Doua lumi intr-un oras de poveste...

TIPĂREȘTE

Am citit ce s-a scris aici foarte frumos si detaliat despre acest oras; date, istorie, descriere de obiective turistice, etc. Eu voi incerca doar sa astern cateva dintre impresiile si trairile mele ca turista. Vizitand acest oras cu 1001 de fete, cu 1001 de povesti sau poate chiar mai multe si, cred eu, cu mult mai multe locuri poate inca, nestiute, Istanbulul m-a cucerit si pe mine, ca si pe multi, foarte multi...

Am vizitat acest oras de doua ori, o data in 1992 doar pentru cateva ore, mai exact 12 ore si a doua oara a fost in vara aceasta, pentru o zi jumate, cand m-am intors din Marmaris.

Istanbului este cred eu, cel mai reusit amestec intre orient si apus, un oras al contrastelor, pulsand de viata si culoare, este nodul care leaga doua lumi diferite intr-una singura in modul cel mai perfect. Este orasul cel norocos, pentru ca se intinde pe doua continente – Asia si Europa, strabatut cu mare frumusete si maiestrie de Canalul Bosfor, “strapuns” (dar nu de sabia naucitoare a vreunui insemnat sultan din vremuri demult apuse) de apele Marii Negre, continente ce sunt legate prin poduri frumoase si impresionante ca arhitectura. Toate acestea i-au conferit acestui oras toate avantajele de-a lungul existentei sale. Istorie, influente, traditii, obiceiuri, toate acestea si-au pus de veacuri amprenta inconfundabila asupra acestui extraordinar loc, numit Istanbul.

Pe drept cuvant, nu cred ca exista cineva care, calatorind prin Istanbul sa spuna ca nu a fost impresionat. Este un oras pe care nu poti sa nu-l iubesti, care te cucereste si te fascineaza de cand zaresti minaretele moscheelor. Asa m-au impresionat pe mine dis de dimineata cand am sosit aici in 1992. Era prima oara cand dadeam cu ochii “pe viu” de stilul oriental al acestor lacasuri turcesti, moscheile cu turlele lor total diferite de ce vazusem pana atunci. Si chemarea la rugaciune, la ore exacte, inca un motiv in plus de a admira si de a ma minuna chiar de acest obicei pastrat cu sfantenie de toti locuitorii urbei. Si de aici n-a fost deloc mult pana ce acest oras sa ma captiveze si sa doresc sa-l iau la picior strada cu strada, moschee cu moschee si palat cu palat...

Si am vazut un oras intesat cu multe, multe stradute mai inguste sau mai largi, urcand sau coborand in pante line sau mai abrupte, cu magazine de tot felul si cu oameni de toate natiile si imbracati cat se poate de divers: cei mai tineri, unii foarte moderni, iar altii, traditionalisti, cu salvarii si fesul lor specific si cu tunicile viu colorate si brodate cu fir de aur, iar multe femei cu voaluri pe cap, de abia li se vedeau ochii si privirea, dar si tinere fete in ton cu ultimele tendinte ale modei... Ca sa nu mai spun de valul cel mare de turisti din toata lumea, ce invadeaza permanent acest oras. Ce-mi place foarte mult aici, sunt oamenii mereu zambitori, draguti, serviabili, cu dorinta de a te ajuta de cate ori ai nevoie, ba te si intreaba de unde esti, iar daca te aud, multi isi dau seama ca esti roman si asta am vazut eu ca ii bucura si unii chiar stiu unele cuvinte in limba ta. Te fac sa te simti extraordinar de bine. Mereu amabili, cu un aer smecheresc oarecum, care parca iti spune: hai, lasa ca stiu eu ca esti impresionat, stiu ca stii multe despre noi, despre istoria noastra, despre oras, stiu eu ca-ti place aici... Ei, si chiar are mare dreptate...

In Istanbulul european se gaseste centrul istoric, unde sunt cele mai multe, interesante si fascinante obiective turistice. Astfel, si noi am descoperit numaidecat primele moschei, cele mai frumoase si cele mai celebre: am vizitat bineinteles, Moscheea Albastra, al carui interior pictat extraordinar, cu o cupola impresionanta m-a cucerit pe loc. Si Sfanta Sofia, de asemenea, ambele situate fata in fata, despartite doar de un parc super ingrijit, cu palmieri si leandrii de toata frumusetea si cu randuri de banci sa stai sa privesti cand in stanga, cand in dreapta, cand in fata, cand in spate: ai mereu si de oriunde ce vedea. Sf. Sofia a fost o biserica bizantina celebra, transformata in moschee si devenita in secolul trecut muzeu. Apoi am mai vizitat si moscheile Beyazid, Selimiye si multe altele, nici nu le mai retin, daca n-am luat notite... Aici este obiceiul pamantului de a te descalta si a pasi curat si spasit in interiorul lor, femeile purtand voaluri pe cap iar turistelor li se dau la intrare niste saluri tot pentru a-si acoperi capul.

Marele Istanbul are si cateva palate absolut superbe si unice in lume. Cand am vizitat Palatul Topkapi, am avut senzatia ca intru cu adevarat in lumea minunata a celor 1001 de nopti ale Seherezadei. Acest palat este cel mai important si a fost resedinta sultanilor imperiului otoman pret de multe secole. Am vizitat acest palat timp indelungat si fiecare cladire si fiecare incapere am sorbit-o cu cel mai mare interes si curiozitate. Mi se desfasura in fata ochilor o lume cu totul noua, o lume care-si prezenta bogatia, frumusetea, maiestria tuturor acelor exponate, incepand cu poarta de la intrare, cu cladirile imbracate atat in interior cat si in exterior cu piatra de faianta, predominand albastrul si galbenul si cu modele orientale pictate in aur, pana la mii de pietre pretioase de dimensiuni uriase, la care eu cu fiica mea am ramas fara grai; apoi iti iau ochii alte minunatii precum sabii si diferite arme din metale pretioase batute cu pietre nestemate, portelanuri extra fine de sute de ani, hainele sultanilor si ale celor de la curte si multe alte exponate. Intregul palat este “aerisit” de curti generoase si gradini superbe cu palmieri, flori mediteraneene, cu banci unde te poti retrage pentru o scurta odihna. In plus, panorama asupra Bosforului si a orasului este absolut fabuloasa...

Dar si Palatul Dolmabache este important si impunator, construit in stil roccocco, asezat tot pe malul marii, dar pe cealalta parte. In fata palatului se afla o mica moschee cu acelasi nume si are un turn cu ceas, in acelasi stil. Multe, multe alte obiective turistice de mare maretie si frumusete impanzesc partea istorica a Istanbului.

O atractie deosebita si interesanta o reprezinta si bazarurile din Istanbul, adevarate lumi distincte, prin diversitatea ce o ofera. Aici iti trebuie cel putin o zi pentru fiecare si in special mult mai mult pentru Marele Bazar, unde esti practic, ca intr-un labirint, cu mii si mii de buticuri, cu toate felurile de marfa, orice se gaseste acolo. Cu turci serviabili, gata sa te ajute si sa te serveasca; aici poti si negocia foarte bine astfel incat sa fi multumit atat tu, ca turist, cat si turcul, ca vanzator...

Istanbulul modern, situat de cealalta parte a Bosforului, isi arata mandru cladirile inalte si fastuoase, unde se gaseste centrul economic si financiar, impunator, sta departe de a se contopi cu vechiul Istanbul, privind lung si linistit peste podurile ce-l unesc cu centrul istoric, podul cel mai grozav fiind Ataturk, dupa numele marelui lor conducator si construit in anul 1937. Pe acest pod s-a jucat in 2005 pentru prima oara pentru 5 minute un joc de tenis intre cele doua continente. Orasul nou este un oras intr-un oras cu cladirile ultramoderne, purtand amprenta civilizatiei secolelor 20 si 21...

Istanbulul parca nu se mai termina, desfasurandu-se de o parte si de alta a Bosforului si pe tarmurile Marii Marmara... Si simti asta doar plecand cu vaporul intr-o superba si fascinanta croaziera pe Marea Neagra, navigand pe Bosfor intre cele doua parti ale orasului. Atunci apar foarte bine conturate multe dintre minunatiile care se insira de-a lungul malurilor, aici incununandu-si orasul toate bogatiile marete ale sale: moschei, cladiri bine conservate, hoteluri si palate; dar si resturantele care tes de-a lungul podurilor o salba intreaga de asemenea locuri, unde poti manca orice si la preturi destul de convenabile. Si in oras sunt tot felul de restaurante, fast-food-uri, de patiserii si cofetarii care satisfac orice pofte culinare. Nu mai zic, numai cu gandul la sarailiile lor si deja imi ploua in gura... chiar daca afara acum este atat de frumos si cald, parca ar veni Pastele, nu Craciunul...

Ajunsi in marele port, ca un furnicar galagios si grabit, extrem de pestrit, demn numai de un oras precum Istanbulul, cu mirosuri de peste si de toate aromele, ne-am imbarcat pe un vaporas. Croaziera pe Bosfor am facut-o in prag de seara cand se starnise un vant destul de puternic, iscandu-se valuri destul de involburate. Grupul nostru a inchiriat o nava cam betejita, imbatrinita, ce ne-a tot leganat pe toata durata, de am crezut ca va avea careva dintre noi rau de mare. Eu, mai ales fiind cu fata mea care se cam da dupa plopi si in masina, am cam stat cu ceva teama... pentru ca ne-am dat in barci la propriu de data asta dar am avut noroc. Nu s-a intamplat nimic, a fost super distractiv, am facut doar haz de balansul cel mare. S-a ivit o oarece problema in special cand am vrut sa facem poze si ne clatinam fiecare de-o parte si de alta a vasului, de multe ori reusind sa ne pozam doar intre noi. Dar in final, ne-am facut si datoria de turisti "meseriasi" (? ! ) intr-ale fotografiatului si am realizat multe, multe poze... La un moment dat, chiar eu i-am spus ghidului ca acest vaporas-coconas buclucas si mintenas, isi face cu noi ultima “iesire” la apa in fata turistilor inainte de pensionare... ultima zvacnire. Dar bine ca ne-a adus pe toti teferi la mal, dar cu amintiri minunate, de neuitat...

Istanbulul mi-a lasat si un gust mai putin dulce, prin lipsa lui de curatenie (dar ce sa-i faci? ! la un oras atat de mare si cu lume atat de multa, nu prea merge, fiind mai greu probabil...). Dupa aceea, aglomeratia de pe strazi, de fapt de peste tot, zgomotul orasului intesat de masini, cu mult trafic, dar poate ca si ingramadeala in care locuiesc acesti oameni din Istanbul, cu farmecul aparte, care pe mine m-a impresionat, gandindu-ma ca acesti oameni traiesc totusi aici si asa, m-au facut sa ma gandesc in cele din urma, ca tot mai bine e acasa, in Bucurestiul meu prafuit, murdar si el, cu oameni si masini multe, cu trafic si strazi infernale, dar, totusi, acasa... of. caci e tare bine acasa!...

Istanbulul ramane un oras inconfundabil fata de oricare alt oras, chiar si turcesc, este unic si nu degeaba are o asemenea istorie in spatele sau. Este un pastel, un amestec de culori de toate felurile, de arome, de traditii, de oameni, mereu improspatat si mai ales, mereu viu si atragator. Aici, in orice loc te-ai afla, se vede cum pulseaza viata sub toate aspectele ei pozitive sau negative. Este ca un magnet care a atras si in trecut, ca si acum, in prezent, tot mai multa lume. Istanbulul este orasul binecuvantat de pe malurile Bosforului, care si-a pastrat si cultivat istoria dar merge la pas si cu prezentul si priveste increzator in viitor...

Imi doresc sa mai vizitez aceasta metropola euro-asiatica, intrucat cu siguranta voi fi mereu interesata si fascinata de aceasta multitudine de oportunitati turistice si nu numai, de aceste doua lumi unite in Istanbul. Si ma bucur nespus ca si eu, precum multi altii, AmFostAcolo!

(Voi posta si poze, poate in weekend. Sper doar sa am timp...)

---

VIZUALIZĂRI: 2599 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI