O zi de primăvară pe Coasta Estică a Insulei Rodos

TIPĂREȘTE

Voi continua plimbarea pe Insula Rodos mergând acum pe Coasta ei Estică, despre ea voi povesti aici. Ca de obicei, dimineața, puțin după ora 8, plecam din strada Creta părăsind apoi orașul pe Drumul Național EO95 pentru a vedea Coasta Estică a Insulei, Lindos fiind prima destinație a acelei zile. Aveam de văzut mai multe obiective și am plecat direct spre cel mai îndepărtat.

Lindos aflat la circa 50 kilometri de Rodos, drum pe care l-am parcurs în circa 50 de minute, prima noastră oprire pe Coasta de Est, a fost unul din cele trei oraș–cetate antice din Insula Rodos. A fost întemeiat prin secolul 10 î. Hr., își revine în secolul 3 î. Hr. când este construit Templul Atenei, Templu masiv ce a decăzut în epoca medievală pentru ca în secolul 14 d. Hr. să fie înglobat de Cavalerii Ioaniți în Acropolă, o puternică fortăreață. Astăzi este un sat mic, circa 1.000 de locuitori, și cochet, cu străzi aglomerate și înguste, situat deasupra unui golf cu plajă.  

Am oprit în Parcarea Sf. Paul, parcare cu plată, 6 euro pe zi, acum în extrasezon gratuită, am lăsat mașina și am pornit în sus, spre Acropole. La începutul plimbării am trecut pe lângă Primărie apoi am intrat în Orașul Vechi cu alei și scări înguste mai mult sau mai puțin abrupte, printre case vopsite în alb. Era liniște, terase, restaurante, case de oaspeți închise, chiar și bancomatele erau închise.  

Am ajuns la Biserica Doamna Noastră (Naós Panagía) , biserică veche, din secolul 13, cu pereții văruiți în alb și acoperișul de țiglă roșie, bizantină, cu o Clopotniță înaltă, construită din piatră, gen campanilă italiană, caracteristică bisericilor din Rodos și Dodecanez, ce domină împrejurimile. Era o zi de miercuri și biserica era închisă, ne-a spus cel ce avea un magazin de suveniruri vizavi, era singurul deschis. În curtea interioară se vedea  Hoklaki, pardoseală din pietricele albe și negre înfipte în pământ formând un model, arhitectură tradițională grecească. Am continuat urcarea ușoară pe aleile satului trecând și pe lângă altă biserică tot veche din sec. 15, Capela Sf. Gheorghe.

Pe alte alei înguste, pe alte scări am ajuns la Biserica Sf. Dimitrie, o pitorească bisericuță albă așezată pe un vârf de colină. De aci se deschide o amplă perspectivă asupra Golfului și Plajei Lindos la care am făcut câteva poze, am avut și un simpatic spectator, l-am pozat și pe el… și ne-am continuat plimbarea.  

Acropola Lindos, despre care am spus câteva cuvinte mai sus, este închisă marțea, în celelalte zile poate fi vizitată, cu o taxă de 6 euro, între orele 8:30 – 15:30 în extrasezon. Fiind prima miercuri din lună, intrarea a fost gratuită. Nu era sezon, turiștii erau sporadici dar în perioada aglomerată există în Piața Principală o „Stație de Taxi-Măgăruși” care urcă turiștii până la fortăreață. Noi nu veneam de acolo ci din lateralul satului.

Am trecut de Poarta Fortăreței și de Casa de bilete și am ajuns într-o zonă cu multe panouri și explicații. În față se vedeau Scările Medievale unde la baza lor, în stânga, se găsește o „Triremă” , puternica nava de război elenistică, tăiată în piatră dar și o Exedră Semicirculară. Urcând scările am ajuns la Reședința Comandantului Cavalerilor Ioaniți și la alte clădiri medievale. Am intrat apoi în curtea mare a fostului castel și am admirat zidurile înconjurătoare dar și ruinele clădirilor din perioada antică. Am pozat și Biserica Bizantină Sf. Ioan. Dincolo de biserică, se află baza principalului monument din fortăreață, anticul Templu Atena Lindia construit de dorieni în secolul 3 î. Hr.... Intrarea în sanctuar se face printr-un mare „Stoa”, pasajul elenistic acoperit construit în jurul anului 200 î. Hr. ce adăpostea magazine ce vindeau ofrande pentru Templu. Dincolo de stoa, mai multe trepte duc la „Propylaia, intrarea în sanctuar alcătuită dintr-o serie de colonade.  

În secolul 14 Cavalerii Ioaniți au construit o puternica fortăreață, un Castel Medieval ale cărui ziduri înconjurau și protejau aceste antichități și apărau cavalerii de atacurile otomane, Ziduri din care se mai păstrează doar două Turnuri și câteva ruine….

De aici se deschid largi și superbe priveliști asupra Golfului și Satului Lindos, asupra Golfului Sf. Paul, le-am pozat și admirat, era liniște, aer curat, m-aș fi uitat acolo sus, dar călătorul trebuia să meargă mai departe. Îmi imaginam cât de aglomerat este locul într-o zi frumoasă de vară, acum însă...

Am început coborâșul spre Parcarea unde aveam mașina, pe străzi înguste pavate cu piatră, știam direcția. Soțul a plecat la mașină, eu am coborât spre mare, să pozez Golful Sf. Paul și cele două plaje Plaja Gialos și Plaja Sf. Paul dar și frumoasa capelă cu același nume.

După circa 3 ore de plimbare prin Lindos am plecat spre următoarea destinație a acelei zile, două frumoase biserici.

Mănăstirea Tsambika, la care am mers, se află la circa 20 kilometri de Lindos, în două lăcașuri, o Capelă pe Muntele Tsambika, Kyra Tsambika cum este cunoscută și se găsește pe google maps și internet, și Mănăstirea de lângă Drumul Național, Kato Tsambika. Aici este casa Icoanei Maica Domnului Tsambika, făcătoare de minuni, originală din Cipru. Cum a ajuns în Rodos nu se știe, cum a fost găsită, ne spune povestea.  

Câteva zile un păstor a văzut o lumină pe un vârf de stâncă. Mergând acolo a găsit Icoana Maica Domnului luminată de o lumânare. Era o Icoană din Cipru dispărută. Călugării ciprioți au aflat, au venit, au luat Icoana acasă dar a doua seară stânca era luminată. După câteva încercări nereușite de a duce Icoana în Cipru călugării au renunțat, localnicii hotărând să-i ridice pe stâncă o biserică, „Panagia Tsambika” , „tsamba” „scânteie, foc mic” în dialectul local. La zidirea ei au ajutat toți locuitorii din zonă iar după terminarea lucrărilor toate femeile care-și doreau un copil au avut o fetiță sau un băiat pe care i-au numit Tsambika sau Tsambikos, nume ce se mai folosesc și azi.  

Venind de la Lindos ne-am oprit mai întâi la Kato Tsambika („kato” , în traducere „jos” ), deschisă zilnic între orele 8 și 20, fiind întâmpinați de o impozantă Clopotniță, suplă,  înaltă cu patru nivele. Am văzut apoi Chiliile și Magazinul, unde cele ce se doresc viitoare mămici pot primi o panglică și un fitil binecuvântate urmând ca la botez să decidă numele copilului.  

Am intrat în Biserica Maica Domnului, am admirat și pozat Catapeteasma veche, sculptată în lemn, dar și Icoanele din secolul 19. Aici se păstrează și miraculoasa Icoană.

Am plecat apoi pe Drumul Național EO95 spre Rodos, dar, după circa 1,2 kilometri, am virat la dreapta, este un panou mare ce avertizează călătorii. Am urcat apoi pe un drum asfaltat șerpuitor de 1,9 kilometri și am oprit în mica Parcare de la baza scărilor ce duc la Kyra Tsambika („Kyra”, în traducere „Doamnă”, aici „Doamna Noastră, Maica Domnului”). Am urcat circa 100 de metri pe 300 de scări, nu prea înalte, multe foarte late, numerotate din 10 în 10, prevăzute cu balustrade pe zonele mai abrupte și cu bănci pentru odihnă, nu pentru viitoarele mămici. Este o biserică mică, albă, simplă, construită în secolul 17 pe locul unui templu antic, are un Hoklaki deosebit și Icoana Maica Domnului Tsambika înconjurată de copilași din ceară, nu este spectaculoasă, spectaculoasă este perspectiva oferită asupra Plajei Tsambika. În copaci erau ofrande de mulțumire și de rugăciune ale celor ce își doreau un copilaș. Mi-a plăcut mult locul, este deosebit, de neratat! 

Pentru a vedea Mănăstirea, cu cele două biserici ne-au fost necesare mai mult de 2 ore pentru că la a doua am ajuns după mai multe peripeții. 

De aici am plecat pe EO95 spre Rodos, dar în Kolymbia am virat la stânga spre Satul Archipolis pentru a merge la Mănăstirea Sf. Nectarie, rulând în total circa 10 kilometri. Mănăstire, deschisă zilnic între orele 9 – 12 și 14 – 16, are o Fântână cu apă rece din izvoarele muntelui învecinat, o Parcare gratuită și lângă ea un bătrân Platan cu o scorbură în care pot intra trei oameni. Am intrat și eu, dar singură.

Acolo a fost mai întâi, în anii 1960, o Capelă mică ce s-a demolat construindu-se actuala Biserică în stil arhitectonic tradițional grecesc cu influențe bizantine. Astăzi este o mică mănăstire, are doar trei călugărițe, cunoscută pentru minunile pe care le-a făcut Sfântul ale cărui moaște se găsesc în mănăstire, lăcaș ce oferă multă frumusețe, liniște și pace sufletească.  

Am văzut Clopotnița, gen campanilă italiană, suplă, înaltă pe patru nivele și Interiorul bogat pictat cu Catapeteasma și Mobilierul sculpturi în lemn. Nu lipsește Icoana Sf. Nectarie, „Marele ierarh tămăduitor și doctor fără de arginți”. Am continuat plimbarea circa 8 kilometri la o altă biserică pe care vroiam să o vedem.

Biserica Sf. Nicolae Fountoulakis este o bisericuță bizantină, ridicată în secolele 14 – 15 de un ofițer superior bizantin în memoria celor trei copii ai lui, victime ale ciumei, plecați în ceruri. Tabloul Votiv înfățișează părinții iar un alt Tablou pe cei trei copii rugându-se în Paradis sub bustul lui Hristos înfățișat ca un copil, nu ca un adult. 

M-a impresionat mult acest mic templu ce aparține Bisericii Bizantine și nu Bisericii Ortodoxe Grecești, cele bizantine au la intrare un steag galben cu vulturul bicefal și sunt cam degradate. Este permanent deschis poarta lui fiind legată cu o sfoară.

Ne-am întors spre Rodos oprindu-ne la Șapte Izvoare, un loc de odihnă, relaxare și plimbare dintr-o pădure deasă de pini și platani. Ajunși acolo am fost întâmpinați cu un spectacol de dansuri cu strigături, dar până am pregătit telefonul să filmez spectacolul s-a terminat rămânând pentru pozat doar câțiva Păuni-artiști înfoiați și câteva Rațe și Păunițe ce-i admirau sau se plimbau printre turiști și copaci. La intrare o Tavernă închisă.  

Am mers pe potecă până la Panoul cu „Planul Zonei de agrement” de pe malul Pârâului ce se formează din firicele de apă ale celor Șapte Izvoare și apoi se varsă într-un mic Lac artificial cu apa verde-albastruie, foarte căutat de rodieni pentru baie și plajă, pentru Barajul și Cascada la care se ajunge mergând la stânga pe malul Lacului. La Lac se poate ajunge printr-un Tunel de vreo 150 de metri lungime, strâmt, întunecat, prin apa care-l străbate,  o experiență unică pentru cei temerari, vezi @irinad vezi impresii. Pentru ceilalți există un Traseu pe deasupra tunelului, pe acesta voiam să mergem și noi. Am mers și la stânga și la dreapta dar pe malurile Pârâului nu ale Lacului, la dreapta am ajuns până la podul de pe șoseaua pe care trecusem cu puțin timp în urmă, la stânga am mers pe celălalt mal, cam 15 minute, pe potecă prin pădure, am văzut mai multe mici cascade, voiam să mergem la lac, dar ne-am întors, se însera și voiam să ajung pe lumină la ultimul popas al zilei. Pentru pauza de la Izvoare ne-a fost necesară cam o oră. 

Am mers circa 15 kilometri spre Rodos până la Plaja Anthony Quinn, considerată una dintre cele mai frumoase plaje din Rodos, aflată în micul Golf Vaghies cunoscut mai bine sub numele actorului. Plaja poartă acest nume deoarece cunoscutul actor a cumpărat această parte a insulei când filma „Tunurile din Navarone”.

Are o lungime de aproximativ 250 de metri și o lățime de 10 metri, nisip amestecat cu pietricele fine, cu pini care ating malul mării și umbresc apele de smarald. 

Am lăsat mașina în Parcarea gratuită de lângă plajă, am mers la apă, am făcut câteva poze și am plecat, singură, soțul rămânând pe plajă, spre Punctul de belvedere Golful Anthony Quinn. Este un bun punct de belvedere asupra Golfului și Plajei, perspectiva oferită fiind una deosebită. Acest frumos golfuleț mi-a readus aminte de calele din Mallorca!

Mi-a plăcut foarte mult, aș fi stat, aș fi pozat, dar se însera și călătorul și drumul merg bine împreună, așa că după aproape o oră părăseam parcarea plecând, pe țărmul Mării, spre Rodos, aflat la circa 17 kilometri. Pe la ora 19, după peste 11 ore pline de frumusețe, deconectare și plimbare opream la blocul unde eram cazați. 

Cam astea am văzut noi pe Insula Rodos, lucruri deosebite, mai vechi sau mai noi, poate mai sunt și altele ce meritau văzute, eu pe acestea le-am considerat mai interesante, voi citi ce se va scrie pe site-ul nostru despre Rodos și mi-ar plăcea să citesc și să văd poze și de la alte obiective turistice pe care nu le-am văzut sau despre care nu am scris. Mergeți acolo și nu veți regreta!!

---

VIZUALIZĂRI: 2594 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI