Impresii de calatorie din Japonia (I)

TIPĂREȘTE

Prima data am auzit de Japonia in copilarie cand parintii m-au dus la opera sa vad Madame Butterfly. Decorurile de carton, paravanele, rogojinile, podeturile curbate, micile cascade si pomii in floare era cam tot ce definea Tara Soarelui Rasare. Ulterior am auzit de samurai, de hara-kiri, de cruzimea japonezilor in razboi si aceste informatii mi-au completat parerea ca Japonia e o tara inaccesibila care se afla inca in Evul Mediu. Romanul Sogunul de J. Clavell mi-a intarit convingerea. Nu mica mi-a fost surpriza cand, dupa 1990, gratie televiziunii prin cablu si a revistelor National Geograhic care au intrat si la noi am descoperit o lume cu realizari tehnice si stiintifice remarcabile in toate domeniile. Incepand sa iesim din tara, nu a fost oras, muzeu sau palat in care sa nu intalnim carduri de japonezi de toate varstele, mici, curiosi, mobili, seriosi, fotografiind tot ce misca si ce nu misca. Cio-Cio-San disparuse si era inlocuita de femeea in blugi si geaca, cu adidasi in picioare si harta in mana. Dupa doua saptamani de peregrinare dupa program e greu sa spun ca am surprins adevarata fata a Japoniei asa ca am sa incerc sa va redau doar cateva impresii generale.

Excursia noastra din aprilie 2006, a inceput cu un drum la fel de lung si obositor ca cel descris atat de frumos de Dananecula . Practic o zi de mers daca se tine seama de intreruperea de trei ore de la Paris si de fusul orar. Avionul a decolat la sapte dimineata, -ora noastra- si a ajuns in Tokio pe aeroportul Narita a doua zi la 6 dimineata- ora lor.

Prima atestare a Tokioului dateaza din sec. XII sub numele de Edo. Abia in 1868 imparatul Meiji muta capitala Japoniei la Tokio. Acesta nu e un oras ci o prefectura care cuprinde 23 de cartiere cu o populatie de 11 mil. locuitori, 33 orase limitrofe si 8 suburbii. Populatia intregii prefecturi Tokio e de peste 30 mil. fiind cea mai mare metropola din lume. Orasele limitrofe sunt foarte mari, de exemplu numai Yokohama are peste trei milioane jumatate de locuitori. Densitatea populatiei in cartiere e de 13000 locuitori/km patrat, fata de 10000 loc/km in New-York in timp ce in Berlin sau Viena sunt 4000 loc/kmp.

Tokio este a treia putere industriala, a treia putere financiara a lumii dupa New York si Londra si cu un produs intern brut comparabil cu al Canadei; suprafata totala inclusiv zona metropolitana este cat a Dobrogei...

Este un oras urat din cauza lipsei totale de sistematizare. Se alatura si se imbina nefericit casute de la inceputul secolului trecut cu un singur etaj, desvoltate pe orizontala, cu ceardac in fata si acoperis in pagoda cu zgarie nori de 60-90 de etaje de sticla si aluminiu. Senzatia de precaritate de spatiu e pregnanta. Nicio curticica, sau daca e, un simplu coridor vesnic intunecat, niciun copac sau prea putini pe strazi ci o imensa aglomerare urbana brazdata de sosele suprapuse, cu parapeturi, care ajung pana la inaltimea etajului IX al blocului invecinat. Noroc cu ciresii in floare, adevarate pete albe, uneori roz pal, care invesmanteaza parcurile publice, malurile raurilor si aleile ce duc la temple. Sunt multe flori de ciresi, cat e iarba la noi. Japonezii sunt atat de fericiti de acest dar de frumusete incat in cele doua zile de concediu acordate pentru contemplarea florilor de cires, ies cu totii la picnic, beau si mananca, asezati pe o prelata de plastic totdeauna albastra pe care se aseaza descaltati si la sfarsitul sarbatorii o curata, o pliaza si o tin pentru urmatoarea iesire. Dupa terminarea serviciului cu totii sunt pe strazi, parcurgandu-le cu aceeasi atentie si seriozitate cu care fac excursii in lume... Foarte multi din cei trecuti de 50-60 de ani poarta baston (gonartroza, coxartroza). Spre deosebire de tailandezi care au surasul in religie si educatie, japonezii sunt seriosi iar fata lor nu exprima nimic din gandurile lor. Locuintele lor sunt scumpe dar mici si modeste. Ghida noastra, profesoara de engleza cu sot ortoped si fara copii (« nu-mi permit ») si-a cumparat un teren de 50 mp cu 3000dol/mp, pe care a construit un apartament pe trei niveluri la care inca platea rate. Salariile sunt cam 3000 dol/luna, asigurarile de sanatate sunt totale si de performanta, pensiile sunt suficiente pentru ca batranii sa calatoreasca prin lume si majoritatea femeilor muncesc. La o asemenea aglomeratie urbana, japonezii au pus la punct cred ca cel mai perfect sistem de transport din lume. Am fost si in Mannhatan dar nu se compara. Aici, pe langa soselele care au patru-cinci benzi suprapuse si care trec prin centrul orasului si pe care se circula cu viteza de autostrada, garile sunt adevaratii plamani ai metropolei Tokio. Metropola este deservita de 23 de gari, turul complet al orasului facandu-se intr-o ora. Cea mai importanta nu e gara Tokio, ci la Shinjuku, un cartier animat in care se gasesc alaturi de resedinte opulente, imense magazine universale (cu linii proprii de tren), restaurante si locatii « respectabie ». Trenurile sunt cronometrate la secunda; ele sunt programate sa circule la 90 de sec. Dar cum pentru coborarea dimineata a 3000 de oameni dintr-un tren cu zece vagoane sunt necesare 40-50 sec, trenurile se succed la 30-40 de secunde si vagoanele opresc exact in dreptul numarului scris pe peron. Imi faceam probleme ca ce-o sa fac, ca nu pot nici fugi, nici merge repede si am sa pierd trenul dar usa vagonului la care aveam bilet s-a deschis in dreptul meu. In vagon erau cativa zeci de functionari navetisti imbracati in costum negru, camasa alba si cravata. Conductorul le-a adus pe o tava micul dejun si o cana de ceai, dupa care au atipit cu totii dar se trezeau ca manati de un arc exact cu un minut inainte de gara la care trebuiau sa coboare. Timpul trebuia valorificat, nu pierdut acasa cu gustarea de dimineata si nici in tren cu conversatia. Am sa va mai povestesc despre automatismele japonezilor. Si totusi sau pentru ca totul e atat de perfect cronometrat, individul constientizeaza ca si-a pierdut identitatea si gaseste ca solutie sinuciderea. La aceasta contribuie si traditia si in ultimul timp influenta negativa a recesiunii. Japonia ocupa locul doi la numarul sinuciderilor (25/100000 locuitori), locul de frunte fiind detinut de Rusia cu sufletul ei dostoiewskian.

Desi am stat trei zile in Tokio, programul a fost atat de dens cu vizite la obiectivele cuprinse in program si imprejurimile orasului, incat nu pot spune ca cunosc orasul. Inafara de turul uluitor al orasului cu autocarul am vizitat:

-Templele de la Asakusa. Asakusa este un vechi cartier al Edo (Tokio) care era centrul vietii culturale, comerciale, culinare, al placerilor din oras pentru ca aici gratie portului si depozitelor de orez al e sogunatului se rulau multi bani. Asakusa-Kannon este cel mai vechi templu budist din regiune. Inceputurile templului sunt legate de o statuie a zeului milei Kannon pescuita de doi frati in apele marii. Odata cu pescuirea statuii, legenda spune ca a coborat din cer un dragon de aur care a devenit ocrotitorul templului si al orasului.

-Palatul Imperial m-a deceptionat intrucat nu a lasat privitorului sa se vada nimic din el; ne-am consolat plimbandu-ne prin gradinile imperiale

-Templul Meiji. Imparatul Meiji a fost cel mai mare reformator al Japoniei, datorita caruia in cateva decenii tara s-a restructurat. In 1890 a dat prima constitutie a tarii, a scazut si limitat puterea sogunilor locali si a practicat o politica de deschidere fata de occident. Este inmormantat in altarul Meiji al carui teritoriu ocupa aproape 100ha de parc in care se gasesc toate speciile de arbori japonezi. Drumul lung pe aleia printre copaci pana la altar, trecand prin trei porti imense de chiparos numite torii creaza vizitatorului o predispozitie spre meditatie. Altarul sugereaza originea divina a imparatului; aceasta credina s-a perpetuat pana in ziua de azi si nu putini sunt japonezii care si-ar da viata pentru imparat...

-Parcul Ueno, este cel mai intins parc din Tokio. Aici am trait alaturi de mii de japonezi sarbatoarea ciresilor in floare. Privitul florilor de ciresi se numeste hanami si este o traditie veche de secole. In parc sunt multe statui, monumente si un lac cu crini si pasari de apa...

-turnul Tokio de televiziune construit in anii 60, colorat in alb si rosu are 333 m si ofera o panorama excelenta asupra orasului.

- Primaria (cladirea Guvernului Metropolitan) ocupa doua turnuri gemene a cate 45 de etaje situate la o inaltime de 200m. Au fost construite in anii 80-90 la inceputul exploziei economice a Japoniei. In primarie lucreaza 13000 de functionari si fiti siguri ca nu duc lipsa de productivitate. La baza turnurilor se afla o piata semicirculara de 5000 mp in care se afla numeroase sculpturi. Liftul ne-a urcat la ultimul etaj la 200m in cateva zeci de secunde. De sus am putut lua cele mai frumoase imagini ale Tokioului.

In a treia zi de sejur la Tokio am vizitat orasul Nikko in care am vizitat altarul Toshogu, un lac imens si o cascada. Nikko este un orasel fara importanta aflat la doua ore de mers de Tokio. El este renumit datorita templului care cuprinde 40 de cladiri impodobite cu 5200 de gravuri diferite una de alta. In fata templului se afla o poarta alba de 12 m din lemn de tek impodobita cu dragoni. In spatele acestei porti samuraii isi depuneau sabiile la picioarele sogunului. Poarta, datorita minutiozitatii executiei este considerata tezaur national; in spatele ei e o a doua poarta si apoi a treia dupa care se patrunde in sala principala. In imensul parc exista o bblioteca cu 7000 de volume continand incantatii (sutre) budiste si multe felinare de bronz sau otel. Pe cladirea unui grajd se afla gravura celor trei maimute » sa nu-l asculti pe diavol, sa nu vorbesti cu diavolul, sa nu-l vezi pe diavol. Nu am putut urca cele 200 de trepte inalte si incomode pana la mormantul Sogunului dar mi s-a spus ca interesanta era doar privelistea vazuta de sus.

Dupa trei nopti dormite (bustean) in Tokio, am plecat cu autocarul spre muntele vulcan activ Fuji (3775 m), sau Fuji-San, (niciodata nu se spune muntele Fuji-San), unde ar fi trebuit sa urcam pana la 2500m dar am fost opriti de paznici din cauza faptului ca inghetase soseaua. Muntele Fuji este considerat sacru si pana in secolul trecut escaladarea lui a fost interzisa femeilor. El este un adevarat parc national vizitat anual de un milion de oameni. De la statia 5 unde opresc autobuzele pe o platforma care ofera o priveliste minunata, urcusul pana in varf e dificil si dureaza 5—6 ore dar se spune ca « se merita » La coborare am oprit la Kahone, localitate renumita pentru lacuri, izvoare minerale si cascade. Cel mai mult m-au impresionat imaginile dintr-un templu sintoist, vopsit in culori vii in care oficia si o preoteasa imbracata in costum traditional si la care era adus spre binecuvantare un copil nou nascut.

Dupa trei zile petrecute in Tokio am plecat mai departe spre Japonia profunda.

---

VIZUALIZĂRI: 4872 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI