia, aveau spre Beijing si Cambodgia mai niste tari. De asemenea erau curse din Sofia si din Bucuresti.
Cel mai tare mi-a suras insa Budapesta – Tokyo, cu 450 de euro dus intors. Nu aveam nevoie de viza pentru Japonia (reusisem sa citesc acest lucru) si nu vroiam sa ma incurc cu vize sau cu alte prostii.
Acest traseu mi s-a parut cel mai ieftin si cel mai departe. Sa spun drept intotdeauna m-a si atras Japonia. Nu ca as fi stiut tare multe.
Citisem si eu in tinerete, ca majoritatea celor din generatia mea, "Shogun" si ma mandrisem ca putusem sa dau gata o carte atat de groasa... si ca sa vezi treaba si-n doua volume! Anjin-san, a lui iubita japoneza si nenea Toranaga.
Ce mai stiam de Japonia? Samurai, bushido-way, ninja, niste filme de ale lui Akira Kurosawa (imi placuse Ikiru in mod special), filmul lui Spielberg, cu Malkovich, Empire of the Sun; Hiromi Uehara, Seppuku si Hara-Kiri, tsunami, Hiroshima, bomba nucleara, Fukushima accident la centrala nucleara, Sony, Playstation, Toshiba, Mitsubishi, Nissan, Toyota, Isuzu, Kawasaki, Suzuki, Nikon, Cannon, Sega, Fuji-san, Fujifilm, Kodak, Tokyo – cel mai mare oras din lume, cutremure, vulcani, din nou tsunami si accidente nucleare. Mai stiam grupurile de japonezi vazute prin alte orase turistice. Stau grupati, pozeaza mult. Shiatsu, orez mult, betisoare, Sake, gheise, Yoko si John Lennon, Testoasele Ninja, Pokemon (mai putin)... s. a. m. d.
Vad ca stiam cate ceva totusi. :)
Gata! Am zis! Japonia sa fie! Am zis ca omor doi iepuri dintr-un foc si vizitez si Budapesta intre timp. Mi-am aranjat cateva zile la dus si la venit si pentru Budapesta iar restul Japan Here I come. Imi era frica sa nu se intample ceva – vreo intarziere, flight change etc. si sa ratez conectiile. Astfel am plecat pe 2 Februarie seara la Budapesta cu Wizzair, unde am dormit doua nopti, iar pe 4 Februarie zbor inspre Tokyo, cu escala la Doha. Am ajuns pe 5 Februarie pe la 16:00 ora Japoniei.
Intoarcere pe 21 Februarie, din nou cu escala la Doha, Qatar; ajuns in Budapesta pe 22. Dormit o noapte, intoarcere in Larnaca pe 23 Februarie.
Am petrecut 16 zile in Japonia, dintre care primele 6 nopti au fost la Tokyo, dupa care am avut Japan Rail Pass pentru o saptamana si am colindat Japonia cu trenurile. La sfarsitul saptamanei, intoarcere la Tokyo, alte 4 nopti aici. Return.
Am sa fac reviewul asta ca un fel de introduction, cu mai multe informatii generale si apoi cred ca am sa le iau pe rand.
Un important factor privind vacantele in Japonia, cred ca sunt costurile. Unul dintre factorii principali care duc la cresterea costurilor totale ale vacantei sunt costurile transportului pana acolo. Cu o planificare din timp, cred ca aceste costuri se pot reduce considerabil. Sunt si eu incepator la zborurile astea long distance, dar cam asa mi-am propus sa fac pe viitor:
-dupa ce am ales destinatia, vad ce companii aeriene zboara acolo.
-ma abonez la newsletter-urile (siteuri – whatever) acestor companii si astept sa vad daca pot prinde vreo promotie. Pentru Japonia, urmariti in special Qatar, Emirates, Turkish Airlines, Finlandezii si Rusii. Or mai fi si altii, care ofera reduceri, deci e bine sa fiti abonati la cati mai multi.
Loc de pus capul - Hotelurile si alte hardaghii
Se impart in mai multe categorii. Sa le luam pe rand.
Business hotels
Acestea sunt hoteluri special pentru “businessmen” sau “salarymen”. Majoritatea camerelor de hotel din Japonia sunt foarte mici. Abia ai loc sa te invarti pe langa pat. Baile sunt – un fel de cabine compacte – (ceva ca pe un vapor) care sunt instalate in camera. In baie, WC, chiuveta si cada. Cazile sunt cam jumate de cada la noi, dar mult mai adanci. La toate baile de asemenea exista ventilator de aerisire, deoarece majoritatea japonezilor fac cate o baie fierbinte inainte de somn si iese mult abur. Unele dintre aceste ventilatoare sunt conectate la bec – pornesc cand aprinzi lumina, altele au intrerupator separat.
In baie de obicei veti gasi, Sampon, Body gel si Conditioner. Barbatilor le place sa umble cu parul umflat, si banuiesc ca Conditionerul ajuta la treaba asta. :)
De asemenea veti gasi, bicuri de unica folosinta, periuta de dinti, pieptene. Unele hoteluri le pun in camera altele ti le dau de la receptie. Alte hoteluri, au niste rafturi, langa receptie de unde ti le iei singur.
De asemenea au fel de fel de pungute cu consumabile pentru femei. De obicei le dau la check in. Servetele de sters machiajul, creme, masti si alte prostii din astea.
In majoritatea hotelurilor, nu se gaseste seif in camera. Se gaseseste kettle, pentru facut ceai si cate doua pliculete de ceai verde de-al lor.
De asemenea, toate hotelurile dau “yukata” – un fel de capoate in care puteti dormi. Foarte important – cand luati yukata, partea dreapta a capotului trebuie sa fie dedesubt, iar stanga deasupra. Doar mortii sunt imbracati invers, partea stanga dedesubt si dreapta deasupra.
In hoteluri care au "onsen" sau in "ryokanuri", se poate circula si prin hotel in aceste yukata. De obicei japonezii vin, se schimba in yukata si se tireaza la baia comunala.
Wc-urile... Nu toate sunt super smechere. Cea mai mare firma de toalete se numeste Toto. In hoteluri mai vechi, probabil veti gasi versiuni mai vechi ale modelelor lor. Am sa vorbesc mai pe larg despre Wc-uri la hoteluri.
M-am lungit prea mult aici. Am sa detaliez la hoteluri. Eu cel mai mult am stat in business hotels. Sunt cele mai convenabile la pret si majoritatea se afla in apropierea garilor. Sunt cateva lanturi importante. As mentiona in primul rand:
Toyoku Inn (toyoku-inn.com) – camere foarte curate, locatii foarte bune, free breakfast. N-am mancat breakfast deoarece era numai de-a lor. Daca doriti la prima sedere se plateste 1500yeni si devii membru. Membrii au reduceri la sederile urmatoare si la 10 nopti de cazare, o noapte gratis. Preturile (in functie de locatie) sunt in jur de 8000 de yeni pentru dubla, pentru non-membri.
APA Hotels (apahotel.com) – patronul lor e ceva nationalist, extrema dreapta, dar hotelurile sunt foarte faine. Majoritatea au si “spa”, care poate fi folosit gratis de catre clienti. A trebuit sa stam la coada la astia la check in. Foarte multi clienti japonezi. Am gasit o oferta la 6000 de yeni pentru o duminica prin booking.com. De obicei, la business hotels, preturile sunt mai mici sambata si duminica, deoarece businessmenii-s acasa :). Si la astia aceeasi poveste, devii membru, ai reduceri pe viitor etc.
Tokyu Hotels (tokyuhotelsjapan.com) – la astia nu am stat dar e aceeasi filozofie ca la ceilalti.
Mai sunt si altele, dar am zis sa le mentionez pe astea trei. Astea sunt cateva din lanturile importante. Au multi membri si ma gandesc ca e bine de rezervat din timp totusi. Ori direct la ei, ori prin booking.com
Eu toate hotelurile in afara de un templu, le-am rezervat prin booking.com. Au avut preturi foarte bune la ofertele fulger. Booking.com sta destul de bine si pe Asia. Exista un site, am uitat cum ii zice acum, dar a fost si ala cumparat de booking. Ar mai fi si optiunea hostelurilor, dar mie nu mi-au suras.
Hostelurile
In general sunt cu baie comuna si aici am primit un NU categoric de la sotioara. Trebuia sa avem camera de hotel cu baie privata. Pentru cei care nu-i deranjeaza acest aspect, sunt si hostelurile o optiune de luat in seama, dar pot sa spun ca nu sunt mai ieftine decat business hotelurile. De asemenea sunt pline de straini (in majoritate lor, tineri), si sa fiu iertat, ma duc in Japonia to experience the japanese culture, nu sa stau cu gaijinii :)
De asemenea ofera mult mai multa atentie strainilor si se vede ca ei sunt grosul clientelei. Mi-au placut mai mult hotelurile care se adresau in mod special si primordial japonezilor. Hostelurile pot fi o idee buna pentru cei care calatoresc singuri, dar in my books, business hotels au prioritate.
Cei interesati de hosteluri pot vedea aceste siteuri: Japan Youth Hostel (jyh.or.jp), Hostel world (hostelworld.com). Un lant de hosteluri destul de renumit este K’s House (kshouse.jp)
Ryokanurile
Ryokanurile sunt hotelurile traditionale japoneze. Nu am stat in nici unul deoarece m-ar fi spart la buget prea tare :). Preturile incepand undeva la 10000 yeni de persoana pe noapte. E drept ca-n acesti bani ai inclusa cina si breakfast. Am stat la o manastire in Koya-san si cam asta s-ar apropia cel mai mult de experienta ryokan.
Un alt minus la ryokan, este ca in general baia este comuna. Aici ma refer atat la Wc cat si la dus – baie.
Este o intreaga eticheta la ryokan, dar am sa intru-n detalii cand ajung la manastire. Pe scurt, check-inul se face in general dupa ora 15:00. Te duc direct in camera ta. "Tatami" pe jos, o masa joasa. Acolo completezi si formularele de check in. Te schimbi in yukata, vezi cand se da haleala. De obicei ti-o aduc in camera. Apoi in yukata mergi la “onsen” – daca au unul, sau la “sento”. Acolo spalarea. Somn... si voie buna.
Preturile sunt mari deoarece au inclusa si mancarea. Unul dintre cele mai bune locuri pentru a vedea cum este un ryokan este in Kyoto. Noi in Kyoto, am stat intr-un fel de amestec de ryokan cu hostel. Ajung si la ala.
O alta optiune ar fi:
Minshuku
Acestea sunt un fel de pensiuni, unde stai in casa omului. Aceeasi idee ca la ryokan, doar ca mult mai mici si personale. O persoana isi scoate la inchiriat o camera din casa. S-ar putea sa trebuiasca sa folositi aceeasi baie cu proprietarii. Nu am stat la vreun minshuku, deci nu stiu cum e. In caz ca va intereseaza astfel de acomodare vedeti acest site: minshuku.jp, au si minshukuri care primesc straini.
Capsule Hotel
Faimoasele hoteluri capsula se gasesc in orase mari si sunt gandite in special pentru salarymen, care au pierdut ultimul tren spre casa si au nevoie sa doarma undeva. Costul unui taxi ar fi mai mare decat o noapte la capsula. Aici sunt paturi intr-un fel de capsule, cu mai multe persoane in aceeasi camera. Hotelul la care am stat in Tokyo avea si o zona de capsule si le-am vazut. Nu as fi incaput prea comod - nu ca as fi tare mic :)). In general hotelurile capsula sunt doar pentru barbati, dar sunt unele care au etaje si pentru femei. De asemenea am gasit unul pe booking care avea capsule si pentru un cuplu – dar cred ca astea sunt extrem de rare. Sunt bune pentru barbati care calatoresc solo si care daca ar inchiria un single la business hotel, ar ajunge undeva la 5000 de yeni. O capsula ar fi undeva intre 2000-3000 de yeni.
Ar mai trebui mentionate si faimoasele:
"Love Hotels"
Acestea sunt hoteluri gandite in special pentru ...ia ghici? Exact! .."Love Making". In timpul zilei ofera camera de inchiriat penntru 2-3 ore (de-i zice "Rest"), iar check-inurile pentru o sedere de o noapte, incep de obicei dupa ora 21:00 seara. Am sa vorbesc despre ele mai pe larg, deoarece am stat o noapte la unul.
Cea mai ieftina acomodatie ar fi:
Manga Kissa (Manga Caffe)
Astia din ghidurile Lonely Planet (care sunt gandite in special pentru back packers) ii recomanda la greu; dar nu sunt deloc felul in care ma gandesc sa petrec o noapte. Ideea care e? E un fel de internet cafe, cu camere separate, unde ai calculator, internet. etc. deschise 24h, unde poti sta toata noapte. Te culci pe jos, pe tatami, sau in scaunul de calculator. Au librarii cu carti manga, pe care le poti lua si studia in “apartamentul” privat – care e de vreo 2 metri patrati (poate mai mic). Dupa cum banuiti, mult tineret prin astfel de locuri si daca la love hotel e bun pentru cupluri, aici se ia revista si se lucreaza solo :) Am taiat de pe lista mea Manga Kissa.
Cam astea ar fi tipurile de acomodatii din Japonia. Desigur ca mai sunt hotelurile scumpe si lanturile internationale, pe care nu le-am mentionat. Prea mari scorurile.
Ar mai fi cazarea la un templu budist, dar astea nu se gasesc oriunde si oricum am sa-i aloc review separat unei astfel de cazari.
Sa vorbesc putin despre Japan Rail Pass.
Ce este Japan Rail Pass?
JPR este un bilet pentru mai multe zile, cu care poti folosi toate trenurile Japan Rail – aici fiind incluse shinkansenurile (excluse fiind doar Nozumi si Mizuho). IMPORTANT – se poate cumpara doar in afara Japoniei, de catre turisti!
Whats the drill?
Inainte vacantei se cumpara un “Exchange Order” de la una din agentiile din afara Japoniei autorizate de JR. Lista cu toate agentiile autorizate se gaseste pe pagina Japan Rail Pass: japanrailpass.net. In Romania exista o singura agentie autorizata sa vanda Japan Rail Pass. O gasiti in lista lor.
Dupa ce se cumpara “Exchange Order”, aveti trei luni in care-l puteti folosi. Veniti cu el in Japonia si mergeti la centrul JR Travel Services si primiti in schimb biletul pentru tren. Tot cand ajungeti in Japonia, spuneti si datele intre care vreti sa folositi JRP. Data de la care vreti sa inceapa.
E bine de inteles ca reteaua JR e formata din 6 companii private:
1. JR. Hokkaido (in nord) – (jrhokkaido.co.jp)
2. JR East (inclusiv Tokyo si nordul Tokyo) (jreast.co.jp)
3. JR Central (jr-central.co.jp)
4. JR West (Osaka Kyoto etc.) (westjr.co.jp)
5. JR Shihoku (jr-shihoku.co.jp)
6. JR Kyushu (jrkyushu.co.jp)
Daca veti fi doar intr-o singura zona, poate e bine de verificat ce passuri ofera linia respectiva. Exista si passuri regionale oferite de fiecare dintre cele 6 companii. Oricum cea mai folosita este JRP. Vine in trei categorii:
7 Zile – Adult Ordinary Pass – 28300 Yeni
14 Zile – Adult Ordinary Pass – 45100 yeni
21 zile – Adult Ordinary Pass – 57700 Yeni.
Mai exista si varianta Green Car – care ar veni un fel de clasa intai. Dar nu aveti nevoie de alea. Vagoanele ordinary, sunt mai mult decat clasa I.
Un alt beneficiu pe care-l aduce JRP, este ca pe Shinkansen va puteti rezerva locul, gratis. Pe shinkansen sunt vagoane non-reserved si vagoane reserved. La vagoanele non-reserved se sta la coada si stai in locul in care prinzi. Daca nu esti la inceput de traseu, uneori vagonul poate veni destul de aglomerat.
Pentru a avea scaun rezervat, japonezii trebuie sa plateasca un supliment, de aceea vagoanele cu Reserved, sunt de obicei mult mai goale. E foarte usor de facut rezervarea si veti sti exact in care vagon sa va urcati. Voi mai detalia la calatoriile cu trenul.
Un alt lucru bine de stiut inainte de a ajunge in Japonia, este ca si liniile aviatice ofera ceva similar JRP, turistilor. Ofera bilete la preturi fixe, de obicei in jurul a 10000 de yeni. Daca vreti sa calatoriti pana-n capatul Japoniei, pana-n Hokkaido de exemplu, sau in insulele Okinawa, aceasta optiune a biletelor de avion v-ar putea surade. In Okinawa oricum se poate ajunge doar cu avionul sau feribotul. Gasiti mai multe informatii aici.
Eu am avut JRP de 7 zile si vi-l recomand si voua daca vreti sa vedeti mai multe orase. Daca avetid e gand sa vedeti Tokyo si Kyoto, dintr-un return trip cu shinkansen intre aceste doua orase, JRP isi scoate deja banii. Japonezii doar viseaza sa poata cumpara si ei asa ceva :)
Daca ar fi sa stati doar in Tokyo, JRP nu renteaza, deoarece e valabil numai pe liniile JR si nu-si scoate banii doar pe calatorii in interiorul orasului.
Trebuie de stiut ca pe langa companiile JR, mai sunt mai multe companii private, sau locale. JRP nu este valabil la aceste companii. La unele obiective se ajunge mai greu, folosind liniile JR, dar merita deoarece biletul este deja platit.
Itinerariul meu de 7 zile, incepand intr-o luni a sunat asa:
Luni – plecare de dimineata din Tokyo, inspre Nikko, cu Shinkansen. Shimbat la Utsunomiya, cu o linie locala JR, pana la Nikko. Facut Nikko in jumatate de zi. Intoarcere la Tokyo, de unde luat shinkansen spre Kyoto.
Marti – zi dedicata Kyoto. Circulat cu autobuzele. One day pass pentru autobuze in Kyoto e 500 Yeni. Mers si cu JR la Arashiyama, unde am vizitat niste temple si padurea de bambus.
Miercuri – luat JR local inspre Nara. Scurta oprire la Inari. Vizitat templu Inari din Kyoto. Apoi plecare in Nara, vizitat templul Todai-ji si parcul din Nara. Dupa amiaza, luat trenul local inspre Wakayama. Oprit, schimbat etc. Ajuns pe seara la Koyasan.
Miercuri noapte – Manastire Koyasan. Joi dimineata scurta vizita prin Koyasan, cimitirul si monumentul lui Kobu Daishi.
Joi pe la amiaza, ajunsi in Osaka. Mers cu JR si metroul si vizitat acvariul din Osaka. O noapte petrecuta in Osaka.
Vineri dimineata – cu shinkansen inspre Hiroshima. Nu am mai oprit in Himeji, deoarece ploua. Vizitat locul unde a explodat bomba atomica in Hiroshima si muzeul. Luat tramvai apoi din nou JR, pana la Miyajima-guchi. Luat feribot JR pana pe insula Miyajima. Intoarcere cu JR, la Hiroshima station, de unde luat tramvai pana la portul din Hiroshima. Luat feryboatul slow, inspre Matsuyama. Japan Inland Sea.
Vineri noapte – cazare hotel Matsuyama.
Sambata dimineata, vizitat castelul din Matsuyama, luat rapidul inspre Okayama. Stop intermediar la Imabari, sa vad podurile. Intreaga poveste si aici. Pe seara ajunsi la Okayama, am mers la Festivalul Oamenilor Dezbracati :)
Duminica dimineata – ultima zi de JRP. Luat shinkansen inspre Tokyo. Aici puteam face si mai bine... dar na. Mers pana la Shinagawa, Luat un JR pana la Ofuna... etc. ajuns intr-un final la Kamakura.
Duminica seara ajunsi in Tokyo. Finish JRP.
E un traseu destul de lung si incarcat. Si fiecare oras are particularitatile lui. Am sa le iau mai in detaliu.
Sfaturi
Daca aveti de gand sa va cumparati JRP si sa calatoriti cu trenurile incercati sa veniti cu cat mai putine bagaje. Nu vreti sa aveti cateva zeci de kilograme de carat dupa voi. Taiati la maxim. Masini de spalat cu monezi se gasesc mai peste tot.
De asemenea in majoritatea garilor se gasesc coin lockers, dulapuri unde se pot lasa bagajele. De obicei vin in trei marimi. De 300 de yeni, 400 de yeni si 600 de yeni. Cele de 300 de yeni sunt pentru genti mai mici. In ala de 400 de yeni ne-au incaput un rucsac si o geanta. O sa vedeti in poze. In alea de 600 incap gentile mari. Cele de 600 de yeni sunt mult mai putine, comparativ cu celelalte.
Diferenta dintre Romania si Japonia e de 7 ore. Ei sunt cu 7 ore in fata. Cand la Bucuresti e ora 12 dupa amiaza, in Japonia e ora 7 seara. Cand veti ajunge, corpul va avea nevoie de cateva zile sa se obisnuiasca cu noul fus orar. Va sfatuiesc sa aveti cateva zile la acelasi hotel, ca sa va acomodati cu noua ora si abia mai apoi sa incepeti sa folositi Japan Rail Passul.
Adrenalina si schimbarea de fus orar ...fac mari giumbuslucuri :)
Cum se folosesc coin lockers?
Deschizi dulapul, bagi gentile. Inchizi usa. Bagi monezile! Trebuie de cate 100 de yeni. Invarti cheia, o iei cu tine. Cam atat. Bagajele se pot lasa de obicei pana la 12 noaptea. Daca trece de 12 noaptea, mai trebuie decartat o data.
Mai sunt si coin lockers la care se poate plati cu Suica si Pasmo, dar cele cu care am avut noi treaba, au fost toate cu monezi. Foarte simplu de folosit.
Pe la metrou si prin gari, sunt multe scari de urcat. Deci picioare bune si rucsac, sunt mai indicate :)
Altceva?
Banii.
Nu prea se gasesc case de schimb valutar. Majoritatea sunt in aeroport. Prin oras, foarte rar vezi o casa de schimb valutar. De exemplu in Tokyo Station, care e ditamai gara, am vazut o singura casa de schimb valutar. E bine sa aveti ceva valuta la voi, dar cel mai usor ar fi de scos de pe cartea de credit.
Cand se schimba bani, trebuie completate niste formulare si sunt unele care nu au in engleza. Eu am schimbat o singura data la o banca a Postei si m-a ajutat unul de pe acolo.
Multe automate nu accepta carti de credit straine dar cele de la Posta si de la magazinele 7 Eleven, accepta. Atat posta cat si 7 Eleven, au propria lor banca. Magazinele 7 Eleven sunt mai peste tot, iar cate o posta am gasit de multe ori pe langa gari.
Despre Convenience Stores
Sunt cateva lanturi de magazine, pe care le veti gasi mai peste tot. Un fel de mini-marketuri. Adica, au cam tot ce trebuie. Mancare, lapte, bautura, biscuiti, bento, mancare calda... etc. Numele care le veti vedea foarte des sunt urmatoarele:
"7 Eleven"; "Lawson", "Family Mart" si "Heart-in".
De asemenea veti vedea multe placintarii – de obicei prin gari sau metrou. Doua care mi-au ramas in minte: "Andersen" si "Vie de France". Intri in placintarie, iei o tava si niste clesti din aia de apucat si te servesti singur, punand direct pe tava. Dupa aia mergi la casa si ti le impacheteaza ei, daca le vrei la take away, sau ti le pun in farfurie, daca mananci acolo. Placinte foarte bune, sandvichuri etc. Recomand.
Cateva reguli:
Nu se fumeaza pe strada. Sunt locuri special amenajate pentru fumat. Asta nu-i chiar rea ideea.
Nu se mananca pe strada – mai ales din mers. Daca vrei sa mananci, stai undeva jos, sau in picioare pe langa vreun automat si mananci.
Peste tot sunt automate, cu diferite bauturi, atat reci cat si calde. Din 20 in 20 de metri gasesti cate un automat.
Sunt automate care vand si bauturi, dar majoritatea vand bauturi racoritoare, apa si cafea.
Nu se sufla mucii in public! :)) Asta a fost cea mai greu de respectat.
Cand va suiti in metrou ii veti auzi cum se smiorcaie toti, dar nu-si sufla mucii.
Pe multi ii veti vedea cu masti pe fata. Nu are legatura cu radiatiile sau poluarea. Sunt doua cauze principale:
1. Daca esti racit, sa nu-i umpli pe ceilalti.
2. Se protejeaza impotriva alergiilor. Nu stiu ce pin, produce polen... si multi japonezi fac alergie la acel polen.
Nu se vorbeste la telefon in tren. De aceea toti scriu mesaje, sau comunica pe facebook. Daca vreti numaidecat sa vorbiti, trebuie sa iesiti din compartiment.
La restaurant
Cand intrati intr-un magazin sau intr-un restaurant, ii veti auzi pe toti angajatii spunand in cor: “Irasshaimase”, care inseamna “Bine ati venit”. Cand cineva iese, iar striga toti in cor... cred ca spun “Arigato Gozaimas” – care inseamna “Multumim Foarte Mult”, dar nu sunt sigur.
Femeile de obicei vorbesc pe un ton mai subtire... cumva pe nas. Mai ales astea care vand ceva pe la magazine... restaurante. E un fel de macait... :) Nu stiu cum sa-l compar altfel. Si barbatii macaiesc la fel... cand isi fac reclama la ce vand ei pe acolo. Ratuste.
La restaurant, cand vii... iti baga doua pahare de apa rece – cu gheata. M-au omorat cu gheata aia... si doua servetele umede. In restaurantele mai de lux iti dau niste prosoape calde, cu care sa te stergi pe maini. Dupa ce iau comanda si-ti aduc mancarea, lasa nota de plata la masa. Daca mai comanzi ceva, mai scriu ei pe ea, cand iti aduc.
Nu-ti aduc mancarea o data, ci pe rand. Care iese prima de la bucatarie, o aduc.
Cand la plata... iei biletelul pe care au scris si mergi cu el la casa. Nimeni nu va lua banii de la masa. Mergi la casa si platesti. In caz ca nu au lasat nota la masa, faci un X cu mainile, sau degetele ceea ce inseamna ca ai terminat si-ti aduc ei nota. Sau daca sunteti intr-un restaurant sushi cu banda vine tipa si numara farfuriile.
**
Mallurile se gasesc de obicei in garile de tren. Garile sunt adevarate labirinturi de malluri, linii de tren, etc. Mall si gara amestecat. De obicei, mallurile apartin companiilor feroviare... si daca tot calatoresti cu ei, te invart pe acolo sa faci cumparaturile tot de la ei.
Altceva?
Un alt lucru de retinut e ca la lifturi 1F (First Floor adicatelea) ..e de obicei partierul. Mai exista si B1F, B2F .. cele incepand cu B ..fiind Basement. De obicei prin magazine sunt cateva etaje si sub nivelul partierului. Deci sa retineti 1F e de obicei partierul, iar cele cu B, sunt la subsol.
Aaaa... Ceva foarte important! Mi-am adus aminte.
AU ALT SISTEM LA PRIZE DECAT IN ROMANIA!!
Curentul e de 100 volti AC, 50MHZ si 60MHZ. Prizele sunt mici si au stecherele diferite. Aveti nevoie de transformator!
Daca puteti, veniti cu unul de acasa. Sper ca se gasesc. Eu nu am avut si am incercat sa cumpar unul de pe la convenience stores, dar nu am gasit. A trebuit sa merg in Akihabara ca sa gasesc. Daca nu aveti adaptor nu va puteti incarca nici aparatul de fotografiat nici telefoanele.
Siteuri folositoare:
japan-guide.com Site folositor, cu un forum foarte bun. Dati-i cu searchul prin forum, si veti gasi raspunsuri la cele mai delicate intrebari. Daca nu gasiti, intrebati si vi se va raspunde.
jnto.go.jp – Siteul oficial al Japan National Tourist Organization. Astia se ocupa cu promovarea Japoniei.
hyperdia.com – siteul unde va puteti face itinerariul pentru tren, shinkansen, etc. Foarte folositor. Are orele de plecare, conectii etc.
japanrailpass.net – siteul unde gasiti informatii despre Japan Raill Pass
thejapanguy.com- blogul unui american, cu multe informatii foarte utile si cateva videouri foarte bune.
mustlovejapan.com –site cu fel de fel de filmulete ale obiectivelor, facute de japonezi. Locuri mai putin cunoscute.
Filme despre Japonia
In mai toate ghidurile o sa auziti despre filmul “Lost in Translation”. Sa spun drept nu mi-a placut filmul nici prima data cand l-am vazut, nici mai apoi cand am inceput sa ma instruiesc despre Japonia. Are cateva elemente interesante dar nu l-as face film reprezentativ pentru aceasta tara. Anyway. Not to my taste.
Va recomand toate filmele lui Akira Kurosawa. Desi e din generatia veche, veti incepe sa simtiti aceasta tara.
Dintre filmele mai noi japoneze, mi-a placut Departures. Il recomand.
Un blog foarte bun care are o lista cu linkuri si documentare despre Japonia este asta:
itsumojapan.blogspot.com/ ... bout-japan.html. Nu am sa le iau pe toate la rand, dar merita mentionate programele celor de la NHK: Begin Japonology si Tokyo Eye Sunt extrem de folositoare in intelegerea Japoniei si a culturii japoneze. NHK – este TVR-ul lor, “Japan Broadcasting Corporation” si au programe in limba engleza.
Unele dintre aceste filmulete le veti gasi si pe siteuri ca youtube.
Dintre documentare facute de straini, pe primul loc ar fi:
“Japanland: A year in the search of Wa (2004) ” – o americanca, Karin Muller, practicanta de Judo, calatoreste de una singura mai mult de un an, prin Japonia. Filmul e in 3 episoade.
Interesant si “Justin Lee Collins: Turning Japanese (2011) ” cat si “In Search of Wabi Sabi with Marcel Theroux (2009) ”.
Mai sunt cateva si cu Anthony Bourdain, care merge la Tokyo, Osaka si-n Hokkaido.
Cele mai bune si instructive insa, sunt cele de la NHK. In special "Tokyo Eye", pentru cei interesati de Tokyo.
Ar mai fi un documentar facut de actorul Mark Dacascos, care merge in cautarea lui Myiamoto Musashi – marele spadasin japonez. :)
Ar mai fi altele dar ma opresc deocamdata. Cred ca sunt destule.
S-a lungit cam mult reviewul asta. Am vrut sa fie unul cat de cat general, bun de introduction, dar sunt prea multe de spus. Am sa le iau mai la puricat pe rand. Am sa fac un review pentru transportul in Tokyo si obiective... am sa mai vorbesc si despre shinkansen...
Vedem... ce-a mai fi...
Numai sa nu vina vreun cutremur ceva, sau vreun tsunami :)
---
continuare din ecou
"P. s. Am uitat sa vorbesc despre carti si ghiduri. In limba romana gasisem un singur ghid - tradus, de la Insight Guides. Ceea ce au "uitat" sa specifice cei care-l vand in Romania e ca ghidul e din 2003. Traducerea e defectoasa in multe locuri si are mai mult rolul de a te ameti decat de te a ajuta. E bun de citit pentru cultura generala, dar in nici un caz nu e o carte de luat alaturi pe drum.
O carte pe care am gasit-o extrem de folositoare si pe care am avut-o cu mine, se numeste "Japan by Rail", scrisa de Ramsey Zarifeh. Exista pe piata si a treia editie, care a iesit acum in 2012. O recomand in special celor care vor folosi Japan Rail Pass.
Pentru restul oraselor, Frommer's; Lonely Planet, the Rough Guide... etc. sunt ok.
Veti vrea sa aveti "Japan by Rail" aproape deoarece va explica garile, conectiile, aveti orar la trenuri, va spune hotelurile si obiective din jurul garilor (incluzand harta), unde gasiti coin lockers... etc. E o carte pe care o recomand.
O alta carte care mie mi-a placut, se numeste:
"A Geek in Japan: Discovering the Land of Manga, Anime, Zen, and the Tea Ceremony" de Hector Garcia.
Pe latura "filozofica" as mai evidentia:
"Japan through the looking glass" - Alan Macfarlane
"Tokyo, My Everest. A Canadian Woman in Japan" - Gabrielle Bauer.
De asemenea o carte care merita rasfoita se numeste "Unbeaten Tracks in Japan" scrisa de Isabela Lucy Bird in 1878. Veti descoperi vechea Japonie, prin ochii unei "English Lady", care merge in Hokkaido. Cartea se gaseste gratis in varianta online la Gutenberg.
Un alt aspect pe care am uitat sa-l mentionez - sunt festivalurile japoneze. Cea mai interesanta experienta si poate cel mai bun mod de a intelege cultura japoneza, este de a participa la un festival. Incercati sa aflati ce festivale vor fi in perioada in care vizitati Japonia si daca puteti, faceti-va astfel itinerariul si programul, incat sa prindeti unul. O lista generala cu festivaluri, gasiti aici - en.wikipedia.org/wiki/Japanese_festivals si aici japan-guide.com/e/e2063.html. Cautati insa mai in amanunt, in functie de datele cand veti fi in Japonia. Un festival japonez, nu ar trebui ratat.
Daca imi mai aduc aminte de altceva, am sa adaug... :)
Trimis de TraianS in 27.02.13 19:00:36
59 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (TraianS); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
59 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Există m.m.c.p. (mai mult ca perfectul) şi din punct de vedere turistic, cred că sunteţi de acord, citind reviews-urile semnate "TraianS" . Oare m.m.c.e. (m.m.c. evidentul) o fi existând?
În fine, m.m.c.e. că articolul de faţă a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Da, eu m-am convins! Exista m. m. c. p si din punct de vedere turistic! Si daca n-ar fi existat, s-ar fi inventat pentru @TraianS! Ma inclin.
M-ai lasat fara cuvinte!!! Si nu multi se pot lauda cu acest lucru
BRAVO!!!
Bre, Traiane bănuiam eu ceva, că ai plecat pe undeva, dar să mă duc cu gându' la Japonezia, nici vorbă! E mare lucru să-ţi faci curaj s-o tuleşti pe alte tărâmuri (extrem) orientale. Nu mai vorbesc de munca de documentare, pregătire şi logistică. Şi parcă n-ar fi fost suficient că scrii excelent, văd că se poate depăsi acest prag, iar ghidurile turistice ar avea nevoie de o minte atotcuprinzătoare şi un condei ca ale tale.
Eu, din Kurosawa, îmi amintesc Rashomon şi Dersu Urzala. Cam cât a costat excursia-aventura?
Excelent și complet! Și, fără să fie în intenția autorului, pentru mine cel puțin, amuzant (prin analogie)! Imediat ce a ajuns povestirea la WC-uri, mi-am adus aminte de o savuroasă relatare despre Japonia, toalete, hoteluri tradiționale și obiceiuri locale, a lui Andrei Pleșu, din „Comedii la porțile Orientului”, pe care autorul o și citește pe un CD, ceea ce îi sporește farmecul. Dacă doriți să începeți ziua cu un zîmbet trilulilu.ro/muzica-diver ... mani-in-japonia
Shabu - shabu!
Nici nu se putea mai complet şi documentat. În 2006 am fost într-o excursie organizată în Japonia şi într-una din nopţi am dormit într-un Ryokan aproape de oraşul Toba. Ce-mi aduc aminte? Din holul etajului se intra în apartamentul compus dintr-un vestibul, toaletă cu cuvetă şi dormitor. Erau şase perechi de papuci: două pentru vestibul (pantofii tăi îi lăsai în faţa uşii de intrare în apartament), două în faţa toaletei şi două în faţa dormitorului. Baia era pe holul etajului. La toaletă, cum intrai curgea apa la cuvetă ca invitaţie să te speli pe mâini înainte. Scaunul era foarte sofisticat pentru că pe braţe erau multe butoane. Am identificat numai pe cel de încălzire a colacului şi lavaj. După ce terminai iar erai invitat de cuvetă să te speli pe mâini. Camera avea aspect modern ceeace mă face să cred că nu era un ryokan autentic. După cum se vede în poze, nu erau paturi ci nişte saltele pufoase pe care le scoteai din dulap. Pernele erau umplute cu orez şi deşi la început m-au deranjat, mi-am dat seama că ele făceau un masaj al cefei. Erau mese foarte joase şi taburete pătrate din piele şi mai joase, aşa că a trebuit să mă ajute soţul să mă aşez pe scaun şi mai ales pe saltea. Camerista ne-a adus două kimonouri cu care urma să mergem la masă. Soţului, deşi scurt i-a venit dar pentru mine era foarte mic ca lăţime. Tenacitatea japoneză s-a văzut şi aici. Mi-a adus şase halate şi abia când i-am arătat că am genunchii umflaţi şi umblu cu baston, a renunţat. În cameră era şi un TV plasmă, evident numai cu posturi japoneze.
@TraianS;
Toate urarile mele sunt la superlativ! Felicitari si astept cu mare interes viitoarele tale impresii!
Am fost ,,informat'' ca te-a... ,,uscat'' excursia asta, in sensul documentari tale deosebit de meticuloase!
Toate cele bune!
@TraianS: Draga colega,
Imi soptise mie o pasarica, venita toooocmai de pe taramuri nipone, ca v-a vazut pe acolo Sunt convinsa ca ne vei incanta, in urmatoarele luni, cu descrierile marca TraianS, asa ca... astept. Atat. Congrats!
Cu totul special acest review, încât, chiar cu riscul repetării, nu pot rata încă o ocazie de a-ți adresa cuvenitele felicitări! Despre civilizația japoneză am citit și am aflat multe, dar lucruri de actualitate, cu un pronunțat profil informativ și de utilitate, inspirat structurate și oferite nouă ca un bun gospodar, încât să le extragem ca de pe raftul bibliotecii, nu prea am găsit.
Presupun că nu voi merge vreodată în Japonia (sunt conștientă de îndemnul des vehiculat ”niciodată să nu spui niciodată”, dar știu despre ce vorbesc, am conștiința faptelor ce-mi stau în putere, ca și a celor la care doar aspir), dar acest inspirat mini-ghid AFA, chiar dacă nu-mi va fi de folos practic, sigur se constituie ca o fereastră deschisă spre intuiție și imaginație. Așa, Japonia, una din țările care mă fascinează cel mai mult cu paginile ei de istorie, cu tradițiile și cu incredibilul ei grad de civilizație, este mai aproape de sufletul meu.
@Traian,
ma miram eu de ce nu ne-am ciocnit si pe la Odorhei, tu "aghia" iti adunai oasele de prin aeroport...
M-ai facut sa rid la citeva fraze:
-partea aia cu "parpalacul stinga peste dreapta ". pai ce, te-ar fi dezbracat cineva daca te-ar fi prins cu el invers? sau iti facea vreun necrolog mintenas...
- luai revista si lucrai solo )
-sa nu sufli mucii in public? pai iti face instructajul in aeroport?
-sa mai bagi ceva pentru aia care nu mai stau sa gugaleasca: cit e paritatea yen /leu/euro... ca sa imi fi facut si io o impresie la cald... ca acum nu mai serciuiesc pe nicaieri.
Hai, ca abia astept sa ma delectez cu stilul tau! Si abia astept sa vad la ce giumbuslucuri a dus diferenta de fus orar. Sa nu ma lasi "netertminata"...
Diferenta dintre Romania si Japonia e de 7 ore.
Eu credeam ca... diferenta... asta e ceva mai mare si se masoara in ani multi.
Cred ca a fost o diferenta si intre zborul cu wizzair si celalalt zbor sau diferenta dintre un tren de acolo si un tren de... ?
Acolo e alta lume.
Totus ar trebui sa spui si ceva ce nu ti-a placut sau sa zic altfel ceva legat de acomodare, mincare etc.
@TraianS: Bine ai revenit printre noi, Traian! Ştiam eu că ai Japonia în minte, iar absenţa ta vremelnică de pe AmFostAcolo m-a făcut să cred că a sosit clipa în care să-ţi poţi materializa visul. Mă bucur pentru aventura voastră în "Ţara Soarelui Răsare" şi aştept ca pe lângă aceste informaţii generale - de altfel de mare folos şi foarte bine structurate - să ne dai cât mai multe amănunte despre ceea ce ai văzut acolo.
Cât despre yukata, capoatele în care se poate şi dormi… am şi eu ceva asemănător (e drept că nu dorm în el), dar n-am ştiut până acum că îl port precum morţii japonezi, adică dreapta peste stânga. Pe lângă altele, şi aceste mici amănunte puse la un loc, ilustrează diferenţa dintre noi şi ei.
Domnule, ma inclin cu respect.
La lungul sir de apauze, adaug si eu un lung " bisss ".
@Admin
Multumesc. De obicei daca sunt laudat am tendinta sa dau cu bota-n balta mai apoi. Sper sa nu se intample
@Mihaela
Ma inclin si eu. Cu ocazia asta mi-am adus aminte ca am uitat sa zic despre inchinaciunile la japonezi N-am zis inca multe defapt.
@MCM
Stiu ca-ti revii repede Mersi.
@nickro
De fiscalitate se ocupa sotioara. Eu am incercat sa tin costurile la un minim, dar tot se aduna pana la urma. Mi-e greu sa fac o delimitare exacta, deoarece a fost si Budapeste si am mai cumparat cate ceva, dar se ajunge undeva peste, in jur de 5500 de euro, incluzand transportul. Adevarul este ca am stat si mult.
Iti recomand sa vezi Ikiru. Cred ca o sa-ti placa.
@abancor
Multumesc de ecou Il citisem pe nenea Plesu, chiar exista ca review postat in aceasta rubrica postat de @Alex_Macedo.
Exista o mancare "shabu-shabu"... si restaurante care sunt specializate in asa ceva. Carnea ti-o dau cruda... si tre sa o joci prin supa. Fierbi atat carnita cat si dai gust supei. Cu Wc-urile inca n-am terminat. Sper sa o pot da si eu in narativ mai incolo Vedem ce iese.
@Mama Michi
Foarte utile reviewurile scrise de dvs. Le recitisem de mai multe ori. Pacat ca nu ati scris mai mult. Cred ca Japonia nu s-a schimbat mult din 2006. Am vizitat cateva din locurile care le-ati vazut si dvs.
@Marian Preda
M-a uscat in sensul bun al cuvantului... Oricum am invatat multe. Pot sa spun insa ca nu a fost una dintre cele mai usoare documentari pe care le-am facut. Am avut si planuri destul de ambitioase totusi. Ma bucur ca mi-au iesit. Multumesc de ecou.
@alinaro
Da... Sunt multe de spus. Sper sa o iau usor si sa nu ma grabesc... ca asta e impulsul de prim moment. Si-n al doilea rand sa nu plictisesc. Am sa scap in primul rand de informatiile utile, folositoare celor care se pregatesc sa mearga acolo... iar apoi poate o dau putin in filozofie. Se cere Oricum eu simt nevoia Mersi de ecou.
@mariana. olaru
La felul cum evolueaza lucrurile in domeniul transportul aviatic, nu se stie niciodata. Qatar, de exemplu a creat acest hub in Doha... (pe care in momentul de fata il extind) unde livreaza toti pasagerii... ii amesteca si-i trimit spre alte destinatii. Costurile de a ajunge pana acolo nu mai sunt atat de prohibitive cum erau candva. Sa speram ca vor continua sa scada si pe viitor. Oricum zborurile long distance, la un pret rezonabil sunt "prezentul". Si apoi... veti vedea: "Cum? Când lumea mi-e deschisa, a privi gândesti ca pot... ? " Inca nu renuntati la "niciodata nu spune niciodata"
@adri-nico
Nu-ti face nimeni instructajul... dar e bine de stiut. Sunt lucruri marunte, care in final creeaza o alta lume. Inca n-am terminat cu regulile. Mai am. Mersi de vizita.
@Nicu
Abia am inceput. Mai am multe de spus. Voi trece si la aspecte mai putin placute... In general, ai tendinta de a exagera putin (mai mult) despre locuri atat de indepartate si de a uita, sau trece cu vederea altele. Sper sa pot ramane, cat de cat obiectiv. Ramai aproape
@iulianic
Sunt multe chestii marunte, culturale, prin care suntem diferiti. De aceea de multe ori... apar si conflictele sau parerea proasta a unei natiuni despre cealalta. Pe cat se poate am incercat sa invat cat mai multe despre cultura lor. Si ei, de asemenea, sunt foarte curiosi sa invete despre cultura strainilor. Rezultatul? De obicei ajungi la momentul cand doi se intalnesc... si strainul baga o inchinaciune, iar japonezul... intinde mana... Iar nu ne-am inteles!
@Diaura
Multumesc
draga Traian, dupa nr. de PMA, cred ca realizezi ca... no comment... am citit temeinic rew.
tu si echipa ta mi-ati lipsit la Odorhei, dar inteleg ca Japonia e un vis pe care multi ne dorim sa-l indeplinim. Astept ca mare nerabdare urmatoarele rew. si eu in tinereturi am citit si recitit Sogunul, mare carte care m-a marcat la vremea aceea. asta da excursie si experienta de viata.
@TraianS: Ia uite domle, nu ştiam că avem onoarea de a fi colegi cu Pleşu (chiar dacă el nu ştie, căci e prezent pe AFA "prin interpuşi"). Am căutat înregistrarea aiurea, cînd ea era 2 clickuri mai încolo.
Dacă tot veni vorba, vă mai plictisesc cu una. Cine are 50 de minute cu care nu ştie ce să facă, se poate delecta cu o discuţie despre umor între Pleşu şi Liiceanu, în care vine vorba şi de textul despre Japonia, dar şi (scurt) de umorul japonez (cum l-a perceput Liiceanu din conversaţiile cu fiu-său, care a locuit vreo 15 ani în arhipelag).
Vizionare plăcută!
Am avut şi eu o scurtă experienţă cu un japonez. Am participat la o şedinţă şi apoi la un prînz. Era vorba de o întîlnire comercială, "de afaceri", care s-a desfăşurat în Grecia. Alături de alţi greci şi încă 2 români. Carevasăzică, nu români în Japonia, ci japonezi în Balcani! Japonezul era mai mult decît familiarizat cu lumea din afara patriei sale, şi cu Balcanii, avînd dese deplasări, deci nu era un tip neumblat. Nu intru în detalii, vreau să remarc doar că amănuntul care mi-a sărit imediat în ochi a fost politeţea. Japonezii în general (din ce mi-am dat seama de prin Shogun şi din alte surse) cred că au o cultură a politeţii, respiră politeţe. Omul meu nu exagera, dar: asculta expresiv şi răbdător cînd i se vorbea, se înclina uşor şi scurt către persoana care îl interpela, păstra un ton adecvat în timp ce vorbea etc. Cu toate încercările mele de a îmi înfrîna stilul "balcanic" de şuetă, glume şi discuţie lejeră, care se potrivea de minune cu grecii, tot m-am simţit cioban pe lîngă japonez, pentru că de vreo 2 ori, cu toate precauţiile mele, tot am reuşit să îl întrerup, rupînd ritmul şi stilul său de conversaţie. Băgîndu-mă balcanic în vorbă, l-am chiar dezorientat, căci japonezul nostru încerca să îşi îndrepte politicos atenţia spre fiecare. Vorbei noastre scurte, grăbite, colorate de gesticulări, îi opunea un discurs măsurat, pe un ton egal.
Să nu înţelegeţi că eram, în afara japonezului, nişte rudimentari. Fiind vorba şi de o întîlnire "de afaceri" cu nişte necunoscuţi înţelegeţi că nu ne trăgeam de şireturi. Dar, în raport cu normele japoneze, păream nişte stîngaci. Am zugrăvit tabloul în aşa fel încît să reiasă deosebirile, am exagerat tuşele în acest scop. Eram un grup perfect adecvat în orice sală de şedinţe sau restaurant din Europa, dar apariţia japonezului a mutat etalonul în altă parte. M-a lăsat cu impresia că, dacă am fi fost la el în ţară, sigur am fi comis multe stîngăcii prin simpla gesticulaţie normal-europeană. Şi asta în condiţiile în care se purta aproape ca noi. Numai din cîteva nuanţe greu detectabile se ghicea diferenţa culturală.
Ceea ce îmi aduce aminte de o altă povestire, ceva mai veche, din capitolul întîlnirilor de gradul III între culturi. Nişte prieteni români, prin 93 - 94, au locuit o vreme în Italia, într-un bloculeţ cu 3 apartamente. Mai locuiau acolo o familie austriacă şi una din Bangladesh. Cam toţi între 40 şi 50 de ani pe atunci. Într-o seară decid o întîlnire cu specific naţional, să se cunoască, să aibă subiecte de conversaţie etc. Fiecare familie urma să aducă ceva de mîncare şi de băut de la ea din ţară. Îmbrăcămintea urma să fie ca de ieşit în oraş. Doamnele europene s-au gătit nu ca de nuntă, dar nici ca de picnic. Să zicem cu toalete de teatru, sau de restaurant de 4 stele, perfect integrate într-un peisaj vienez sau parizian. Cînd a apărut doamna din Bangladesh, într-un sari ca din filme, colorat şi decorat, părea distincţia personificată. Europencele s-au simţit ca două slujnice (declaraţia lor), ca două membre ale proletariatului, în autobuz, în drum spre uzină. Atît de elegantă era simplitatea acelui sari, încît toaletele lor cădeau în comun. Iarăşi îngroşez tuşele. Sigur, aici e şi vorba de prezenţa unui element exotic pe tărîm străin, probabil în Bangladesh un european pare elegant între atîtea "cearceafuri".
Cele de mai sus le-am povestit ca divertisment, nu în încercarea de a pune bazele vreunei tipologii, sau de a contura vreo ierarhie, fără intenţia de a face sociologie de bulevard sau filosofeală de berărie. E firesc să te simţi altfel, stingher, neiniţiat, în afară, în faţa unei culturi necunoscute. Fie că pare mai elegantă, fie mai politicoasă, fie mai aproape de natură, sigur cultura diferită are şi un plus, pe care îl înregistrezi automat. Nu sîntem computere, sîntem subiectivi, aşa că stă în firea noastră să facem şi comparaţii, să trecem de simpla constatare a diferenţei şi să o cuantificăm. După care, tot din politeţe, realizăm că trebuie să ne adaptăm, dar nu ştim cum, sau reuşim mai greu, aşa că iau naştere anecdote, povestiri, romane şi filme, în cazul fericit, sau conflicte, în cazul nefericit, în care decidem să sancţionăm "altfelul".
@amero
Am urmarit videourile si reviewurile de la Intalnirea de la Odorhei si am putut fi alaturi cu gandul Se vede ca am lipsit eu de pe ringul de dans. Nu a fost nimeni accidentat anul asta .
Despre Shogun, am intrebat niste ghizi voluntari intr-un muzeu, daca au auzit de aceasta carte. Ambii erau vorbitori de engleza si ma gandesc ca stiau destul de multe despre straini. Nu o citisera. Imaginea care o avem formata despre o tara (din carti, filme, etc), nu corespunde intotdeauna cu realitatea.
Multumesc pentru ecou.
@abancor
Foarte interesant ecoul tau. Mi-a placut.
Vreau sa vorbesc putin despre bancul japonez si de cum percep eu toata povestea. Care e "bancul"?
Un japonez spune: "Ieri cand am intrat in baie si-am inchis usa mi-a picat prosopul"' la care ceilalti comeseni incep sa rada isteric.
Ca strain te gandesti: ... nah... ce-i asa comic si ce e de ras? Desigur ca nu stim nici contextul in care "bancul" a fost spus.
Ce vede un european?
Un japonez mic, infasurat in prosop, intra singur in baie, tranteste usa dupa el... si-i pica prosopul. Na... si ce e de ras? Si-a vazut-o si asta e de ras?
Ce banuiesc ca vede un japonez?
Cred in primul rand ca e vorba de o baie comuna, unde e plin de barbati si deja sunt toti dezbracati.
Prosoapele care se folosesc in aceste bai, sunt foarte mici. Intr-o mica proportie le folosesti pentru ati acoperi modestia (dar prea putin). In special le folosesc la spalat, ca un fel de 'kesea', ca sa spele corpul.
Usile de obicei sunt glisante si nu cu balamale. Cred ca inchizand usa... arata ca i s-a inchis posibilitatea de a scapa, foarte repede
Scaparea prosopului (banuiesc) nu are legatura cu faptul ca ramane dezbracat - nu asta e "punch line" ci cu faptul ca trebuie sa se aplece, sa-l ridice. E ceva similar cu a scapa sapunul la dus la puscarie ... si ai si usa inchisa. Cred ca aici batea bancul... si avea legatura cu discutia de dinainte.
Desigur ca interpretarile mele... pot sa fie total aiurea.
Umorul e universal. De multe ori el nu e inteles datorita diferentelor culturale si al jocurilor de cuvinte. Ca sa intelegi umorul unei natii, trebuie sa-i intelegi cultura, limba, contextul temporal. Fara toate aceste ingrediente, te gandesti ca ai de-a face cu o natie de extrateresti. Adevarul insa, e ca suntem la fel.
Excelentă şi mai mult decît plauzibilă explicaţia ta! Bine că am pus linkul, am aflat cum stă treaba
Într-adevăr, se vede că umorul e universal, problema e la contextul cultural. Imediat ce am înţeles cum e treaba cu uşa de la baie şi prosopul am găsit povestea amuzantă. Iniţial nici măcar nu mă gîndisem la un prosop purtat pe şolduri, ci pur şi simplu îmi imaginasem o uşă trîntită şi un prosop care cade dintr-un cuier fixat pe usă sau de pe o bară prinsă în perete.
Nici domnii din linkul de mai sus nu intră în problemă, o tratează prea superficial (fie din lipsă de timp, fie dintr-o eroare de comunicare - ori exemplul nu a fost povestit iniţial cum trebuie, ori nu a fost înţeles cum trebuie).
@Admin:
Pe vremea mea, la mine la tara, acolo unde Doamna profesoara ne invata, printr-a sasea parca, gradele de comparatie era unu' si mai tare ca asta (nu ca Traian!); m. m. m. c. p. decriptat - mult mai mult ca prefectul...
@TraianS:
Cind am vazut poza cu filtrul de orez m-am dus cu gindul la Plesu si WC-ul evocat in acel material si citit si aici.
Ai putea sa-mi pui si o poza cu un WC. Ca sa nu ma asez pe vreo cratita prin vreo bucatarie...
@TraianS:
Salut.
Azi am intrat si eu pe afa si am citit primul set de impresii si comentarii. Multumesc. Abia le astept si pe urmatoarele...
Primele intrebari ar fi:
- despre plati: daca tot spui ca nu prea-s acceptate cardurile europenesti, cum te-ai descurcat? Ca tot din rev am inteles ca nu ai schimbat decit o data, la o posta acceptatoare... Ai schimbat atunci tot (asta inseamna sa cam fi stiut cit...) ? Sau ai avut valuta din tara? Presupun ca dolari, nu? Daca - scazind Budapesta si transportul din cei 5.500 - sa zicem ca ati cheltuit acolo cam 4000 E amindoi, eu, pentru trei, trebuie sa ma pregatesc cu vreo 6.000. Corect? Si atunci sa-i iau in $, de acasa? Sau in Yeni? Caci nici ca ati tirguit doar din magazinele "7 Eleven", care acceptau cartile noastre de credit, nu prea cred... In aceste magazine erau automate in care puteai sa si scoti yeni de pe cardul visa? Sau doar puteai plati produsele lor si numai de la posta poti scoate? Si daca scoti yeni de pe card, esti scutit de acele formulare si cautarea de acel ajutor? Si in acest caz iesi mai ieftin la convertire decit sa cumperi $ in tara si sa-i vinzi acolo, la posta? Ai putea sa ma ajuti aici?
2. Despre priza: crezi ca as putea gasi acest adaptor din tara? Poza cu stekerul ma duce cu gindul la unele similare pe care le-am intilnit in China. Dar le gasesti si-n Doraly, si pe net, la noi... Eu inteleg ca nu numai stekerul ce intra in priza este diferit de al nostru ci acesta tre' sa aiba atasat si transf. pentru suta lor de V, corect?
Ma gindesc la o formula de-a-l cere, pe aici, prin pravalii sau pe net... Sau poate tot mai bine si mai ieftin as iesi sa-l iau din primul magazin (ce-i ala Akihabarnam?) din aeroport, cind ajung?
3. Si, a propos de electronice si cumparaturi: noi nici camera foto nu mai avem. De asta toamna, cind am lasat-o in autocar, in vama dintre Israel si Egipt. Ar fi o solutie sa ne cumparam una "de la mama ei", cum ai fi tentat mergind in imperiul Nikon sau o fi, la pret, proportionala cu lefurile lor? Te-ai uitat cumva la acest aspect?
Multam' fain!
@PopescuAlin
Multumesc de ecouri
Sa le iau pe rand:
1. Cuvantul corect pe care ar fi trebuit sa-l folosesc pentru "automate" era "bancomate". Ce vroiam sa spun eeste ca in fiecare magazin "7 Eleven" este bancomat care accepta MasterCard, Visa etc. si de acolo se pot scoate bani. Scoteam bani de la bancomat si plateam cash. Cei de la "7 eleven" - au si o banca, numita parca "7 Eleven Bank" - de acolo si toate bancomatele.
Eu am scos mai multi bani de la bancomat cand am ajuns in aeroportul Narita. Era bancomatul unei alte banci. Am uitat cum ii zicea - City Bank parca. Ma uitasem pe la casele de schimb valutar, dar eram destul de ametit de pe drum si ma incurcasem cu fiorintii zilele trecute (uitasem si unde imi scrisesem cat e rata de schim), intr-un final am avut mai mare incredere in rata de schimb a bancomatelor, desi nu iti apare scrisa, atunci cand schimbi. Din ce mai citisem, aflasem ca e bine sa scoti sume mai mari, deoarece iau comision "per tranzactie". Nu am stat sa fac prea multe calcule nici cand am ajuns acasa.
La Banca Postei am schimbat cu vreo 92 yeni la 1 dolar. am schimbat o suma mai mare si cum trasesem de la bancomate nu am mai avut nevoie sa schimb. Yenul a prins putere in ultimul timp (ceea ce nu e foarte bine pentru noi). Se invartea undeva la 1 dolar - 100 yeni.
Aveam valuta la mine pentru orice eventualitate (se blocheaza cardul, nu gasesc bancomat- sau mai stiu eu ce) dar majoritatea banilor i-am cheltuit de pe card.
Din ce citisem pe forumuri, cea mai buna rata o ai tot in Japonia. Diferenta dintre rata de schimb de la casele de schimb valutar si bancomate nefiind prea mare insa. In general sunt corecti.
In Narita, gasesti case de schimb chiar cum iesi in Terminalul Arrivals, iar mai multe sunt la ultimul etaj la Departures. Le-am analizat ratele... dar cum ziceam, am fost cam ametit si pana la urma am luat de la bancomat. Formularele nu sunt greu de completat... Nume, Prenume, Adresa. Nr de telefon si suma pe care vrei sa o schimbi.
In concluzie ambele variante sunt viabile - ratele fiind oarecum asemanatoare; dar in general scoaterea banilor de la bancomat e mai indicata - rate bune, neschimbarea banilor de doua ori, o data din lei in valuta, apoi iar in yeni. Pe la hoteluri nu prea au seifuri... si am fost obligati sa ne plimbam cu mai multi bani cash la noi. Lucru ce nu mi-a placut. Oricum ar fi, trebuie de avut si cash, pentru orice eventualitate.
2. Nu stiu daca se gasesc in Romania. Se poate sa fie. Cred ca merg si adaptoare universale - important e ca piciorusele care intra-n priza, sa nu fie rotunde ca la noi, ci late si mult mai apropiate unul de altul.
Akihabara, e o zona (cartier) din Tokyo unde se gasesc foarte multe magazine de electronice. Acolo gasesti ce vrei si ce nu vrei, cand vine vorba de electronice... sunt specializati in asa ceva. In convenience stores, nu am gasit transformatoare/adaptoare. Unele hoteluri care erau specializate in straini, le aveau, dar majoritatea nu le au, de aceea trebuie sa le cumperi.
Eu pe cele din poza am dat vreo 300 de yeni unul. Vreo 3 dolari... si am avut vreo trei. Daca reusesti sa rezolvi din tara mai bine, deoarece ajuns acolo si daca stai departe de Akihabara, s-ar putea sa le gasesti mai greu.
3. Din nou Akihabara... Camerele de fotografiat sunt mai ieftine; dar in rest din ce-am citit, totul e mai scump; multe produse fiind gandite doar pentru piata japoneza. Un magazin de electronice renumit din Akihabara este Yodobashi Camera (en.wikipedia.org/wiki/Yodobashi_Camera). Eu mi-am cumparat un Nikon D3100, de acolo + doua obiective. Era un fel de kit - la campanie. Am dat mult mai putin decat as fi dat in Romania. E bine sa stii insa ce vrei si care ar fi costul in tara; pentru a vedea ce campanii au, si a putea face o comparatie. Pana si-n japonia insa, unul dintre obiectivele Nikon e Made in China si celalalt e Made in Thailand Am sa vad mai exact ce am luat si am sa-ti dau pretul exact. Sa ai si pasapoaretele la tine, deoarece iti fac o reducere de 10%, e tax free pentru straini, si-ti lipesc o hartie in pasaport, pe care o dezlipesc vamesii. Deci raspunsul e da: la aparate de fotografiat si camere de filmat merita. Singurul lucru de care mi-a parut rau, a fost ca nu mi-am cumparat aparatul cand am ajuns in Japonia, ci la plecare. As fi avut mai multe poze acum. Nu ca as avea putine
4. Wc-urile nu sunt toate spatiale Dl. Plesu a stat la un hotel de lux. In general la hotelurile normale, wc-urile nu sunt diferite de ale noastre. Depinde de hotel. Am vazut insa si din astea mai smechere. Capacul se ridica atunci cand deschizi usa de la baie, colacul e incalzit, vreo doua feluri de jeturi, presiuni etc. Pe langa astea mai sunt si Wc-uri traditionale - similare cu cele traditional turcesti, doar ca le "abordezi" altfel. Am sa vorbesc si despre ele intr-un review viitor.
Ai facut rezervari la hoteluri, sau lasi pentru fata locului?
@TraianS:
Multumesc si pentru promptitudine si pentru... rigoare!
N-am facut inca rezervari; las la fata (fara diacritice!)... omului. Sau la fetele... Adica le dau tema de casa fetelor mele sa studieze problemele astea - inclusiv cele postate de tine aici - si voi decide in functie si de alte pareri...
Despre semnul victoriei la facut fotografii: tre' facut in calitate de pozat sau... poznac? Ca sa nu mi-o iau...
Si ca sa nu dau cu... mucii'n fasole, ce fac daca sint gripat si-mi curge nasul?
Si inca o intrebare mai... personala: onorabilii au auzit de scobitori? Chiar si... pe sub mina? Pentru ca eu dupa ori ce ingurgitare solida tre sa scot ata dentara din traista si sa actionez. Altfel parca as avea un cui in talpa toata ziua. Tre' sa caut o buda, pentru asta, sau pot sa procedez discret, asa cum o face romanul cu scobitoarea in resaturant?
@PopescuAlin:
Cei care sunt pozati fac semnul ala. Nu este nici o obligatie... ci este o moda in Japonia. Aproape toti baga cate un "V" cand sunt pozati. Desigur ca nu are nici o treaba cu "victoria" - nici ei nu stiu ce inseamna, dar e ceva intrat in cultura 'fotografica'... sa zic asa.
Eu am fost gripat pe sfarsitul vacantei... si nu mai rezistam... dar ma duceam mai deoparte si-i suflam. Majoritatea ii lasa sa curga... sau ii sterg cat mai fin. Fara prea multe suflaturi. Sa-i tragi inapoi... nu par sa fie probleme (se smiorcaie toti pe rupte)... doar cu suflatul. In doua saptamani am vazut un singur japonez care si-a suflat nasul... si ala mai fin.
Scobitori se dau pe la toate restaurantele. Nu am vazut sa fie vreo problema in acest sens.
Sunt alte chestii de eticheta legate de betisoare... Betisoarele nu se lasa infipte in orez (din nou cu mortii), se pun orizontal, in capatul farfuriei, nu vertical, daca iei ceva dintr-o farfurie comuna - folosesti celelalte capete, nu cele care le bagi in gura; in general nu le lasi sa se intersecteze, nu arati cu betele... etc. De asemenea... la turnatul bauturii. Nu-ti torni singur. Le torni celorlalti si ei iti toarna tie. Or mai fi si altele...
Eu ma antrenasem de acasa, la mancatul cu betisoare, ca sa nu ma fac prea tare de ras pe acolo...
Am uitat sa adaug cateva amanunte importante la acest review. Rog un webmaster sa insereze urmatorul text in review:
"P. s. Am uitat sa vorbesc [...]
--
Done. Continuarea a fost adaugata la review. (webmaster)
Traduc bine ca faci referire la discretia cu care vorbesc? Am vazut si eu cum ghizii dau explicatii japonezilor prin tehnica castilor chiar daca sint la un pas...
Nici o sansa sa "beneficiez" de vreo cearta - in si bemol! - pe acele meleaguri. Nici chiar daca o sa fiu surprins uitindu-ma dupa vreo juna gheisa... Sau mai bine te intreb si asta: sa ridici privirea este civilizat?
@PopescuAlin: M-ai inteles gresit Am mai scris niste lucruri pe care uitasem sa le spun si-l rugasem pe webmaster sa le adauge la review. Continuarea acelei propozitii... a ajuns in review
Despre, liniste, ai dreptate. In locurile publice, metrou... etc. e destul de liniste. Dar prin bazar, magazine de exemplu e destula galagie... Sunt care-si lauda marfa... Unii folosesc si... din alea, cum le zice?? portavoce..... . am un lapsus.
Despre privit... nu ai ce sa-ti faci probleme. Am citit ca atunci cand au o conversatie nu au obiceiul sa priveasca in ochi persoana cu care vorbesc... dar eu la cei cu care am vorbit nu am observat acest lucru.
Ei spun ca vesticii... tind sa se boldeasca la interlocutor, cand explica ceva. La ei eye contactul nu e atat de direct/important. Astea le-am citit; dar pe viu nu le-am observat.
@TraianS:
Salut, Traiane!
Revin la acest review cu urmatoarea intrebare: din cele 16 zile ti-ai organizat astfel drumurile incit ai stat cel mai mult in Tokyo si in rest ati batut cam doua treimi din tara. Dar aceste treimi in partea sudica a acesteia.
Pot sa te intreb ce a contat cind ai lasat la o parte nordul si ai alocat atita capitalei?
@PopescuAlin:
Mai corect ar fi fost sa spun 14 zile, deoarece am ajuns pe inserat iar la plecare, am mai mancat o zi. Au fost 14 zile pline si mi-am luat Japan Rail Pass de 7 zile. M-am gandit ca nu are rost sa iau de 14 zile, deoarece nu vroiam sa fiu numai pe drumuri.
Am alocat cel mai mult capitalei, deoarece acolo aterizam si de acolo decolam. E bine insa sa fie niste zile de respiro, dupa ce aterizezi dupa zborul lung, deoarece ai nevoie de cateva zile sa te adaptezi la noul fus orar.
M-a tentat foarte mult Sapporo (in Hokkaido), deoarece in perioada in care am fost eu incepea un festival al zapezii pe 6 februarie, cu statui imense din zapada si sculpturi in gheata. Am citit destul de mult despre Hokkaido si bastinasii Ainu si despre Sapporo. Totusi calatoria cu trenul pana la Sapporo, dureaza peste 10 ore. Calatoria cu avionul dureaza 2 ore. Nu aveam pofta nici de stat atat pe tren si nici de avion din nou.
Factorul principal care m-a determinat sa merg spre sud, in afara de faptul ca acolo sunt majoritatea obiectivelor turistice, a fost clima. Eram in februarie, iar nordul Japoniei era sub zapezi.
Japonia e foarte lunga si sunt mari diferente de clima. O comparatie, care mi-a placut este: sa-ti imaginezi o tara care se intinde din Norvegia pana in Maroc. 80% din aceasta tara e acoperita de munti si de paduri.
Pot spune ca am fost si-n Nord, deoarece am ajuns pana la Nikko. Faptul ca am avut JPR, m-a obligat sa iau un tren local si am vazut cate ceva din satele de pe acolo.
Mi-ar fi placut sa aloc mai mult timp orasului Kyoto, iar in extremitatea sudica, in insula Kyushu, m-ar fi tentat sa vad Vulcanul Aso. Am vazut ceva documentare si am renuntat pana la urma. Prea mari distantele oricum.
Pentru Okinawa ar fi trebuit avion.
Am reusit sa acopar destul de multe in 7 zile, uneori putin prea repede. Prea mari distantele, indiferent de cat de repede ar merge trenurile.
Sunt multumit insa de itinerariul pe care l-am facut. Poate am sa incep sa scriu intai despre el, ca sa-ti faci o idee si sa-ti fie de folos in planurile pe care ti le faci, iar apoi am sa ma reintorc la Tokyo.
Oricum si-n Tokyo sunt foarte multe de facut si nu te plictisesti. In orasele mari de obicei gasesti cate o bucatica/specific din toate orasele/zonele mai mici.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2024 ,,Castelul Ciorii” din Matsumoto — scris în 18.08.24 de geani anto din GALAţI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Trenurile din Japonia — scris în 15.11.24 de BOGDAN DSN din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Apr.2024 Japonia - o altă planetă — scris în 02.11.24 de BOGDAN DSN din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Acestea sunt numai impresiile mele de călătorie, nu sunt sfaturi — scris în 16.01.24 de Jimmy1 din TIMIşOARA - RECOMANDĂ
- Feb.2023 Minunata vacanta in Japonia — scris în 04.03.23 de patrice din CLUJ NAPOCA - RECOMANDĂ
- Apr.2019 Japonia florilor de mai la schimbarea dinastiei — scris în 06.05.19 de mariana07 din BRăILA - RECOMANDĂ
- Jun.2018 14 zile prin Japonia - Kyoto, Osaka si imprejurimi, prima parte — scris în 24.09.18 de mcnegoita din PLOIEşTI - RECOMANDĂ