Istanbul - un loc special în inima mea

TIPĂREȘTE

Voi scrie din suflet despre Istanbul. Cum să descrii o astfel de vizită? Fascinantă! Am avut la dispoziţie 4 zile în care am încercat să vedem locurile pline de istorie şi întâmplări controversate ale acestui oraş.

Cazarea am avut-o lângă podul Galata şi astfel am avut posibilitatea de a ne deplasa pe jos sau cu tramvaiul/metroul/autobuzul către principalele atracţii. Am mers pe jos 60 km în patru zile aşa că vă imaginaţi...

Vă sfătuiesc să vă informaţi din vreme de pe internet în legătură cu obiectivele pe care doriţi să le vizitaţi. Deşi nu pot să spun despre turci că nu sunt organizaţi, totuşi, nu oferă nicio informaţie suplimentară la achiziţionarea biletelor de intrare (un pliant cu repere principale ale vizitei) aşa cum se întâmplă în vest. Aveţi la dispoziţie audio-ghiduri, contra cost (în general 30 de lire), dar informaţia este prea multă, detaliată, iar pe mine m-a cam plictistit şi nici n-am reţinut prea multe.

Prima zi am dedicat-o vizitării Bazarului de condimente, Sfintei Sofia şi Moschea Albastră. Bazarul, o minunăţie de arome, dulciuri, cafele, ceaiuri, fructe, o minune. Înghesuială, oameni mulţi, dar frumos şi interesant. Am mâncat de prânz la o terasă aflată undeva pe un deal care oferea o privelişte superbă asupra Cornului de Aur. Mâncare foarte bună şi la preţ comparabilă cu cea din România. După prânz am luat-o pe jos spre celelalte două obiective. Din păcate moschea era închisă pentru renovare aşa că ne-am mulţumit cu Sofia. Impresionantă! După ce citeşti explicaţiile de pe wikipedia îţi dai seama că oamenii au avut întotdeauna prea mult orgoliu, prea multă dorinţă de mărire. Mă întrebam în sinea mea: cum a lăsat Dumnezeu ca o astfel de biserică, ridicată în cinstea lui, să devină moschee? Cred că am găsit răspunsul. În anul 1204 a fost jefuită în totalitate de către credincioşii catolici care participau la la cea de-a patra cruciadă. A fost frumos? Nu prea...

Pe seară ne-am îndreptat spre Podul Galata ca să mâncăm ceva. La pomul lăudat să nu te duci cu sacul, spune o vorbă românească. Deşi pitoresc, aici am avut o mare dezamăgire. Preţuri foarte mari (10 lire de persoană este numai taxa de pod) şi mâncare foarte puţină şi scumpă ca naiba. Merită o plimbare, dar nu şi altceva. Poate un sandviş cu sardele fripte, dar îl găseşti şi în alte părţi la preţ mult mai mic.

A doua zi Paltul Topkapî. Sunt destule detalii chiar aici pe site, aşa că n-o să insite prea mult. Cel mai mult m-a impresionat Haremul. Când am intrat în zona dedicată eunucilor am simţit toată suferinţa din locul ăla. Palatul este destul de deteriorat cu toate eforturile turcilor de renovare. Am înţeles că a fost serios avariat de cutremurul din 1999. Se ţine bine totuşi, având în vedere vârsta venerabilă. După masa de la una din autoservirile de pe marginea drumului am plecat, tot pe jos spre Cisterna Basilică. Nu rataţi! Este foarte interesant modul în care este construită. Este construită în secolul al VI lea d. Hr. şi vă mărturisesc sincer că nu am mai văzut aşa ceva nicăieri în lume.

A urmat apoi o croazieră pe Bosfor. Foarte ieftină pentru cele 1,5 ore– 12 lire. Din păcate nici aici nu-ţi oferă nimeni vreo informaţie, dar a fost interesant de observat malul asiatic cu diferenţele lui faţă de malul european. Spre seară am urcat dealul spre Turnul Galata unde era o coadă foarte mare la intrare şi la care n-am avut răbdare să stăm.

Am coborât apoi spre Piaţa Taksim, apoi am urmat una din străzi spre hotelul nostru şi ne-am cam rătăcit. Vorba vine. Am intrat pe nişte străduţe înguste, pline de oameni care se uitau la noi foarte curioşi. Recunosc că am avut o mică strângere de inimă şi nu recomand nimănui aşa ceva, dar pe una din străduţe am găsit un restaurant plin de localnici. Se fuma la greu înăuntru. Pe noi ne-au dus într-un separeu destinat turiştilor şi spre surprinderea mea erau şi alţii ca noi înăuntru. Am mâncat cei mai buni calamari prăjiţi, am băut o bere şi la ieşire ne-a îndrumat chelnerul pe unde să o luăm ca să ajungem la hotel şi ne-a spus că nu este nicio problemă, că suntem într-un cartier foarte sigur. Oameni foarte drăguţi, primitori.

A treia zi Dolmabahce, cu tramvaiul de data asta. Recunosc că nu m-a impresionat deosebit. Seamănă cu palatele din occident aşa că nu o să detaliez prea mult. Tramvaiele sunt foarte moderne, curate şi civilizate. Se cumpără un Istanbul card care costă 7 lire şi pe el se adaugă călătorii care costă fiecare 2,5 lire. Dacă vă cumpăraţi bilete de o singură călătorie, costă 5 lire. După amiaza am dedicat-o Marelui Bazar. Eram prea obosiţi ca să mai cumpărăm ceva. Toată lumea te îmbie să cumperi, să intri să vezi, e distractiv, dar la un moment dat oboseşti şi nu mai poţi. Dacă doriţi să cumpăraţi ceva, vă sfătuiesc să vă dedicaţi o zi numai pentru Bazar.

A patra zi mici cumpărături, baclavale, sarailii, rahat turcesc, cafea şi la aeroport.

În privinţa toaletelor să nu vă faceţi griji. Sunt foarte dese şi surprinzător de curate. De altfel, tot Istanbulul este curat având în vedere că are o populaţie de 15 milioane de locuitori. În ceea ce priveşte banii, casele de schimb sunt foarte dese şi au un curs bun.

M-am simţit foarte bine în Istanbul şi spun cu mâna pe inimă că au cea mai bună mâncare din câtă am încercat eu până acum. Încercaţi să alegeţi restaurante mai puţin turistice şi n-o să regretaţi.

---

VIZUALIZĂRI: 5516 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI