Istanbul - o iubire veche

TIPĂREȘTE

In perioada 15-18 martie 2018 am vizitat Istanbulul. Am luat din noiembrie biletele de avion, am prins o oferta a Taromului cu 99 eur dus-intors iar rezervarea hotelului Bachos Hotel am facut-o pe Booking.

In cele de mai jos o sa incerc sa structurez sejurul pe zile fara sa detaliez obiectivele turistice vizitate (au facut-o altii mult mai bine! Noi am mai fost in Istanbul in 2015 intr-un circuit organizat de o agentie de turism si atunci am vizitat obiectivele turistice importante).

Am avut avion la ora 8.35 iar la ora 10.30 (ora Turciei) aterizam pe Aeroportul International Ataturk. Cu lectiile bine facute, multumesc pe aceasta cale tuturor care au scris pe AFA, am luat metroul pana la statia Zeytinburnu si de acolo T1 pana la Çemberlitaş. Prietenul Google Maps mi-a aratat un traseu destul de alambicat pana la hotel, dar cum eu pe acesta il listasem din tara (internetul fiind destul de scump in Turcia) l-am urmat si am ajuns la hotel.

Pana sa ajungem la hotel, sotul meu se gandea cu groaza cum vom urca noi, in fiecare dimineata, panta pentru a ajunge la tramvai, dar am descoperit ca putem ajunge in 5 minute in Piata Sultanahmet pe un drum mult mai usor.

Cazarea am facut-o destul de repede si la ora 13,30 eram in statia Sultanahmet pentru a merge la Stadionul Besiktas, un obiectiv pe care sotul meu vroia sa il viziteze. Intrarea costa 25 lire si se formeaza grupuri de aproximativ 15 oameni care merg ghidati de catre doi ghizi.

Din pacate, grupurile erau deja formate si nu a putut sa il viziteze in dupa amiaza aceasta dar a doua zi, la prima ora – 10,45 l-a vizitat. Lui i-a placut foarte mult, eu nu l-am vizitat. In interior iti fac fotografii pe care le poti cumpara la iesire, 15 lire una si 10 lire urmatoarele.

De la stadion am luat funicularul si am mers in Piata Taksim, am mers pe Bulevardul Istiklal care era foarte aglomerat, am facut fotografii si am pornit inapoi la tramvai, am coborat la Eminou, am mancat un sandwich cu peste alaturi de un pahar cu muraturi. Seara se lasa cu pasi repezi iar noi nu ne saturam sa privim Bosforul, pescarii si navele care treceau. Am intrat putin in bazarul cu mirodenii, am mers pe stradutele din jurul bazarului, am facut cateva cumparaturi si am pornit spre hotel.

Ziua urmatoare am plecat destul de tarziu din camera pentru ca m-am ambitionat sa stau la micul dejun (care se servea intre 9 si 10). Pe traseul deja bine stiut am ajuns la stadion, l-a vizitat si in aceasta zi doream sa vizitam Moscheea Suleymaniye si sa mergem pe partea asiatica a Istanbulului.

Moscheea este superba, asezata sus pe colina cu o priveliste minunata asupra orasului. Am ajuns la ea cu mici opriri, ba sa bem un suc de rodii, sa mancam o supa de linte sau sa ne uitam la tarabele comerciantilor. Moscheea era inchisa pentru turisti intre orele 12-14,30 deci, fara sa vrem micile noastre opriri ne-au ajutat sa ajungem exact cand se deschidea!

Am plecat apoi la feribot pentru a ajunge la Karakoy. Aici am facut cea mai mare prostie, ne-am gandit noi sa ne urcam intr-un autobuz oarecare si sa mergem pana la capat sa vedem si noi cate ceva din partea asiatica. Nu ne-am gandit ca este vineri seara si ca orasul este foarte aglomerat! Am urcat in autobuzul 19S, am mers 1,30 h si am intrat in panica ca nu mai ajungem la capat, am intrat pe net si am constatat, cu stupare ca pana la capat mai sunt vreo 25 de statii (ce bine era daca ma uitam pe net pana sa urcam in autobuz!). Partea nasoala era ca soseaua era cu sens unic si daca coboram nu stiam unde este statia de intors, pana la urma am reusit sa coboram undeva unde soseaua avea doua sensuri, ne-am urcat in autobuzul cu acelasi numar si am ajuns in port. O experienta nereusita si o pierdere de vreme, dar asta este, te-o asumi si mergi mai departe!

Ziua am incheiat-o la un restaurant din zona Aksaray unde sotul meu isi amintise ca a vazut, acum doi ani un berbecut la rotisor si vroia sa manance acolo.

In a treia zi nu am mai mers la micul dejun si la ora 8,30 ieseam din camera. Vroiam sa bem cafeaua la Pierre Loti! Am ajuns la Eminou si de acolo am luat autobuzul 99, am coborat la statia Teleferik Pierreloti de unde am luat telefericul si am ajuns sus. Peisajul este de vis! Astazi am vizitat si Miniaturk, am ajuns cu autobuzul 47 din Eminou, intrarea 15 lire. Foarte frumos parcul si destul de aglomerat, am vazut toate obiectivele turistice din Turcia in miniatura. Ziua s-a incheiat cu o croaziara pe Bosfor – 12 lire de persoana si cu cina luata la acelasi restaurant ca aseara deoarece sotul meu este fan miel.

Ultima zi din sejurul nostru a sosit. Aveam avion la ora 19,35 si ne-am propus sa vizitam Aquariumul din Istanbul. Citisem ca putem sa luam un microbuz din Sultanahmet dar, din pacate noi nu am reusit sa il gasim! Ori era extrasezon si nu circula ori nu l-am vazut noi. Am luat autobuzul BN1 si am coborat la statia Aquqarium Florya. Acvariul se deschide la ora 10, biletul de intrare costa 65 lire persoana si am lasat bagajele la intrare. Acesta a fost si principalul motiv pentru care am lasat acvariul in ultima zi.

Acvariul este foarte frumos, merita sa il vizitezi. Am petrecut in jur de 6 ore inauntru dar o ora jumatate am mancat. Am fost la restaurantul cu specific turcesc unde am comandat un platou pentru doua persoane cu mancare foarte buna dar mult mai scumpa fata de ce am mancat noi pana acum (150 lire platoul). Am luat autobuzul 73B si apoi metroul si am ajuns la aeroport. Avionul a avut intarziere o ora. La 21,15 erau in Bucuresti.

Sejurul a fost minunat, noi suntem indragostiti de Istanbul si de bucataria turceasca. Cursul euro – lira era undeva intre 4.7 – 4.8 in functie de amplasarea casei de schimb. Transportul ne-a costat in jur de 160 lire dar l-am folosit foarte mult. In final sejurul nostru a costat 500 eur (incluzand bilete de avion, cazare, transport, mancare si mici cumparaturi).

O zi minunata va doresc si la cat mai multe calatorii.

---

VIZUALIZĂRI: 5029 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI