Vânători de plaje în Rhodos. Plajele insulei, atât cât le-am putut vedea

TIPĂREȘTE

Cum, probabil, a intrat în obişnuit, în orice vacanţă la mare am merge, e aproape sigur că voi atinge şi unul dintre subiectele noastre favorite: plajele. Ca mari iubitori de plaje ce suntem, înainte să plecăm în Rhodos, ne-am aruncat ochii pe ghiduri şi pe internet să ne orientăm cu privire la plajele insulei. Nu mică mi-a fost mirarea să constat, eu, cel puțin, că Rhodosul are o zestre naturală de peste 40 plaje. Știam că în cele șapte zile ale vacanței nu vom avea timp să explorăm insula pe toate coastele sale dată fiind multitudinea de obiective ale insulei, de aceea băile de soare şi de mare nu au fost prioritare de data aceasta. În atare situaţie ce să fi ales mai întâi?! Nu am fi putut nicidecum să vedem nici măcar jumătate dintre ele, darămite pe toate, de aceea mi-am propus să vi le prezint pe acelea pe care le-am văzut, le-am vizitat, le-am admirat şi le-am fotografiat, pe unele dintre ele, având plăcerea să le încercăm răcorindu-ne la câte o bălăceală în peregrinările noastre prin insulă. Vreau să spun că este vorba de plaje situate pe estul insulei, la Marea Mediterană, în timp ce, în vest, la Marea Egee nu am încercat decât o singură plajă, cu excepţia capului Prasonissi, extremitatea sudică a insulei, care permite vizitatorului să experimenteze o plajă, practic o limbă de pământ, situată între mările menţionate. Similar, voi scrie câteva cuvinte şi despre plajele oraşului Rhodos, de asemenea situate fie la Mediterană, fie la Egee.

Se pare că cele mai frumoase plaje ale Rhodosului se află pe partea de est, la Mediterana cea liniştită, în timp ce pe partea de vest la zbuciumata Egee, unde vântul bate mai mereu, ţărmul mai accidentat oferă preponderent plaje pietroase udate de valuri înspumate, foarte potrivite pentru cei ce practică sporturi care pun vântul la treabă: kitesurfing, windsurfing.

Voi spune câteva cuvinte despre fiecare în ordinea amplasării acestora, începând cu cea aflată cel mai aproape de capitală, nu în ordinea în care le-am vizitat sau după criteriul „cea care mi-a plăcut cel mai mult”.

Kallithea nu este prima plajă pe care am văzut-o, dar este prima plajă care se poate vizita foarte ușor plecând din Rhodos Town, distanța fiind de numai 8 km. Se poate ajunge ușor cu mai multe autobuze care merg spre Lindos sau sudul insulei. Se află lângă complexul renumit Kallithea Springs, construit de pe vremea italienilor pentru a valorifica izvoarele fierbinți, faimoase pentru proprietățile lor curative. Cadrul natural în care este poziționată este superb, stațiunea din apropiere conferindu-i și ei un aer de noblețe. Este micuță, flancată de maluri stâncose în laterale. Are amenajări de tip șezlonguri, umbrele, dușuri, cabine de schimb, este premiată cu Blue Flag. Apa se adâncește treptat, în apă fundul este de nisip, nisipul amestecat cu pietricele fiind prezent și pe suprafața sa. Preferată, în special de localnicii care sunt obișnuiți să vină să înoate când sezonul nu mai este în toi, reprezintă o atracție și pentru turiștii ce vin la băile de alături. Fiind vecină cu vestita stațiune, are posibilități de luat masa, beach-bar.

Înăuntrul complexului, plaja ce aparține de acesta dispune de diverse amenajări și facilități.

​

Faliraki este, cred, cea mai cunoscută stațiune din Rhodos, cu numeroase posibilități de cazare în resorturi, hoteluri și vile de multe tipuri și de diverse stele. Are o plajă lungă cât ține stațiunea, adică de mai mult de 5 km, lată, din nisip fin, auriu, dispune de multiple facilități și amenajări. Apa mării, de o claritate remarcabilă, se adâncește hăt departe, iar plaja, ca și stațiunea, este aglomerată mai tot timpul. Distracția continuă, zi şi noapte, este la ea acasă în Faliraki, mai cu seamă că stațiunea dispune și de un aquapark şi de posibilitatea practicării sporturilor nautice. Plaja este foarte potrivită și pentru familiile cu copii, intrarea fiind lină și apa mică, ceea ce face ca Faliraki să fie unul dintre cele mai populare și mai căutate locuri din insulă. Distanţa faţă de capitală este de 13 km.

Ca fapt divers, la 3 km sud de Faliraki, am citit că ar exista o mică porţiune de plajă izolată unde se practică nudismul, cei mai mulţi dintre cei care o preferă fiind englezii, austriecii şi nemţii, deşi grecii nu agreează genul acesta de expunere la plajă.

Atunci când am închiriat maşina, tipa de la centrul de închirieri ne-a recomandat câteva plaje, după gustul ei, aşa cum a ţinut să precizeze. Printre ele, a încercuit pe hartă plajele Ladiko şi Ladiko Anthony Quinn, de altfel vecine. Prima de care am dat, a fost Ladiko, o bijuterie cuibărită într-un golf superb, arcuit. Plaja este micuţă, mărginită în spate şi în părţi de stânci golaşe sau nu, înalte. Este dotată cu şezlonguri, umbrele, duşuri, toalete, cabine de schimb, deţine Blue Flag. În spate, o tavernă şi un beach bar au grijă ca turiştii să-şi potolească foamea sau setea. În apă, pe alocuri, se văd stânci mai mici pe lângă care turiştii se strecoară în timp ce se bălăcesc. Apa mării oricum este liniștită, golful fiind protejat total. Plaja este de nisip cu pietricele, intrarea în apă se face nu foarte lin, dar nici brusc. Fotografiată de sus, este foarte fotogenică, apa fiind de cristal.

​

Ladiko Anthony Quinn este celebră datorită asocierii numelui marelui actor cu cel al plajei stâncoase din vecinătate, pe când se turnau scene din filmul „Tunurile din Navarone” în 1961. În ciuda faimei sale, plaja nu este foarte aglomerată şi a fost întotdeauna considerată ca fiind unul dintre cele mai calme și mai frumoase locuri ale insulei, cu ape cristaline, de smarald. Este o plajă destul de mică și îngustă, foarte pietroasă, şezlongurile fiind aşezate direct pe stânci. Dealurile care înconjoară plaja creează un peisaj sălbatic, dar impresionant, adăugându-i-se verdeața pinilor din jur ca pată de culoare. Nu este în întregime organizată și singurele facilități de care un vizitator se poate bucura sunt câteva umbrele și şezlonguri, în spate având o tavernă mică ce-şi serveşte clienţii. Și tot ca fapt divers, am citit că Anthony Quinn ar fi cumpărat plaja sperând să o transforme într-un centru pentru artiști și producători de film, dar în anii '80 guvernul grec ar fi anulat vânzarea.  

Aceste două plaje, aflate la 17 km de capitală, sunt accesibile cu autobuzul, noi înşine parcând maşina lângă staţia de autobuz în care turiştii aşteptau sosirea acestuia. Ambele plaje se pretează foarte bine la snorkeling și scufundări, după cum am văzut. Am observat și posibilități de cazare în apropierea acestor două plaje, semn că există interes crescut pentru această zonă deosebit de frumoasă.

Tsambika

Una dintre plajele care mie mi-a plăcut mult este Tsambika, o plajă lungă de vreun kilometru, de nisip auriu, nu degeaba având renumele uneia dintre cele mai frumoase plaje din insulă. Tsambika este situată la 25 km sud de orașul Rhodos, lângă localitatea omonimă, flancată de două dealuri înalte, stâncoase, în vârful celui din stânga sa aflându-se, mănăstirea miraculoasă Tsambika, recunoscută pentru minunile făcute în favoarea femeilor ce nu pot avea copii. O plajă lată, cu nisip auriu, amenajată cu tot felul de facilităţi, cu un centru specializat în sporturi nautice, aşa s-ar putea caracteriza Tsambika. Apele sale turcoaz deloc adânci şi intrarea lină în mare o fac să fie căutată și de familiile cu copii. Nu există posibilităţi de cazare, dar înapoia sa există o mulţime de taverne şi cafenele ce se pot ocupa de clienţi, de asemenea se poate întâlni o mini-piață lângă stația de autobuz.

Agathi este plaja ce ne-a fost recomandată din tot sufletul de Christina, cea de la care am închiriat maşina. În atare situaţie, am căutat-o special să ne lăfăim un pic la soare şi bălăceală pe când ne întorceam de la Lindos. Se găseşte la 38 km sud de orașul Rhodos, lângă castelul medieval Feraklos, într-un golf pitoresc, iar nisipul său auriu, foarte fin, împreună cu apa limpede de smarald, creează o imagine minunată, făcând din ea un mic giuvaer. Până acum câţiva ani, era un soi de paradis secret al localnicilor, de când a fost descoperită de turişti, a devenit din ce în ce mai populară.

Pe cât este de mică, pe atât este de organizată, dispune de şezlonguri, umbrele, duşuri, cabine de schimb. Are, în spatele său, trei taverne care pun la bătaie cam aceleaşi mâncăruri, noi am ales-o pe cea din mijloc şi câte o musaca grecească cu choriatiki drept prânz întârziat. Am rămas vreo două ore la Agathi, timp în care ne-am răsfăţat la bălăceală, o adevărată încântare într-o apă deloc adâncă, liniștită și caldă în care trebuia să te îndepărtezi bine de mal să poţi înota.

Lindos, poate cel mai cunoscut orăşel din Rhodos în afara capitalei, are poziţia privilegiată care îi asigură plaje de-o parte şi de alta a colinei pe care se află, inclusiv a acropolisului antic. De altfel, priveliştile din vârf pe care le relevă de ambele părţi ale sale, sunt magnifice. În stânga colinei se desfăşoară o plajă generoasă, Paralia Megali, care ocupă mare parte din golful Lindos, destul de lată, organizată, aglomerată, cu spatele plin de taverne sau terase. Este din nisip cu pietricele, are ape limpezi şi puţin adânci, ideale pentru copii. În dreapta golfului Lindos, chiar sub acropole, se găseşte mica plajă Pallas preferată în special de localnici, dar destul de căutată în ultima vreme şi de străini fiindcă este foarte plăcută, intimă oferind acelaşi nisip fin şi apă mică la intrare. Distanţa faţă de Rhodos este 50 km.

În dreapta colinei semeţe a acropolisului de la Lindos, se află un golf stâncos, aproape circular, pe nume Agios Pavlou (Saint Paul) care are două plaje micuţe printre stânci, situate practic faţă în faţă: Mikros Gialos şi Ag. Pavlou. Există o legendă locală conform căreia golful își trage numele de la frumoasa capelă albă aflată în extremitatea sa dreaptă, ce este dedicată Sfântului Pavel, care ar fi debarcat aici în anul 43 D. C. predicând creștinismul. Privite dinspre şoseaua către Lindos, dar şi de la înălţimea acropolisului, golful împreună cu cele două plaje ale sale, sunt splendide, imaginile te lasă efectiv cu gura căscată. Şi tot aici, există, la ieşirea din golf în larg, un loc numit Laki unde au fost turnate mai multe scene din acelaşi film „Tunurile din Navarone”.

În timp ce Mikros Gialos este aproape nesemnificativă, cu doar câteva şezlonguri şi umbrele şi de nici 30 m lungime, mica plajă Ag. Pavlou este superbă şi încântă ochiul privitorului cu aspectul său exotic. Nedepăşind 50-60 m lungime, dotată cu şezlonguri şi umbrele din stuf, este îmbrăcată în nisip cu pietricele, mărginită de coaste stâncoase, are ape cristaline în care mulţi preferă scufundările şi snorkelingul. Distanţa faţă de Rhodos Town este cam aceeaşi, de 50 km.

Prasonissi

La Prasonissi am ţinut neapărat să ajungem fiindcă vroiam să încercăm plăcerea de a face baie aproape simultan la două mări, căci Prasonissi, plaja lată de vreo 50 m, situată în capătul sudic al Rhodosului are amplasarea fabuloasă atât la Egee cât şi la Mediterană. Este sălbatică, face parte din rezervaţia naturală protejată Prasonissi, de aceea nu există niciun fel de amenăjări, doar o parcare foarte încăpătoare.

Limba de pământ, pardon, de nisip foarte fin, aproape mâlos, lungă de vreo 800 m, este doar în timpul refluxului plajă, în rest este acoperită de apele unite ale mărilor, lăsând impresia că dealul din vecinătate, practic extremitatea sudică a Rhodosului, devine o insuliţă.

Este raiul surferilor şi al altor practicanţi de sporturi ajutate de vântul ce bate cu putere, mai ales după orele prânzului. Există mai multe centre de închirieri sau de vânzare de echipament specific şi câteva taverne dincolo de parcare.

Am petrecut la Prasonissi aproape o jumătate de zi bucurându-ne să încercăm liniştita Mediterana, pe când apele Egeei erau ondulate de valuri şi bătute de vânt, aşa că n-a fost de mirare apariţia iubitorilor de kitesurfing sau windsurfing. Deşi fără facilităţi, locul atrage foarte mulţi vizitatori, prin peisajele sale idilice şi apele uimitor de cristaline ale celor două mări atât de diferite. Distanţa faţă de capitală este de 92 km.

Fourni

Plaja Fourni este singura de pe partea de vest a Rhodosului la care ne-am oprit pentru o baie revigorantă după ce am vizitat castelul Monolithos din apropiere. Este o plajă pe gustul nostru: sălbatică, intimă, mărginită de stânci brodate cu peşteri albastre, cu peisaje bucolice. Drumul de la castel, deşi asfaltat, este destul de îngust şi şerpuieşte printre coline împădurite cu pini, în coborâre până la mare cam 5 km. Aici nu prea există facilităţi, ci doar poţi întâlnti alţi turişti, cu un pic de noroc. Plaja este din nisip grosier amestecat cu pietricele, iar valurile înspumate spală ţărmul neîncetat. Fourni impresionează prin cadrul său natural deosebit şi prin faptul că este izolată, pură. La Fourni ştii sigur că ai întâlnire cu natura, nu găseşti nimic comercial. Dar, mai trebuie ştiut și că turistul care ajunge aici trebuie să aibă la el tot ceea ce este necesar: de mâncat, de băut, umbrelă, cearșaf, etc. Distanţa faţă de Rhodos Town este de 75 km.

Capitala, situată în nordul insulei, ocupă tot capătul din acest punct cardinal, fiind practic ca un degeţel scăldat de ambele mări pe aproape toate părţile. Drept urmare, are plaje de tot felul, şi mai mari şi mai mărunte, de nisip sau pietricele sau mixte, foarte cunoscute şi aproape neştiute.

Mă simt datoare să încep cu plaja Zephyros, plaja situată peste drum (şoseaua către Lindos) de hotel Lomeniz unde am avut cazarea. A fost plaja noastră „de casă” pe toată durata sejurului, plaja cu care ne începeam zilele de vacanţă la o baie scurtă, sau la apus să ne reenergizeze după ce cutreieram toată ziua prin cine ştie ce cotloane ale insulei.

Zephyros, aşadar, este o mică plajă situată în estul capitalei, la Marea Mediterană, într-un golf ce-i asigură ape calme, protejate de vânt. Este de nisip, pe alocuri cu pietricele, organizată parţial cu şezlonguri şi umbrele, în apă pe ici pe colo dai de stânci pe fund, iar intrarea este potrivită ca adâncime. Are şi un beach-bar de unde se pot cumpăra băuturi de tot felul şi ceva snacks-uri, îngheţată. N-aş putea spune că este aglomerată, dar nici prea liberă, cred că principalii clienţi sunt turiştii ce stau la Lomeniz şi hotelurile din jur.

Mergând pe ţărm spre capul Koubournou, extremitatea nordică a insulei, se pot întâlni mici plaje lăturalnice porturilor oraşului, aici aş aminiti-o pe Akti Sachtouri, situată exact lângă Portul Comercial şi pe lângă zidurile exterioare ale oraşului între Porta Marina şi Poarta Panagia, o mică întinderie aurie de nisip pe care era o plăcere să stai.

Mergând mai departe, în sensul invers acelor de ceasornic, se întâlneşte plaja Casino, o plajă mare care se află chiar în fața cazinoului. Este bine organizată cu șezlonguri și umbrele, dotări de tot felul. Înconjurată de multe hoteluri, Casino Beach reprezintă o alegere excelentă pentru turiștii care stau în orașul Rhodos. Atmosfera de pe ea este un pic cam zgomotoasă, iar facilitățile se găsesc în porțiunea sa mai largă, de la magazinele de cadouri până la restaurante.

În continuarea plajei Casino şi până la capul Koubournou, în dreptul Acvariului, se desfăşoară cea mai vestită plajă a oraşului, Elli, dar şi cea mai cosmopolită şi cea mai vizitată, devenind populară încă din anii'70. Este aglomerată mai tot timpul, înconjurată de terase, cafenele, beach-baruri pline mereu. Deşi extrem de bine amenajată cu de toate, modernă şi aranjată, Elli nu este chiar o plajă de nisip, ci mai degrabă de pietriş amestecat chiar cu pietre mai mari pe alocuri, cu ape limpezi care nu sunt chiar mici la intrare, dar nici prea adânci. Deține Blue Flag. Pe Elli am vizitat-o, datorită faimei sale, şi acum nouă ani când am fost în capitală şi ştiu că am reţinut încă de atunci că în apă există o platformă pentru sărituri, încercată de curajoşi. Umbrelele multicolore îi conferă un aer modern şi pastelat, atmosfera este una boemă, aşa încât Elli mi s-a părut cea mai fiţoasă plajă din insulă. Scriitorul englez Lawrence Durrell a descris-o ca fiind cea mai frumoasă plajă din Marea Mediterană, dar desigur, trebuie să-l înțelegem ca fiind subiectiv.

De cealată parte a capului Koubournou, la Marea Egee, pe coasta vestică, se află plaja Akti Miaouli, numită aşa după numele bulevardului ce o mărgineşte, udată de ape mai agitate, bătută de vânturi mai puternice. Este o fâşie lungă de nisip gri cu pietricele, nu prea lată, dar bine dotată cu şezlonguri, vestiare, duşuri, în spatele căreia se află o pleiadă de hoteluri, reprezentând, astfel, o variantă convenabilă pentru turiştii cazaţi acolo.

Ca o extensie a plajei Akti Miaouli, uneori prezentată ca fiind una şi aceeaşi, plaja Psaropoula (Akti Kanari) se continuă până la micuţa plajă stâncoasă Kato Petres aflată în dreptul Mount Smith, acolo unde se găsesc ruinele Rhodosului antic. Cum Psaropoula este continuarea celei numite Akti Miaouli, este bine de știut că beneficiază de același dotări moderne, fiind o plajă de oraș preferată de toți cei care stau în apropiere, loacalnici sau turiști. La o privire aruncată vis-a-vis, se pot admira coastele continentului, tărâm ce aparține Turciei.

Amplasată în spatele unor trepte ce trebuie coborâte până la ea, plaja Kato Petres este de-o frumusețe uimitoare.  Aici nu se mai află șezlonguri sau umbrele, nu se mai văd negustorii care încearcă să vândă te miri ce,  în schimb, se găsește o plajă mică, romantică, ascunsă de stațiunile aglomerate din jurul ei.  

În Rhodos, insula soarelui și a cavalerilor, plajele sale sunt obiective de neratat pentru orice turist, indiferent cât ar fi de pasionat de istorie sau natură. Vizitatorul de Rhodos se poate bucura și își poate găsi plajele preferate, în funcție de gusturi sau preocupări. Numai că, în opinia mea, este nevoie de mașină închiriată cel puțin câteva zile, dacă nu pe tot parcursul vacanței, pentru a avea libertatea de mișcare și explorare atât de necesară într-o insulă care nu e deloc mică.

Rhodosul are plaje frumoase, numeroase și de toate tipurile, așadar cine vrea să meargă în Rhodos are de unde alege ceva ce i se potrivește!

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 28380 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI