Mânăstirea Filerimos, musai de văzut în Rhodos!

TIPĂREȘTE

Una din cele mai frumoase zile petrecute în insula Rhodos a fost cea în care am vizitat Mânăstirea Filerimos. De ce? Pentru că a fost un efort mai deosebit, am petrecut timp în natură, într-un cadru foarte frumos, a fost o plimbare pe jos, așa că nu-mi rămâne decât să vă povestesc și să vă invit și pe voi acolo, măcar și virtual!

În vacanța precedentă din Rhodos din 2015, a fost marele nostru regret, că nu ajunsesem aici la mânăstire, iată deci acum aveam un motiv în plus s-o vedem cu orice chip.

După cum v-am relatat în articolul de început, noi am avut baza în Ixia, la Nathalie Hotel - vezi impresii, la vest de capitală, iar de aici până în Ialyssos, unde este mânăstirea erau circa 6 km. Neexistând autobuz local direct până acolo și pentru că anul acesta nu am închiriat nici mașină, am zis de ce nu? Vom merge pe jos.

Așa că imediat după micul dejun, undeva pe la ora 9, am pornit la drum, cu șepci și apă și cu mult elan. La început drumul a fost presărat cu umbră, am urmat străzile din Ixia, așa putând să ne facem o idee frumoasă despre localitatea noastră gazdă. Pentru că într-adevăr zona este foarte frumoasă, cu case mari și grădini, vile în toată regula, ascunse parcă după o vegetație bogată, luxuriantă.

Dar mai întâi hai să nu uităm despre niște detalii foarte importante.

Adresa:

Φερενίκης 14, Ialisos 851 01, Grecia

Cum ajungem acolo?

Venind dinspre Rhodos Town sunt circa 14 km până la dealul Filerimos, de 267 m, pe care stă în vârf mânăstirea. Există și varianta să luați o excursie organizată de la o agenție, dar este o combinată, între Filerimos și Valea Fluturilor, Petalloudes. Costul ei la o agenție locală din Ixia este de 15 euro de persoană.

Cum noi am fost deja acolo, la Petalloudes, am zis că e mai bine să facem puțină mișcare. Știm foarte bine că mersul pe jos face piciorul frumos, nu?

Despre istoria locului:

Despre Ialyssos se spune că este orașul natal al lui Diagoras, celebrul boxer, campion olimpic, cel care a dat și numele aeroportului din Rhodos. Ialyssos a fost una din cele trei mari puteri ale vremurilor antice, alături de Lindos și Kamiros. Se presupune că orașul antic Ialissos este întins pe o suprafață mult mai mare decât cea descoperită, dar cu siguranță, după dezvoltarea capitalei, a Rhodosului, a scăzut și puterea Ialissos-ului, iar cutremurul din 155 d. Hr a „definitivat” distrugerile. Astăzi alături de mânăstire, sus pe dealul Filerimos, putem admira și Acropolele, vestigiile fostului templu Atena Polias din secolul II sau III Î. Hr. și al lui Zeus, care a înlocuit un templu mai vechi din sec al V-lea î. Hr.

În același loc, în secolul V sau VI d. Hr s-a construit o bazilică din care astăzi zărim doar ruinele baptisteriului.

Totuși la vest de templu, mai există și astăzi biserica subterană Agios Georgios, în care am intrat și noi și am admirat frumoasele fresce colorate, care mai rezistă destul de bine și astăzi.

Din aceeași perioadă ar mai fi de amintit fântâna dorică din secolul IV î. Hr situat pe partea de sud a dealului, cu țevi în formă de cap de leu, dar la care nu știu de ce, noi nu am mai ajuns...

Castelul Filerimos a fost construit de bizantini în secolul XI, folosindu-se materiale de construcție chiar din templele Atenei Polias, respectiv marmură și zidărie. Castelul a fost folosit în perioada bizantină în special de aristocrație, pentru ca mai târziu să devină un adevărat câmp de luptă. S-a dovedit că locul acesta, dealul Filerimos era strategic pentru apărarea coastei de vest a insulei, din vârf putându-se zări foarte bine navele care s-ar fi apropiat de pe mare.

Cu siguranță și din această cauză a fost un loc vizat și de Cavalerii Ordinului Sf. Ioan, iar în 1309, au dus lupte importante cu genovezii pentru cucerirea insulei. Ceea ce au și reușit, iar în perioada cât au dominat, circa 200 de ani, au adus o contribuție uriașă tuturor locurilor unde s-au așezat, prin restaurări și construcții importante.

În 1522, Suleiman Magnificul reușește să preia insula de la cavaleri, iar luptele importante se dau chiar aici la Filerimos.

Mânăstirea Filerimos, a fost ridicată de cavaleri în secolul al XV-lea și este dedicată Fecioarei Maria, Zoodochos Pigi (Izvorul Dătător de Viață).

În timpul invaziei otomane suferă mari daune, iar abia după al doilea război mondial, întâi britanicii, apoi grecii, fac mari lucrări de restaurare, astăzi putând admira o frumusețe de mânăstire. Desigur că nu este funcțională, dar zidurile, de castel, arată foarte bine, iar multe perechi de tineri aleg să se căsătorească aici, în aceste locuri frumoase.

După cum vă spuneam, pe ruinele templului antic s-a construit o bazilică dedicată Fecioarei Maria-Παναγιά.

Biserica este foarte cunoscută deoarece adăpostește Icoana Fecioarei din Filerimos, făcătoare de minuni. Se spune despre ea că este adusă din Ierusalim în Rhodos în secolul al XIII-lea și este atribuită ca și lucrare Sfântului Evanghelist Luca.

Povestea icoanei este lungă și frumoasă, ca o călătorie în lume, timp și istorie. Ea a început cu chipul Fecioarei Maria care a fost pictat pe pânză, iar mai târziu a fost transpus pe lemn. Icoana, a zăbovit în capitala Rhodos Town, aducând „noroc” în timpul războaielor, dând putere miraculoasă soldaților.

De aceea ea a fost venerată ca Patroană de Cavalerii Ospitalieri și de Ordinul Suveran Militar al Maltei.

Se spune că a fost adusă inițial la Filerimos, de către un călugăr pe nume Philerim chiar de la Ierusalim și probabil de aici provine și numele locului, căci până atunci dealul se chema Ahaia. El a trăit ca un pustnic, de fapt și cuvântul philerimos s-ar traduce tot așa philos-prieten, eremos-singuratic. „Prietenul singurătății”

Călugărul Philerim a ridicat aici o capelă în secolul XIII, care apoi este transformată în biserică.

Revenind la icoană, trebuie să vă spun că ea a rămas aici până în 1523, atunci când otomanii au pus mâna pe ea ducând-o mai întâi în Franța și apoi rând pe rând în Italia, Malta și Rusia unde a rămas până la revoluția din 1917. Ea este dăruită Mariei Fiodorovna, Regina Mamă a Rusiei, care duce icoana în Danemarca.

După alte îndelungi peripeții și călătorii, din 2002, icoana se păstrează în Capela Albastră a Muzeului Național de Artă și Istorie din Cetinje, Muntenegru.

La biserica Our Lady of Phileremos de la Filerimos azi putem admira o copie a celebrei icoane, dăruită chiar de Mitropolitul Serbiei și Muntenegrului, Amphilochios, la 24 septembrie 2008.

Ziua sfintei se sărbătorește la Filerimos în Vinerea Luminoasă și pe 24 septembrie.

Spuneam că atunci când au ajuns cavalerii Sf. Ioan, au găsit aici un castel, apoi ei au construit o mânăstire, capele și chilii pentru călugări.

În anii ' 20, în timpul ocupației italiene, s-a construit o Via Crucis, în partea de sud-vest a platoului. Este de fapt ca o prelungire a aleii umbroase care duce la mânăstire. Dacă aleea spre mânăstire este mărginită de chiparoși falnici, aici, pe Via Crucis, avem o alee mărginită de cedrii, care se unesc într-o arcadă minunată și care duc la o mică piațetă, cu o vedere superbă către mare, de unde se vede aproape toată insula, dar și spre muntele Attavyros în depărtare. Atunci au construit aici și o mare cruce de fier, care mai târziu a fost distrusă, deoarece era un bun punct de reper pentru aviația aliată ce dorea distrugerea aeroportului din apropiere.

Pe partea dreaptă a aleii, au fost montate altare de piatră cu scene din Patimile lui Isus, cu scene în relief din bronz. Crucea există și azi pentru că a fost reconstruită, o cruce uriașă din beton. Există și scări spiralate pe care poți urca în vârf pentru a admira împrejurimile, dar noi nu am avut norocul acesta, ușa fiind blocată cu lacăt.

Oricum priveliștea din jur este impresionantă și oriunde te-ai uita, ochiul nu poate fi decât plăcut surprins pentru frumusețea locului.

Mai multe date puteți găsi și voi aici: rhodos.gr/places-to-visit ... rimos-monastery

Experiența noastră:

Așa cum spuneam de la început, am pornit la drum voioși și încă pe răcoare (doar 27 de grade):) oricum strada cu copacii bogați în ramuri ne asigurau o binevenită umbră. După ce s-a terminat localitatea Ixia, am intrat pe un drum drept fără nici măcar un strop de umbră, ei, aici a fost mai dificil, dar de la intersecția cu drumul ce venea din Ialyssos, am început urcușul prin pădure, serpentină după serpentină, iar aici vântul adia deja foarte plăcut și era chiar bine. Din loc în loc, mai bine zis după fiecare cotitură, se vedea parcă mai frumos și mai frumos toată zona, de la orașul Ialissos, la golful Ixia și Trianda, marea turcoaz la mal, devenea de un albastru tot mai profund și închis pe măsură ce se apropia de coasta Asiei Mici. Drumul este destul de bun, pe alocuri treceau mașinile pe lângă noi, nu am întâlnit însă alți temerari pe jos ca noi, decât la întoarcere, două perechi. Desigur există și varianta drumului pe potecile forestiere, se pare că sunt amenajate, dar noi nu aveam totuși încălțăminte adecvată pentru asta.

Sunt foarte mulți chiparoși și pini, dar am văzut și stejari și alte soiuri, flori sălbatice colorate, natura desigur, poate fi mereu încântătoare și nici aici nu face excepție.

Cam pe la jumătatea drumului prin pădure am ajuns la Capela Profetului Sf. Ilie, o bisericuță mică și foarte frumoasă, cu interior drăguț cu picturi și icoane foarte frumoase. Aici ne-am odihnit nițel pe o băncuță la umbră, ne-am hidratat și apoi am pornit din nou la drum. Din loc în loc pereții sunt întăriți cu pietre așezate în trepte, ținute laolaltă prin plase de sârmă.

După fiecare cotitură speram să fie ultima, deși harta ne spunea altceva, știam bine, dar na, ne amăgeam singuri... cam ultimele 2-3 serpentine au fost mai grele să spun așa, pentru că era urcuș destul de serios, iar dacă adăugăm factorul căldură se înțelege, nu?

Păunii renumiți acolo pentru că se află liberi, și-au făcut simțită, dar mai ales auzită prezența încă de la jumătatea drumului. Inițial am crezut că sunt pisici... dar cum nu apărea nici una, iar mai încolo distingeam tot mai bine sunetele, ne-am lămurit. Așa am înțeles și panourile care ne atenționează că nu este voie cu câini. Chiar înainte de a ajunge la parcarea mânăstirii, largă și aerisită, după ce am ajuns pe platou, i-am și zărit plimbându-se țanțoși printre oameni, spre deliciul copiilor. Păuni și păunițe, cu puișori, foarte drăgălași se plimbau agale printre copaci, pe alei, oriunde.

Noi bucuroși că am ajuns cu bine, ne-am așezat la umbra unui copac falnic, la cafeneaua-shop de souveniruri, unde am luat ceva răcoritor și am stat un pic să ne tragem sufletul în timp ce admiram spectacolul păunilor.

Răgazul acesta a fost perfect pentru a lua în „primire” spațiul, să vedem exact unde ne vom începe vizita.

Și am început cu aleea- Via Crucis, trecând pe sub bolta ramurilor cedrilor bătrâni, cu altarele de piatră pe dreapta, cu scene biblice, cu patimile lui Isus. Scenele de pe piatră sunt din bronz, sunt 14 la număr și sunt impresionante. Autorul lor este sculptorul italian Antonio Maraini. Pe stânga, priveliștea este minunată, se vede toată partea de vest a insulei, satele Kremasti și Paradeisi, ba chiar și pista aeroportului.

În plus păunii parcă ne însoțeau mereu prietenoși, dar discret pe lângă aleea pietruită.

La capătul aleii de cca 400 de metri se deschide un platou rotund, îngrădit la margine, iar în centru se înalță Crucea, de 17,80 cm. Păcat doar că ușa ce duce spre vârf era încuiată, tare mi-ar mai fi plăcut să pot urca pentru o vedere panoramică.

În dreapta crucii se află mica capelă Panagia Filerimos. Am intrat și noi, este mică și drăguță, datând din secolul X.

Făcând cale întoarsă ne-am îndreptat atenția și pașii către intrarea spre mânăstire-este diametral opusă Viei Crucis. Trecând de poartă, am văzut aleea în scări, mărginită de chiparoși înalți și flori, pe stânga este casa de bilete unde am achitat cei 6 euro cât costă biletul pentru o persoană/adult.

Pentru pensionari peste 65 de ani-3 euro.

Sub 18 ani gratuit.

Studenți UE gratuit, studenți țări non-europene-3 euro.

Orarul de funcționare este 08.00-20.00.

Tel. +30 22410 92202

Deja vedeam mânăstirea, un complex foarte frumos, foarte fotogenic, bine întreținut, așa că repede am înțeles de ce e preferat pentru celebrarea de nunți!

Decorul natural este pur și simplu minunat, iar zidurile groase din piatră numai bune pentru cadre spectaculoase, iar dacă la asta mai adăugăm un „ingredient” roz sau mov, bouganvillea, succesul este garantat!

Chiar în capătul scărilor este baptisteriul, sau ce a rămas din el, în formă de cruce.

Dar cel mai „arătos” să zic așa este turnul clopotniță, cu o boltă roșie, cea mai înaltă clădire a ansamblului, cu crucea malteză pe mijlocul pereții, o clădire pătrată, cu un soi de balcoane în fiecare colț, apoi la nivelul următor, sub boltă, deja devine hexagonală.

La stânga, bine delimitat și cu indicatoare, este locul templului zeiței Atena Polias și a lui Zeus.

Atunci în 1875 când expediția de arheologie condusă de Sir Alfred Biliotti, a descoperit situl de la Ialyssos, s-a exprimat clar ideea că aici ar fi cea mai veche așezare din Rhodos, adică undeva de prin anii 1500-1400 Î. Hr. Multe dintre obiectele descoperite, ceramică miceniană spre exemplu, le-am putut admira și noi în Muzeul de Arheologie din capitală, despre care voi scrie și eu.

Chiar deasupra ruinelor templului, azi lângă, s-a construit o bazilică cu trei coridoare dedicată Fecioarei Maria.

Ulterior, în perioada bizantină și în timpul Cavalerilor Sf. Ioan, s-a ridicat o biserică nouă cu acoperiș boltit, cu două capele hexagonale.

Foarte frumoasă este biserica, am intrat și noi, ne-am bucurat preț de câteva clipe de răcoare între zidurile de piatră. Am văzut copia celebrei icoane, de care vă povesteam mai devreme și care a avut un parcurs atât de interesant și mai ales lung.

Biserica construită în stil gotic, mi-a plăcut foarte tare, deși atât de simplă, este fermecătoare. Mi-au plăcut în mod deosebit arcele tavanului unite într-o cheie de boltă, altarul simplu de marmură.

Am mers apoi în ansamblul mânăstirii, o clădire cu două niveluri, o curte interioară-atrium, cu bolte, acoperișuri arcuite, care duce la chiliile de la parter ale călugărilor, iar la primul etaj era zona rezervată starețului. În timpul invaziei otomane, mânăstirea a fost distrusă și folosită în scopuri în scopuri militare. Zidurile din dreptul chiliilor au icoane frumoase, din mozaic, reprezentând sfinți.

Odată cu dominația italiană a început și reconstrucția mânăstirii, care a fost inaugurată în 1931 de către cel de-al 77-lea Mare Maestru al Ordinului de Malta, Ludovico Chigi Albani Della Rovere. Până la ocupația nazistă, mânăstirea a fost locuită de călugări catolici capucini care s-au refugiat apoi în Italia, iar mânăstirea s-a închis. Se spune că de la ei-călugării capucini, ar provine rețeta celebrului lichior Sette Erbe, din șapte ierburi care cresc prin zonă, rețetă lăsată moștenire unei familii de greci și care poate fi achiziționată de la cafeneaua de lângă intrare.

Fiecare locșor de la mânăstire este curat și frumos, în plus este foarte fotogenic din orice unghi, fie de pe zidurile pe care m-am cocoțat de pe scările exterioare, din atrium, sau de la galeriile de la chilii, din fața fântânii, de oriunde. Veți vedea și voi în poze!

Pasul următor, vorba vine, nu e chiar un pas, ci o plimbare frumoasă în spatele mânăstirii printr-o pădurice de pini și cedrii, la un alt ansamblu, ce reprezintă ruinele fortăreței bizantine. Și de aici, de pe margine, priveliștea este minunată, numai bună de pozat.

Ne-am întors spre aleea de la intrare, dar am luat-o puțin spre vest, spre mica biserică subterană Agios Georgios Chostos, datând din secolul XV.

V-am spus deja că este foarte frumoasă, are o singură încăpere, se coboară pe câteva trepte și m-am minunat iar pentru frescele superbe, cu niște culori atât de vii încă, ce-i drept, mai șterse pe alocuri, reprezentând sfinți și pe cavaleri.

În încheiere trebuie să vă spun că ne-am bucurat foarte tare pentru această plimbare, locul este idilic, romantic, mânăstirea este superbă, păunii spectaculoși, Via Dolores sau Via Crucis de neratat, ba chiar de vă nimeriți la apus se spune că este unul foarte frumos.

Rămâne doar să-mi imaginez cum ar fi, poate altădată, cine știe, dar până atunci vă invit la poze și de ce nu, chiar acolo în Rhodos?

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/iWxOmFmuKpU Mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 5194 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI