Piratii din Halkidiki: La capatul lumii

TIPĂREȘTE

Cea de a treia zi a sejurului nostru in Halkidiki a corespuns chiar cu duminica Pastelui.

Cu o zi inaine ne rezervasem, pentru orice eventualitate, masa de pranz la Taverna Coralli, situata strategic pe plaja din Kallithea.

Totusi, pentru a avea un pranz gustos, aveam nevoie de inca o provocare si ce putea fi mai interesanta deca o vizita la Capatul Pamantului (sau al Lumii), Possidi! Era un must see pe care –l aveam pe lista inca de la plecarea din tara.

Ca de obicei, ne-am trezit dis de dimineata, am servit cafeaua de rigoare pe balconul camerei noastre, am coborat la masini si... la drum. De abia dupa ceva vreme mi-am da seama ce insemnau cuvintele lui @ionescunic (imi pare rau prietene, dar si tu esti vinovat de frumosul sejur pe care l-am avut in Grecia, nu numai eu ), care –mi spusese la un momen dat ca este frumos acolo, desi se ajunge un pic mai greu. La un moment dat (dupa Kassandrion), am intrat pe un drum forestier si am mers cu mare grija cu masinuta noastra (e joasa, prietenii nostri erau cu un jeep) si, cu mari emotii am crezut ca facem traseul Paris –Dakar! Nu va speriati, nu e chiar asa de periculos, insa trebuie sa ai mare grija si, mai ales, sa nu intri acolo dupa vreme ploioasa.

Asa, prin munti si vai, am ajuns intr-un satuc traditional grecesc, Fourka pe numele lui, cu strazi inguste si fascinant... Nu m-am abtinut si, la un moment dat am dat semnal de oprire. Ochisem o cafenea traditionala, unde, cativa greci isi serveau frappe-ul de dimineata. Am luat si noi cate un frappe si am stat la masutele care erau chiar pe trotuar (nu mai era loc sa treci pe langa ele decat pe sosea). La un moment dat, am intrat in interiorul cafenelei si am observat pe bar si cateva perechi de carti de joc, care-si asteptau clientii. Insa, probabil fiind doar dimineata, grecii, imbracati de sarbatoare, la costum, isi sorbeau linistiti cafeaua, isi frematau mataniile si discutau la fel de linistiti! Nu stiu, am simtit ca acolo timpul are alta dimensiune...

Cu greu ne-am despartit de Fourka si, dupa indicatiile luate de la localnici, in scurt timp ne-am indreptat spre Cap Possidi. Trebuie sa marturisesc ca nu prea am nimerit din prima locul destinatiei, ne-am cam invartit cu masinile in zona sa vedem limba aceea de nisip si... pana la urma, am ajuns iarasi la o taverna de pe plaja, unde gazdele tocmai puneau un miel la protap! Taverna este situata undeva la 3 km sud de Cap Possidi, am parcat acolo masinile si... am luat-o per pedes! Am mers pe faleza, dupa care am intrat direct pe plaja si... dupa un cot am zarit farul! Evident ca se putea ajunge cu auto acolo, dar nu ne-am suparat, plimbarea a fost extrem de placuta si sanatoasa. Chiar la capatul plajei, de unde incepe drumul catre capatul lumii, erau parcate doua masini ce apartineau unor impatimiti ai vantului si marii... o sa-i vedeti in fotografii. Fiu meu si cu mine, insotiti de un catel ce ne-a insotit inca de la taverna, nu ne-am oprit sa ne odihnim si am facut cei aproximativ 3 km de drum de nisip imediat. Nu va pot descrie ce senzatie poti trai avand vantul si Muntele Olimp in fata, iar de o parte si alta o mare Egee ireal de albastra.

Cand am ajuns la capat (Doamne ce mi-as fi dorit sa fac o baie, insa marea era foarte rece si vantul se intetise) mi-am dat seama ca aparatul foto ramasese la grupul din urma, care se oprise la odihna. Evident ca am facut cateva foto cu telefonul mobil si pot spune ca... chiar mi-au reusit... Am stat cam 20 de minute si am inceput drumul de intoarcere. Acum era mai usor, aveam vantul in spate! Pe drumul intoarcerii, surpriza mare: ceilalti din grup, in pofida oboselii, se hotarasera sa ajunga si ei la capatul lumii! Au ajuns si ei acolo, au ciocnit oua de Paste, s-au minunat si ei... Intre timp, am avut timp sa-i urmaresc pe patimasii ce faceau sporturi extreme (unul din ei chiar a avut probleme cu zmeul sau cu se numeste, ca era sa intre sub apa). Stimati cititori, va pot face o recomandare: daca ajungeti in Halkidiki, NU ratati, sub nici o forma aceasta minune a naturii... Imi doresc sa mai vin aici, pe o vreme mai calduroasa, sa pot face o baie in marea inspumata in timp ce Olimpul ma priveste din maretia lui...

Invigorati de escapada facuta, am mers usor catre locul unde aveam parcate masinile si, daca mielul ar fi fost gata... tare as fi luat o bucatica... !

Ne-am intos in frumoasa noatra Kallithea, morti de foame si de sete... Am facut fotografii printre pomii infloriti si, la Coralli ne astepta George cu oua rosii, feta la cuptor, masline, ciorba de miel (cu maruntaie). Drobul facut acolo nu este drobul de pe la noi. Este carne si maruntaie tocate, dar nu la masina, si toate acestea sunt invelite in mate de capra, astfel incat apare ca o rulada si se serveste calda... tare bun! Iar piesa de rezistenta a fost capra la protap, care pur si simplu, alaturi de vinul alb sec, se topea efectiv in gura!

Seara am incheiat-o la un club fitos, cu plasma si incalzitoare cu butelie pe terasa, savurand o bere Amstel si cu nenumarate surprize din partea gazdelor, din partea casei...

Asa am petrecut noi ziua de Paste 2012 si tare frumos a fost!

Pe curand!

PS .webmaster : daca poti atasa videoclipul cu Eleni Foureira -Ase me .Txs

---

VIZUALIZĂRI: 5198 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI