Patru zile în superbul Istanbul (2)

TIPĂREȘTE

Istanbul. Ziua 2.

Ne-am trezit la ceas, mic dejun în relaxare, împins în gambă pentru o nouă zi kilometrică. Prima pe listă, Moscheea Albastră. De la hotel pana la moschee am făcut 12 minute/800 metri. Adresa Sultan Ahmet, Atmeydanı Cd. No:7,34122 Fatih/İstanbul. Program vizitare 8.30- 5 asfințit - Vineri program vizitare 2 - asfințit. Intrare libera. Programul de vizitare variaza in funcție de orele de rugăciune. Sultan Ahmet Camii (Moscheea Albastră) este încă o moschee funcțională și, prin urmare, este închisă turiștilor în timpul rugăciunii. În general, programul de deschidere al Moscheei Albastre este de la 08:30 până la o oră înainte de amurg în fiecare zi, cu excepția a 90 de minute pentru fiecare oră de rugăciune și două ore în timpul rugăciunilor de Vineri la amiază. Moscheea Albastră se deschide înainte de rugăciunea dimineții în jurul orei 05:30 pentru toți musulmanii din orice țară sau cetățeni până la ultima oră de rugăciune. De asemenea, oricine poate vizita pentru a se ruga, dar nu se pot face fotografii în timpul rugăciunii. Fiind dimineață, nu era aglomerație așa mare, timpul de intrare fiind maxim 10 minute pe ceas. Recomand vizitele matinale. Este plin de turiști. Se intră pe poartă, ca apoi spațiul să fie limitat la o persoană care trece prin turnicheți de control. Regulile moscheii ne-au descălțat la intrare, fără a ne da ceva botoși de plastic, deci ciupercile pot crește pe șosetele voastre ca ciupercile după ploaie. Recomand sa vă luați ceva botoșei sau pungi la purtator. Femeile cu capul acoperit, obligatoriu, ai naibii la*agii! În fine. Pe mine nu m-a impresionat prea mult. Moschei am mai văzut la viața mea, iar asta mi s-a părut chiar banală în interior. Moscheea Suntanahmet (al doilea nume al ei) a fost construită între anii 1609-1617, fiind necesari aproximativ 7 ani pentru a fi construită. Are 6 minarete, ceea ce o face unică în felul ei. Ca idee, în Istanbul sunt 3300 de moschei. Noi am intrat, ne-am descălțat, am stat prin zonă admirând interiorul cam 10 minute, am ieșit în curtea interioară unde am admirat alte 10 minute, am râs de un grup asiatic care făcea fotografii din orice poziție, gălăgioși peste măsură, am ieșit în curtea exterioară, am mai privit-o de afară alte 5 minute, am fost la toaletă și am ieșit, oprindu-ne direct la terasa de vizavi la o cafea turcească.

După odihna necesară și savurat cafeaua, am plecat spre Hagia Sofia.

Hagia Sofia (din greacă de la Αγια Σοφια, Aghia Sofia, „Sfânta Înțelepciune” ), cunoscută oficial ca Marea Moschee „Ayasofya” .

Aici da, tăticu. Aceasta biserică bizantină (imperiul roman de răsărit) la origini, actualul președinte al Turciei transformând-o în moschee, merită toți banii. Adresa Cankurtaran Mh., 34122 Fatih, Istanbul. Program vizitare 9-19. Vinerea program 14 -23.30.

De la Moscheea Albastra la Hagia Sofia sunt 300 metri / 5 minute. Noi aveam bilete luate de le Get Yor Guide. Preț bilet de căciulă 30 euro cu intrare oră fixă, ora 11. Timp de intrare 10 minute. Există filtru de control cu scanare bagaje, turnicheți, frumos, fără descălțare, dar cu baticuri pentru femei. Mulți 'polițiști' ai baticurilor prin zonă, cu observația rapidă către femeile cu capul descoperit.

Se vizitează doar partea de sus, partea de jos fiind rezervata doar celor care se roagă, dar chiar si așa, cupola arată bestial. Domul impozant are 56 m înălțime și 31 m lățime, tot ansamblul fiind construit cu ~ 10 k muncitori în 5 ani. Există un colț si cu partea creștină a bisericii, cu ceva gravuri si mozaicuri la vedere, aici fiind cel mai aglomerat cu turiști. Ca idee, nu din răutate. 'Până în sec. al XIX-lea toată decorația superioară a bisericii rămăsese neatinsă, dar niște restauratori din occident, frații Fosatti din Elveția, au pus la dispoziția turcilor mijloacele de a ajunge la înălțimile maxime ale bisericii. Turcii și-au realizat visul dea înlătura imaginea lui Iisus Pantocrator, înlocuind-o cu un verset din Coran. Tot atunci reprezentările îngerilor au fost înlocuite cu niște medalioane mari cu caligrafii arabe aurite pe fond negru. '

Vizita noastră a durat 1 ora cu aproximație. Cum următorul obiectiv il aveam în zonă, Basilica Cisternă, ne-am permis să luăm pauză de covrig cu brânză si nutela (gustoși), iar castane coapte, o limonadă si admirat trecătorii. Totul pe o bancă din multele aflate în această zonă turistică verde și animată. Mișto partea asta de oraș cu toate obiectivele la un loc, parc, vânzători stradali, vânzoleală, trafic! Adresa Alemdar, Yerebatan Cd. 1/3,34110 Fatih/İstanbul. Program vizitare zilnic 9-22.

De la Hagia Sofia pana la Basilica Cisterna am făcut 2 minute/ 220 metri

Preț 26,92 euro, cu ora fixă de intrare 12.30 și ghid inclus cam o juma de oră. Restul pe cont propriu. Biletele luate online din timp de pe EPass Istanbul. Cum ora era inaintată, și aglomerația era pe măsură. Ditamai rândul. Cu ghidul in frunte, am sărit peste coada imensă si am intrat în Basilica Cisternă. Avantaj bilet online. Uimitor cum de afară nici nu știi cât de senzațională lucrare de artă este sub pământ. Prima impresia s-a lasat cu uauri de uimire și cu întrebarea: cum de-au putut romanii să construiască așa ceva? Cum nu mai am cuvinte, las istoricii să se exprime.

'Bazilica Cisternă a fost construită la ordin de la Imperiul Justinian în 532. Este cea mai mare cisternă din Istanbul (depozit de apă), cu 138 m lungime și 65 m lățime, acoperind o suprafață de aproape o mie de metri și are capacitatea de a stoca până la 80 de mii de metri cubi de apă. Are 336 de coloane de marmură care susțin structura aliniate în 12 rânduri a câte 28 de coloane fiecare măsurând 9 m înălțime'.

Cine a văzut filmul cu Tom Hanks, Inferno, aici a fost filmată o scenă interesantă. Am urmat traseul organizatorilor admirând diversele tipuri de coloane si ascultând informațiile si legendele acestui loc incărcat de istorie. Bun ghidul. Rapid, dar bun. Cam 1 oră si juma vizita asta. Deosebit.

Cum timpul alocat primelor trei obiective a fost mai scurt decât ce programasem noi, am purces lejer spre ultimul al zilei. Turnul Galata. Calm admirând imprejurimile pe jos spre Podul Galata 2,7 km/39 minute. Citisem de restaurantele de sub pod, de peștele și de fructele de mare pe care puteam să le savurăm aici. Ne-am oprit la unul care ni s-a părut arătos și care avea bere la vânzare. Rece. Berea scumpă, extrem de scumpă. 8 euro la 0.5 si vreo 11 la 0.75. Cine nu crede, să nu ceară. De masă mai zic doar atât. Toată dupa amiaza și seara am eructat a pește marinat. A fost bun, să nu mai aud de el. Eu am fost cel mai slab la alegeri. Am atârnat aici mult timp, pierzând șiragul minutelor, precum greierii dupa masă admirând multitudinea de vapoare, bărci, șalupe, ce pluteau idilic pe apă in lumina soarelui de după amiază. Intr-un final ne-am ridicat. Greu.

Podul Galata este emblematic în Istanbul, locul unde Europa se întâlneşte cu Asia. Traversând podul am putut admira, spre vest, priveliştea spre Europa, iar spre est, dincolo de Bosfor, spre Asia. Podul are 490 metri lungime, 42 de metri lăţime, are 22 de pontoane şi face legătura între centrul istoric al Istanbulului si cartierul Eminonu, cartier ce găzduieşte principalele instituţii religioase ale Imperiului Otoman. Nu este folosit doar ca pod de transport, ci și ca punct de rătacire pentru localnici și ca loc de atracție turistică. Mulți pescari de toate vârstele cuprinși de microb. Imediat după traversarea podului, am zis să râdem puțin. Ne-am oprit la un chioșc de înghețată, eu fiind cobaiul de serviciu. Restul au filmat cum băiatul turc a făcut giumbușlucuri cu înghețata mea din cornet. Am intrat în jocul lui, făcând circul de rigoare, amuzându-ne cu toții. Bună și înghețata. 4 euro două cupișoare. Eu când zic că turcii sunt șnapani, sunt.

Am ajuns în sfârșit la Turnul Galata. La crepuscul. După ce va urcușuri pe final. Adresa Bereketzade, Galata Kulesi, 34421 Beyoğlu/İstanbul. Program vizitare Aprilie-Octombrie, 8.30-23 și Noiembrie-Septembrie, 8.30-22.

Aici nu luasem bilete online, dar nici rândul nu era mare. Preț 30 euro scria pe un panou, dar plata in lire, probabil să câștige si ei ceva la cursul de schimb, ținând cont că devalorizarea lirei este accentuată de la zi la zi. Am plătit cu cardul și, într-un moment de inspirație văzându-l pe turc pregătit să-mi dea ceva căști în cutii, îl întreb cât mi-a bătut pe pos. În loc de 30 euro (în lire) îmi bătuse cu vreo 20 euro în plus. Heeei, comanda la bine! , i-am zis. Retur. D-aia zic. Mare atenție la turci! Golaaani.

In Turnul Galata se urca cu liftul, panorama de sus văzută fiind spectaculoasă. Se vede tot Isanbulul. Sunt și binocluri free. 'Construit probabil în timpul domniei împăratului bizantin Justinian în jurul anului 507 d. Hr. Pe atunci, negustorii genovezi îl numeau „Christian Torres” sau Turnul lui Hristos, în timp ce bizantinii îl cunoșteau drept „Migalus Pyrgos” sau Marele Turn. '

Gata. Mai rămânea să ne întoarcel hotel. 30 minute, 3,5 km. Lejer, la pas, admirând in jur, oprindu-ne la o ciocolată caldă (gustoasă) si fresh de rodie, luându-ne câte un fes de 'firmă', o acadea, o giugiumea. Azi, 17 km. Revin cu Ziua 3.

---

VIZUALIZĂRI: 207 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI