Distractii in Dubai

TIPĂREȘTE

Ca sa inchei capitolul despre Dubai, dupa ce v-am povestit pe unde va puteti plimba click aici si unde trebuie sa mergeti la cumparaturi click aici , va spun si cateva vorbe despre posibilitatile de distractie in Dubai. Noi am avut timp (si bani) doar de o parte, dar voi, daca stiti din timp ce optiuni aveti si cat costa, poate reusiti sa va “lipiti” de mai multe, cand veti ajunge pe-acolo.

Distractia numarul unu, pentru care merge mai toata lumea acolo, mai ales cand la noi e frig si zapada, sunt plajele. Trec peste hotelurile de 5 stele care dispun de plaja privata, in ideea ca daca va veti caza la unul din ele veti afla de acolo toate detaliile. “Muritorii de rand” au acces la alte doua plaje publice amenajate: Mumzar si Jumeirah.

Plaja Mumzar (de fapt sunt 5 plaje aici) face parte din imensul parc Mumzar, intins pe 106 hectare. Aici se poate veni cu autobuzul, taxiul sau cu shuttle bus-ul gratuit pe care majoritatea hotelurilor din zona Deira il pun la dispozitie. Le-am incercat pe toate, dar taxiul a ramas preferatul nostru mai ales ca tariful nu sarea niciodata de 4 euro, desi mergeam ceva.

Multa verdeata (de admirat intr-o tara ridicata in plin desert), nisip fin, palmieri, apa curata si calda, asta veti gasi la Mumzar. Si putina lume, de obicei. Exista vestiare, dusuri, magazine cu diverse articole pentru plaja, restaurante, umbrele si sezlonguri de inchiriat (1 euro bucata). Adica tot ce-ti trebuie pentru o zi de stat la soare. “O zi”, vorba vine, ca pe la pranz, asa cam pe la 1 (ca am insistat noi! ) fierbinteala soarelui ne-a alungat si am inceput sa cautam umbra pe sub copacii din parc.

Daca in timpul zilei aici vei da mai mult peste turisti, seara incep sa se adune localnicii, insotiti de gramezi de copii. Care, ce-i drept, au si de ce sa vina, pentru ca exista o multime de locuri de joaca superb amenajate, terenuri de fotbal si de baschet, zone speciale pentru rolleri si biciclete de inchiriat, de care ei se pot bucura atata timp cat mami si tati pregatesc gratarul intr-una din cele 28 de zone special amenajate cu mese, banci, umbrele si, bineinteles, cu gratare.

Mi-a placut enorm conceptul asta de parc, unde chiar iti poti petrece o zi intrega in familie, fara sa te plictisesti si fara sa ai nevoie sa iesi pentru ceva.

Sa nu uit: aveti grija ca miercurea e zi destinata in exclusivitate femeilor si copiilor, deci domnii trebuie sa isi programeze “iesirea” in alta zi.

Plaja Jumeirah face parte tot asa dintr-un parc foarte intins (13 hectare), unde pe langa plaja exista o multime de locuri de joaca si de sport. Iesitul la picnic si la gratar este sport national in tarile musulmane – cel putin asta am constatat eu – asa ca exista locuri amenajate pentru asta si in Parcul Jumeirah. Ziua dedicata femeilor si copiilor este sambata.

Daca e sa ramanem tot la capitolul “baie si plaja”, in Dubai sunt trei aqua parkuri: Wild Wadi, Aquaventure si Dreamland. Ultimul din ele nu ma interesa, fiind cel mai vechi si mai departe de hotelul meu (desi era si cel mai ieftin). Pe lista ramasesera celelalte doua: unul situat langa Burj Al Arab, vestitul hotel, iar celalalt in curtea Atlantisului. Daca va intereseaza si pe voi o astfel de distractie, interesati-va din timp de ziua / perioada in care accesul este permis numai femeilor si copiilor.

Am inceput cu Wild Wadi. Pana aici am venit cu autobuzul si, desi am facut aproape o ora din Deira, ne-am bucurat ca am cascat ochii la luxoasele case din Jumeirah.

Intrarea pentru adulti costa 195 dh (39 euro), dar cu ajutorul unul cupon dintr-un pliant am avut reducere 25% (eh, vedeti, de asta nu recomand eu cumpararea excursiilor din tara, prin agentii: la fata locului intotdeauna exista oferte bune). Am primit fiecare cate o bratara pe post de bilet de intrare si de portmoneu – o puteai “incarca” cu cati bani doreai, urmand sa platesti in acest fel dulapiorul din vestiar, masa ori bauturile din parc.

Ce m-a atras pe mine cel mai mult la Wild Wadi era Jumeirah Sceirah, toboganul inalt de 33 metri pe care cobori cu o viteza de 80 km/ora.

Ma asteptam la senzatii tari, credeam ca va fi ceva extraordinar, ca voi ateriza cu super-viteza intr-o piscina si o sa ma distrez de pozitiile in care vor ajunge si ceilalti in apa, ca o sa-mi placa asa de mult incat o sa mai vreau o data dar de frica voi sta sa ma gandesc daca sa risc sau nu. In fine… am urcat pana sus, la start, mi s-a facut semn ca pot sa cobor, m-am asezat, mi-am facut vant si… n-am mai apucat sa vad nimic pana jos, pentru ca toboganul e facut in asa fel incat toata apa ti-e aruncata direct in fata. Ce sa mai tii ochii deschisi, sa vezi macar cerul daca nu altceva? In fine, ajunsa jos mi-am aranjat cat de cat costumul de baie (noroc ca era intreg, altfel l-as fi adunat de pe tobogan si abia apoi l-as fi aranjat pe mine), mi-am asteptat sotul, si-a aranjat si el sortul si ne-am carat spre alte distractii.

Piscina cu valuri, cea mai mare din zona, nu m-a impresionat grozav si am zis ca o las mai pe final de zi. Mi s-au parut interesante “simulatoarele de valuri” unde puteai sa faci surf, dar cum li s-au parut si altora interesante am zis ca dau o tura si revin cand se termina coada.

Zona de joaca pentru copii – frumos amenajata, dar daca eram fara copil am spus pas si m-am indreptat spre o alta zona de unde vedeam ca vin oameni multumiti: traseele unde “zburai” cu viteza pe niste tobogane, stand pe colaci. Exista rute diferite, unele mai linsitite, unde de-abia inaintezi, si altele agitate de-a binelea, unde te simti ca-ntr-un roller coaster. Prima data am luat un colac dublu si am descoperit cateva trasee faine – pe unul din ele chiar am avut parte de senzatii tari cand, cu viteza, am intrat intr-un tub inchis si in intuneric ne-am invartit si rasucit de cateva ori. Cum asta parea cea mai tare chestie din parc, am zis sa repetam experienta, dar pe cont propriu de aceasta data, . Am luat fiecare cate un colac, si da-i, la drum! Valul puternic de apa m-a impins in sus pe tobogan, am coborat apoi cu viteza si am urcat din nou. Colacul m-a rasucit de cateva ori, iar eram cu spatele cand tocmai urma o alta coborare. Am incercat sa “conduc” colacul, sa vireze. , dar n-am apucat sa-mi duc planul la final, ca buuummm: piciorul meu stang s-a lovit de marginea toboganului, mie mi-au dat lacrimile instantaneu si durerea m-a lasat fara glas. Dupa alte doua coborari am reusit sa-i fac semn sotului ca m-am lovit, asa ca… de aici incolo va pot povesti doar despre ce inseamna primul ajutor la Wild Wadi: responsabilul cu zona in care m-au gasit m-a dus la cabinetul medical, mi-au pus gheata, m-au consultat si mi-au pus toate intrebarile posibile legate de cum ma simt, dupa care o mie si una de intrebari pentru a stabili exact locul din parc unde eram atunci cand s-a produs accidentul. Medicul de aici a considerat ca e mai mult decat o simpla lovitura, asa ca mi-au facut programare la un spital privat de urgenta, unde urma sa fiu dusa pentru radiografie. Am primit bani de drum, mi-au restituit taxa de intrare in parc, mi-au cerut numarul de telefon (si m-au sunat de doua ori, in zilele care au urmat, ca sa se asigure ca sunt bine) si dusa am fost.

Eh, ce m-a impresionat pe mine: primirea de la spital (ca procedura) si apoi faptul ca, desi am refuzat radiografia (contraindicatii medicale) mi-au facut un RMN platit de acelasi aqua parc! Cine stie cat costa un RMN si cat de greu ajungi deseori sa ti-l faci in Romania, cu siguranta intelege mirarea mea.

Aquaventure, aqua parcul de pe Insula Palmier, era programat pentru ziua urmatoare. Bineinteles ca n-am mai ajuns aici (si nici nu stiu daca voi mai avea curaj vreodata de un aqua parc), dar am citit atatea despre el incat va pot zice si voua. Intrarea costa 40 de euro, dar in pliantele de la hoteluri veti gasi cupoane cu reduceri substantiale.

“Cel mai”-ul lor este The Leap of Faith, un tobogan inalt de 28 de metri pe care cobori aproape vertical si ai impresia ca aterizezi intr-un bazin plin cu rechini – cand, de fapt, te afli intr-un tub transparent in jurul caruia intr-adevar inoata rechinii. Sunt si aici tobogane pe care aluneci cu viteza pe colac, prin torenti de apa, iar din cei doi kilometri de traseu poti alege daca vrei sa te plimbi relaxat pe colac sau vrei sa fii invartit, rasucit sau speriat prin pesteri. Bineinteles ca exista si un loc special amenajat pentru pustii care au sub 1, 2 m inaltime si care nu sunt acceptati pe celelalte jocuri si, fata de Wild Wadi, exista si o plaja.

Pentru alti 100 dh (20 euro) poti sa intri si in “The Lost Chambers” ca sa afli mai multe despre legendara Atlantida sau sa hranesti rechinii. Daca inca mai ai cu ce, poti merge si in Dolphin Bay unde, pentru sume ce ajung la 200 de euro, poti sa te joci, sa mangai sau sa inoti cu delfinii.

Daca aveti chef de patinat pe gheata, puteti merge in Dubai Mall, unde veti gasi un patinoar de dimenisuni olimpice. Bineinteles ca veti gasi patine de inchiriat si vestiare, asa ca numai de chef si de bani aveti nevoie. Daca inca va e dor de iarna si mai vreti sa bifati o excentricitate, dati o fuga si pana in Mall of Emirates, unde veti gasi 5 partii de schi si snowboard, locuri de dat cu sania sau de bulgareala si pereti de catarat. Aici vi se pune la dispozitie echipament complet – incepand cu ciorapi de iarna si costum de schi pana la diverse modele de schiuri si placi de snowboard. Se plateste “pe bucati”, o data pentru haine si acces, ai-apoi in continuare pentru accesul pe partie si instalatia de urcare.

Pasionatii de golf vor gasi in Dubai cateva cluburi cu terenuri de golf – noi am fost doar in trecere, cat sa ne minunam inca o data de ce iarba frumoasa si intretinuta poate exista in plin desert.

Mai exista in Dubai si o Gradina Zoologica, unde pretul e asa, doar ca sa fie: mai putin de 1 euro. Oficialitatile isi pun acum problema contruirii unui nou zoo, acoperit, si asta pentru ca vara temperaturile de afara sunt greu de suportat pentru animale.

O alta super-distractie este Autodromul, loc unde multi dintre soferii pasionati isi pot implini visul de a conduce o masina de curse pe un traseu solicitant, secondati de un copilot – chiar daca in cazul de fata este vorba de un instructor. In functie de masina aleasa, plimbarea pe circuit costa intre 80 si 200 de euro. Exista aici si un kartodrom si o zona imensa pentru lasertag. Singura problema ce ar putea sa apara e ca Aerodromul e putin mai departe de celelalte atractii turistice, asa ca vei avea nevoie ori de taxi ori de masina inchiriata ca sa ajungi pe Emirates Highway.

Eh, stiti cum e, “save the best for last”? asa si eu acum.

Cea mai tare chestie pe care am incercat-o in Dubai a fost safari-ul in desert intr-un 4x4 puternic. Distractia, care-ti ocupa o jumatate de zi, costa in jur de 30 de euro (in functie de agentia de unde o cumperi).

Noi am fost luati de la hotel cu o ora intarziere de ora anuntata – bineinteles ca soferul, musulman, nu era deloc agitat cand a venit, desi noi eram siguri ca a uitat de noi si ca am pierdut timpul pe holurile hotelului. Am iesit din oras, am oprit undeva in camp, omul si-a desumflat putin pneurile si apoi am intrat in desert. Nebunia abia acum incepe: cu muzica data la maxim, omul nostru urca de nebun pe culmea unei dune, apoi razand incantat incepe sa coboare in viteza. Accelereaza, merge putin pe drept, vede o alta duna si o ia de la capat: urca pe unde e panta cea mai abrupta, merge putin pe coama “dealului miscator” apoi coboara brusc fara sa tina cont ca un om sanatos nici pe jos nu s-ar aventura sa coboare. Distractie la maxim pentru el, inima-n gat pentru mine! Eu, cu centura pusa si tinandu-ma strans de un maner, el cu picioarele goale pe pedale (si cu 4 papuci sub talpi – cum de nu-l incurcau??? ). Eu – fara sa mai am curaj de facut poze, el – cu o mana pe volan si cu alta mesterind stick-ul cu muzica ce sarea din cauza socurilor! Si repetam ce-am invatat: alta duna, alte senzatii tari. Se gandeste el ca ne-am obisnuit si ca putem duce mai mult, asa ca incepem sa coboram dunele cu lateralul masinii – impresia mea e ca isi foloseste numai doua roti pentru asta si ca o sa ne rasturnam din clipa in clipa! El pluseaza si face o manevra brusca, ce ne acopera parbrizul de nisip iar prin geamurile laterale vedem cum duna se apropie de noi – sau noi de ea? Si-mi amintesc cum sotul meu ma intreba inainte de a incepe nebunia daca nu vreau eu sa-l rog pe sofer sa spele putin parbrizul, ca sa ne iasa bine pozele… In fine… au fost cele mai intense 45 de minute traite in Dubai, care insa s-au terminat brusc atunci cand am ajuns in fata unei tabere de corturi unde urma sa ne petrecem cateva ore.

In mod normal in pretul deja platit pentru safari intra scurte plimbari cu camila, incercatul hainelor arabesti, tatuajele cu henna, snowboardul pe nisip sau plimbarile cu quad-urile. Fiind o tara araba insa, pentru fiecare mai trebuie sa dai ceva, un bacsis, care adesea ti-e impus de la inceput. Cum cu camila am mai fost, nu avea sens sa ma invart in cerc prin tabara. Cu masinutele nu-mi trebuia, ca destul le-njur eu pe la noi. De snowboard nu mai era timp (v-am zis ca am intarziat cu o ora), asa ca a ramas tatuajul cu henna, cu care mi-am impopotonat amandoua mainile. Am luat apoi niste apa si racoritoare (incluse in pret) si ne-am asezat la una din mesele/scaunele (fiecare le folosea in functie de dispozitie) din jurul scenei. Au urmat apoi niste dansuri traditionale, apoi o rusoaica executat un dans din buric (cu care nu a prea incalzit atmosfera) dupa care a urmat masa: frigarui de pui si miel, salate, humus si orez. Inca un ceai de final, mai niste palavre cu niste oameni draguti dar care vorbeau engleza mai mult cu mainile (totusi, au insistat sa le dau numarul meu de telefon; nu imi inchipui cum va “arata” conversatia noastra, daca ma vor suna vreodata), si gata, asta a fost. Am mers la masina, am urcat si coborat iar dune, pe intuneric de data asta, am ajuns la sosea unde ne-am umflat la loc pneurile si, la drum.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus toata povestea mea despre Dubai :-)

---

VIZUALIZĂRI: 8655 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI