Gamasa – Masr

TIPĂREȘTE

Masr = Egipt

Sută la sută egiptean, ;) … Gamasa este o stațiune turistică egipteană ce se află pe malul Mediteranei și la limita Deltei Nilului, celebrul fluviu ce dă mareție Egiptului încă din timpuri vechi și care își începe aventura fierbinte din zona lacurilor Nasser din sudul Egiptului și a căror coadă vine încă de pe teritoriul Sudanului – zona nordică.

Transformarea lacurilor în fluviul Nil se face în zona localității Aswan care Nil străbate mai apoi celebra localitate Luxor și înainte de Luxor mai putin celebrele Daraw, Edfu, Esna și Armant si dupa Luxor – Qena, Dishna, Nagaa Hammadi, Gerga, Sohag, Juhaynah, Tahta, Asyut, Mallawi, Minya, Samalut, Bani Mazar, Beni Suef, Faiyum apoi urmează Cairo.

In afara luncii Nilului sunt foarte puține localități pentru că mare parte este deșert.

De la Cairo spre nord deja situația se schimbă, Nilul se împarte în mai multe canale care hidratează zona, în continuare este zonă aridă însă de-a lungul canalelor se dezvoltă vegetație abundentă, seamănă cu câmpurile înierbate de la noi.

De la Cairo pană la Mediterana sunt cam 200 de kilometri pe cel mai scurt drum – cam spre zona Port Said.

Această zonă nordică a Egiptului este cam toată împânzită de localități care ajung la un moment dat să se lege între ele într-un șvaiter uriaș – practic, delta Nilului.

Razbatând prin hătisul ăsta de orașe, orașele, sate și catunuri și drumuri, ajungem la Mediterană.

Interesant cum s-au trasat granițele între țările Egipt, Libia, Chad și Sudan de către colonialiști, cu echerul pe hartă și nu pe criterii administrativ-teritoriale, oricum zona aia deșertică e mai mult pustie, nu prea populată.

Doar în zona lacurilor Nasser linia dreaptă este spartă într-o parte destul de măricică din luciul de apă din teritoriul ce ar fi revenit Egiptului a ajuns să fie teritoiu sudanez, ca un fel de dreptunghi arcuit spre est, doar luciu de apă, fără zona terestră. Nu am cunoștinte de ce este așa însă cu siguranță este o poveste în spatele acestei realități;)

Granițe din astea rectangulare mai sunt și în vestul Africii, între Algeria și Mali și Mauritania și în sudul Africii între Namibia și Botswana – așa pătești când se bagă altu să facă ordine în casa ta.

Intre Port Said și Alexandria dar mai aproape de Port Said, pe malul Mediteranei și aproape de vărsarea în mare a canalului mijlociu al Nilului se află micuța stațiune Gamasa (accentual se pune pe prima silaba).

Am ajuns în Gamasa plecand din El Mehalla El Kobra mergand pe Șoseaua El Mehalla – Talkha apoi pe centura orașului Mansoura, trecând pe Șoseaua Al Mansoura – Gamasa, spre Șoseaua International Coastal, pe Gamasa Belqas, mai întâi direct spre nord apoi spre nord – est.

Am plecat pe la ora 8:00 dimineața și drumul a durat cam două – trei ore, mergand prin zone aride, ocazional mai verzi, cu cate-o grădină cu bălării, traversand tot felul de sate cu construcții cubice pământii – aurii.

În Gamasa am fost cu două familii de egipteni – Ali și Mona cu cei trei fii ai lor: Ashour, Mohamad și Hamdi și Hoda cu Ahmed cu fiul lor Ahmed și fiica lor, Angi.

Ali și Mona lucrau în învățământ iar Ahmed și Hoda lucrau în Arabia Saudita, la Riad, Hoda tot în învățământ și Ahmed împreună cu fiul Ahmed în industria chimică. Pare că Arabia Saudită este mai prosperă decât Egipt :). Tânăra Angi era studentă la medicină veterinară și era de o frumusețe copleșitoare, nici drăgălasă, nici sobră, o frumusețe aristocrată, cu trăsături frumos conturate, cu părul lung, ondulat, bogat, negru abanos și tenul alb, era fascinantă.

În Gamasa am locuit în două apartamente închiriate, la etajul întâi al unui imobil care seamănă cam cu cele din P1. Fiecare apartament avea două dormitoare, un living imens cu canapea, bucătărie în cameră separată, cu usă, nu chicinetă și un balcon generos, cam cât o cameră unde erau patru fotolii și o masă joasă dar destul de mare unde uneori se servea și masa.

Mare parte din timpul petrecut în apartament, mai precis tot – exceptând timpul de somn – era petrecut în balcon unde se aduna lumea la povești și oricine are cât de cât cunoștință despre obiceiurile arabilor știe că aceștia au mereeeeu multe povești, practic nu se termină niciodată, totul e o veselie permanentă și o hlizeală permanentă, aproape ca e obligație socială să fii fericit și să dai și altora bucuria ta, când dai binețe cuiva musai să te hlizesti cu gura pană la urechi, nu contează dacă ai chef sau nu și în ce stare de spirit ești, musai să hlizesti maxim când te adresezi cuiva, altfel se simte omu’ jignit…

Apartamentele astea erau cumva în spate pe strada Omar Ibn Abd El-Aziz care este prima stradă importantă de după țărm, chiar prima alee paralelă cu tărmul este faleza, mai micuță, apoi ceva străduțe perpendiculare pe faleza apoi acest bulevard.

Zona asta de cazare se numeste Madinet Gamasah sau Mesyaf Gamasah, Belkas, la intersecția străzilor Ismail Farid cu Darwish.

Orașelul stațiune Gamasa se află în Dakahlia Governorate care e vecin cu Damietta Governorate, lângă brațul mijlociu din cele cinci în care se desparte Nilul în zona Cairo, și e în zona de vărsare în Mediterană.

Exista biserică ortodoxă în Gamasa, în continuarea Strazii Omar Ibn Abd El-Aziz, după intersecția cu strada Darwish.

Moschei sunt mai multe, una din acestea fiind Najjar Mosc la intersecția străzilor Ismail Farid cu Darwish, alta fiind Auqaf Mosc la intersecția străzilor Ismail Farid cu Al Hodai și mai este o moschee pe strada Kornish Al Nile care este în continuarea străzii Ismail Farid.

Strada Ismail Farid este prima stradă importantă paralelă cu țărmul după micuța faleza Al Kornish.

Între străzile Amon, Al Kornish și Al Hodai se formează un mic părculeț înconjurat de niște străzi-alei secundare vălurite – cam singurele vălurite din localitate că restul străzilor sunt cam toate rectangulare.

Părculețul ăsta are ceva verdeață și la capăt un mic rond unde parcă e și o statuie și este cam în dreptul stației de poliție de pe strada Kornish Al Nile care este a patra stradă din qvartal și închide dreptunghiul – în orășelul ăsta cam totul este dreptunghiular.

Mi-e foarte greu să transpun în cuvinte imaginile pe care le am în fața ochilor minții și nici măcar fotografiile nu sunt sugestive destul ca nu transmit spiritul locului decât în mică masură, dincolo de felul cum arată clădirile și orășelele în general este și stilul de viată la care oarecum te aliniezi și obiceiurile pe care nu ai cum să le ignori cât timp ești acolo și felul de a vorbi, intonația, lucrurile pe care pun preț și pe care le ignoră și fiind totul atât de diferit, după prima perioadă de wow și de curiozitate când esti uimit de ce vezi și ce auzi și ești fascinat că ești acolo apoi simți nevoia să te repliezi, să te întorci la sinele tau pentru odihnă apoi îți dai seama că nu-ți mai găsești sinele pentru că nu mai ai la ce să îl raportezi, vorbirea ta, obiceiurile tale, lucrurile cu care ești obișnuit nu-ți mai sunt la îndemână și parcă totul devine irascibil și nu știi de ce și te întrebi ce ți-ar trebui să-ți fie bine și nu prea ai corespondent descriptiv pentru că acolo, pur și simpu, lucrurile sunt AȘA! N-ai cum să le schimbi și de ce să le schimbi? Așa este acolo. Nici n-ai cum să te adaptezi pentru că acolo, tot detaliul este diferit.

Eu, cel puțin, când am ajuns, în mahala, nu în Gamasa, cu câteva luni înainte, m-am instalat în cameră pe la prânz și în secunda doi în mintea mea a venit gândul

– hai pe-afară! – eu așa funcționam pe unde mă ducem, timpul era mereu scurt și vroiam să văd locurile cât mai repede mai ales că acolo totul era atât de diferit de tot ce știam și-mi doream să văd rapid.

Reacția a fost – nuuu, Dana, aici nu facem așa, nu umblăm pe afară.

-De ce?

Nu mai știu justificarea, oricum era ceva, o bâlbâială neverosimilă, oricum, nimeni nu știe de ce dar așa facem aici.

Pe afară mergem noaptea, prin crâșme anoste să bem ceai cu eleganță și atat. Nu facem trekking. De ce? Habar n-am de ce, umblatul pe jos e pentru categoria de jos =)) noi suntem aristocrați – figurativ vorbind…

Adevarul este că bubuie o trufie și o aroganță în fiecare cetățean egiptean de n-am văzut nicăieri în altă parte. Asta scrie și în Coran, am citit cu ochii mei dar nu mai știu unde și ca să găsesc citatul și să îl redau aici în text m-am apucat să recitesc Coranul dar ca să îmi duc intenția la bun sfârșit cred că ar mai dura ceva ani până să pun articolul pe site că de fiecare dată când iau Coranul să citesc, adorm cu cartea în mană… e captivantă lectura… n-am atâta rabdare deci voi renunța să mă dau interesantă și să pun citate din Coran aici, oricum, cert este, trufia egipteană m-a zgâriat de multe ori pe confortul psihic, este exacerbată și le definește stilul de viață.

De multe ori la cofe-shop (așa spun ei la crâșmă) comandând un fresh de fructe ceva, refuză primul fresh adus pe motiv că nu este făcut cum trebuie, gesticulând cu mult dispreț și arătând spre produsul de pe masă. Crâșmaru’, nervos la randul său – că și el e trufaș – aduce altul care este evident mai nașpa decât primul dar acesta este acceptat ca mulțumitor – I s-a făcut damblaua!

La nota de plată, musai trebe chemat chelnerul care trebe să stea în poziție de drepți și să explice detaliat ce scrie acolo și asta MEREU!!! Circ! La hypermarket trebuie scoase produsele din sacoșa în care le pune casierul și analizate în detaliu împreună cu casierul și nimeni de la coadă nu are dreptul să comenteze sau să protesteze, din respect! Whatever…

În fine, Gamasa… ziua dormim și noaptea umblăm. Așa este fancy, nu ne umilim să facem altfel =))

Nimeni nu se trezește înainte de ora 17:00, mergem pe plaja la ora 18:00 și dupa 22:00 începe nocturna. Plaja arată cam ca în pozele P5, P6, P7 :D doar, când am fost eu nu era chiar în halul ăsta de aglomerat :D

Costumul de baie pentru doamne arată cam ca și costumul de neopren, și cu cover pentru cap :D … =)) …, vestimentația de baie a domnilor arată la fel ca oriunde pe mapamond. Cei care nu au chef de baie și preferă stilul vestimentar tradițional, nu mai arată la fel ca oriunde pe mapamond ci la fel ca pe plaja în Vama adică cu galabia – o rochie lungă până aproape de pământ și ușor conică.

Dacă n-ai chef de baie, șezi pe scaun și bei ceai, musai cu fața spre mare, sau, după caz, cu fața spre scaunul din față… =)) cam penibil, așa, am trăit să o văd și pe asta… =))

Uneori mâncam la restaurant – sunt câteva în stațiune, uneori mâncam acasă, în balcon, cum spuneam dar obligatoriu plimbarea de seară pe la cafenele, erau unele pe lângă casă ba chiar era chiar și o gărdină de vară cu ceva verdeață și ecran mare tv cu tot felul de programe de divertisment și nelipsitele ghirlande cu beculețe colorate care nu au nici un fel de asociere, acolo, cu programul de Crăciun, le găsești tot timpul anului atârnate peste tot că așa li se pare frumos.

La restaurant – întotdeauna meze – diverse variante de meze adică o sumă de castroane puse central din care servește fiecare ce vrea, mai mereu este humus, mutabal – salată de vinete cu tahină care dă un gust specific, delicios, tabbouleh - salată de roșii tăiate cubulețe mici și cu enorm de multă verdeață, pătrunjel tocat, mai mult decat roșiile, baba ghanoush – salată de vinete cu roșii tocate amestecate în salată, falafel – chiftele vegetale, fattoush – salata de legume diverse în care se amestecă și bucățele de lipie coaptă și spartă mărunt, shish tauk – bucăți de carne de pui sau vită tăiate ca la frigărui și gătite în amestec de legume, tăiate bucăți mari: ceapă, ardei, rosii.

Uneori ei mai mâncau și za’atar – semințe de cimbru amestecate cu frunze de cimbru uscate și fărâmițate peste care puneau ulei de măsline și mâncau așa, cu lipie.

Pe la dughene găseam un fel de pizza unde singurul ingredient pus peste lipie este acest za’atar cu ulei de măsline sau alte variante de pizza locală cu tot felul de ingrediente locale și condimente.

Aceste variante de pizza locală sunt numite manakish sau manaqish, manaeesh sau manakeesh, în diverse variante.

Maslinele erau nelipsite de la masă mai mereu precum și lămaia tăiată felii ca să fie stoarsă pe diverse feluri de mâncare.

Uneori la meze erau și diverse sortimente de brânză frământată, sărată sau nu, cu ulei de măsline sau nu, uneori ca și brânza de burduf.

Majoritatea alimentelor aveau tendința de a fi uscate și mai puțin cremoase.

La cafenea singulul lucru pe care îl puteai comanda era ceai și cafea, în două variante – cafea americana dar nu știu cum îi spunea acolo că nu comandam eu și cafea turcească. Diferența este, cafeaua turcească vine în ceașcă mai mică și e foarte concentrată.

Atât cafeaua cât și ceaiul vin însoțite de un pahar cu apă.

Atât restaurantele cât și cafenelele sunt deschise toata noaptea.

Într-o dimineață pe la 5:00 – 6:00 am mers la o brutărie de aia specifică de a lor să cumpărăm păine – lipiile lor tradiționale, era fierbinte – o vindeau direct scoasă din cuptor, de asta și avea căutare – era aglomerat acolo mereu - și a trebuit să întindem lipiile pe un fel de prispă ca să se răcorească adica eu mai puțin pentru că mereu trebuia să stau în mașină când ieșeam în locuri publice, era un pic de coadă la brutărie și localnicii puteau fi curioși, mă țineau departe de populații deși cred că era o obsesie nejustificată, după câțiva ani, după ce m-am obișnuit cu locurile, am început să ies singură din casă, dar asta e, poate fi exasperant uneori să devii prea prețios =)) nu am putut și nici nu mi-am dorit vreodată să asimilez stilul ăsta de viață de acvariu…

În altă dimineață am fost într-un bazar prin zona din back streets, era un fel de bâlci și parc de distracții acolo și am mâncat tot pe acolo un fel de mâncare de cantină și care mi-a plăcut cel mai mult, erau un fel de sosuri – și mie-mi plac sosurile, aveau ingrediente ciudate și vinete topite în sos și tot felul de condimente despre care habar nu am ce sunt apoi am servit și un desert, erau numeroase feluri de desert tradițional de-al lor, un fel de budinci în diverse variațiuni, parcă am mâncat mahalabia sau ceva asemănător.

Am stat în Gamasa cam cinci nopți apoi am plecat la aeroport iar ei au mai rămas în continuare acolo cam încă o săptămână, parcă.

Pe ansamblu, Gamasa e organizată ca orice stațiune, spații de cazare, plajă, restaurante, cafenele, bâlci de distracții și alte utilități doar că toate sunt organizate după specificul lor arab și din cauza asta pare totul atât de diferit.

Părerea mea, dacă mergi în Sharm El Sheikh sau Hurghada care sunt stațiuni pretabile europenilor, nu vezi Egipt, vezi doar resorturi standard, ca oriunde în lume dar acela nu este Egipt, e doar un loc – corect, confortabil - de odihnă.

Trebuie să remarc, am ajuns în Gamasa absolut întâmplător, doar că am fost la locul respectiv la timpul respectiv, habar nu aveam ce înseamnă Gamasa, n-aveam nici un fel de reprezentare în minte când auzeam despre asta însă nu regret, a fost o experiență interesantă, am văzut că pot merge în locuri bizare fără să pățesc nimic și-am văzut lucruri despre care n-aș fi crezut vreodată că voi vedea sau că există. Și totuși, se poate…

---

VIZUALIZĂRI: 911 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI