O croaziera intr-o lume apusa

TIPĂREȘTE

Am ajuns in Egiptul pe care-l cautam, localitatea Aswan, cu un cer albastru, cu aer curat, strazi curate si multe flori sau portocali cu ramuri aplecate sub greutatea fructelor, cu frumoase bazaruri, unde am intalnit oameni prietenosi si dispusi sa-si arate talentul de negociatori.

Pe malul Nilului, vase de croaziera asteptau sa porneasca la drum cu turistii, in locuri unde faraonii isi duc viata vesnica, pe care si-au creat-o pe cand erau in aceasta lume. Unul din aceste vase, ne era destinat si noua pt. urmatoarele 4 zile. Seara, dupa ce mi-am luat cuseta in primire, am facut o incursiune pe puntea vasului, sau prin magazinele atractive, imprastiate pe 2 nivele ale vasului, pana la ora cand s-a deschis restaurantul pt. cina.

Dimineata, a doua zi, sus pe puntea vasului, admiram cele doua maluri ale Nilului, unde descopereai cu privirea sate saracacioase, cu cimitirul musulman al satului, ca niste grote, insirate pe dealul de nisip. Am facut prima acostare, in jurul pranzului, in port ne astepta autocarul pt. a ne duce sa vizitam Gradina Botanica aproape de Insula Philae. Aici, am putut admira un palmier Regal, cu scoarta alba si un frumos Santal, printre alte plante care nu-mi erau necunoscute, acestea fiind o premiera pt. mine. Apoi drumul a continuat cu feluca, pe Nil pana la insula Philae, leaganul faraonilor Ptholemei 1-4, in perioada carora s-a construit Templul de la Phile. Acest templu a fost dedicat zeitei Iris, fiecare templu construit era dedicat de faraon unui zeu. Templu e sustinut de coloane cu flori lotus intercala cu flori de papirus si este primul templu unde florile au petalele deschise. Insula, pentru frumusetea ei, a fost numita in antichitate, perla Egiptului, fiind considerata cel mai frumos loc din Egipt.

Plimbarea cu feluca a fost ca un leagan pe apa, in care deplasarea se facea incet, in bataia vantului care umfla velele felucii, ajungand inapoi la mal, unde eram asteptati de autocar, destul de tarziu, la apusul soarelui, iar la vas eram asteptati la cina cu multa nerabdare, de ospatarii dornici sa inchida localul. Dupa cina am urcat pe puntea vasului, dar racoarea de acolo m-a alungat repede in cabina, unde in mersul lui leganat, m-am bagat repede in pat, adormind imediat.

---

VIZUALIZĂRI: 1474 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI