Dubai – povești din deșert

TIPĂREȘTE

Când auzi cuvântul Dubai, îți vin în minte clădirile care au făcut orașul faimos, precum Burj Al Arab, Burj Khalifa sau Atlantis. Îți vin în minte insulele în formă de palmier sau de harta lumii. Gândul îți fuge către plaje însorite și către zgârie-nori la tot pasul. Toate aceste lucruri pot face un mini-rezumat al orașului, perla din Emirate, care a crescut din deșert și care este în continuă schimbare.

Cam atât știam despre Dubai, și, deși nu îmi imaginam că aș putea să îl văd prea curând. Însă cei de la Wizz Air s-au gândit să îmi facă o surpriză, și așa începe povestea…

Cum am cont la Wizz Air și am și aplicația de mobil instalată, am primit într-o dimineață o notificare, care mă anunța că doar în acea zi, orice bilet de avion cumperi de la ei, îl primești pe al doilea gratis. Venind direct de la sursa, niciodată nu m-am îndoit de aceste oferte, așa că, stârnindu-mi interesul, am intrat în aplicație și am început să răsfoiesc destinațiile în care aș putea merge, însă fără prea mare interes, știind ca în august voi pleca în Istanbul pentru 13 zile, nu mă gândeam serios la încă o vacanță pe anul ăsta. Și răsfoind printre destinații, mi-au picat ochii pe Dubai.

Nici nu știam ca Wizz zboară acolo, așa că, de curiozitate, am făcut repede o simulare: inițial am căutat pentru revelion, mă încânta ideea de a vedea spectacolul de artificii de acolo, însă prețul biletului nu m-a atras foarte tare, așa că am început să caut alte date, în decembrie, până am ajuns la următoarea planificare: 10 Decembrie dus și 15 Decembrie întors, la un preț de aproximativ 1200 de lei, pentru 2 persoane, dus - întors. Mi s-a părut un preț foarte bun, având în vedere ca pentru zborul către Istanbul am plătit tot cam atât (2 persoane dus/întors), iar până la Dubai sunt cam 5000 de km față de 700 până în Istanbul.

La prețul ăsta, deja începusem să mă gândesc cum fac cu banii astfel încât să transpun gândul vag ce-l avusesem până atunci în realitate. Așa că am vorbit repede cu logodnica mea, propunându-i, mai mult în glumă: “hai să mergem în Dubai”. Bineînțeles că ea a început sa râdă și să nu mă ia în serios, însă când am început să îi spun ce ofertă am găsit și să încep să îi detaliez, ea a spus: “Hai! ”. Și asta a fost tot ce vroiam să aud.

Așa că nu am mai stat pe gânduri și am cumpărat biletele. Am plătit în total 1497 RON, pe 2 bilete dus-întors, bagaj de mână mare pentru unul din noi și transfer aeroport, luat tot de la Wizz, care a fost necesar pentru că zborul ajungea în Dubai seara la ora 21 ora locală (ei sunt cu 2 ore înaintea noastră) pe aeroportul Al Maktoum International Airport (DWC) și care se află destul de departe de oraș.

Biletele de avion le-am plătit atunci, în mai, banii pentru cazare și cheltuiala urmând să fie strânși până în decembrie. Lucru care din fericire s-a și întâmplat. Am găsit cazare cu 1900 RON pentru 5 nopți (prețul avantajos al biletelor de avion aveau dezavantajul că ajungeai acolo seara, ceea ce te făcea să plătești o noapte de cazare în plus), adică vreo 85 de Euro pe noapte, ceea ce pare destul de mult, însă faptul că am ales unul din hotelurile cele mai ieftine duce la concluzia că în Dubai cazarea este foarte scumpă. Mai multe detalii despre cazare într-un articol separat.

Spre deosebire de excursia din Istanbul + Cappadochia, pentru cea din Dubai am făcut mult mai puțin research, unele lucruri lăsându-le chiar pe ultima zi, și anume rezervarea pentru Dubai Safari și pentru Dubai Marina Dhow Cruise finalizând-o chiar pe tren, în drum spre aeroport.

O să detaliez mai jos ce am făcut în cele 5 zile petrecute în Dubai.

Zborul cu Wizz Air a fost plăcut și a durat cam 4 ore și 40 de minute. Am avut loc la geam, ales special pentru 11 RON în plus, așa că vreo 4 ore am fost doar cu ochii pe geam. Am văzut și zi și noapte, și am prins și apusul, după care și acum tânjesc nostalgic. Din toată călătoria asta am rămas cu o mare curiozitate: cât am zburat deasupra Iran-ului, am văzut foarte multe lumini, care erau mai mari decât miile de luminițe ale orașelor și care parcă se mișcau. Cel mai mult mă duceau cu gândul la niște focuri, însă nu am reușit să îmi dau seama ce sunt (dacă știe cineva, m-aș bucura să îmi zică într-un ecou).

Ajunși în Dubai, ne-a lovit un val de căldură, chiar dacă erau vreo 18 grade, noi veneam de la 0.

Transferul spre hotel a durat cam o oră, timp în care am stat cu ochii pe geam și ne miram parcă de fiecare clădire mai înaltă sau cu o formă mai aparte.

Având cazarea în zona Bur Dubai, am fost ultimii duși la destinație de către microbuzul de transfer. Bur Dubai este aproape de zona Deira, nu departe de Creek, dar destul de departe de toate atracțile.

Am stat la hotelul Gateway, care se află destul de aproape de stația de metrou Al Ghubaiba, aflată pe linia verde de metrou. Lângă stație este și un Carrefour de unde ne-am mai făcut aprovizionarea. Prețurile sunt mai mari decât la noi la mâncare, în supermarket, chiar dacă nu exista TVA (dar se pare că se va introduce TVA 5% pentru prima dată în istorie, datorita scăderii prețului petrolului), însă mai găsești și câte o ofertă, cum am găsit noi Kinder Bueno sau Lipton + apa plata la 1.5 L la doar un AED.

Un alt avantaj al faptului că am stat în Bur Dubai a fost că fix de lângă stația de metrou Al Ghubaiba, este și o autogară de unde se ia autobuzul spre Abu Dhabi (am descoperit mai târziu ca acesta se poate lua și de lângă stația de metrou Ibn Battuta).

Eu am fost foarte mulțumit de zonă și de cazare, însă dacă vreți să parcurgeți distanțe mai mici între hotel și obiective, sau dacă doriți să stați într-o zonă nouă, plină de zgârie-nori, Bur Dubai și nici Deira nu sunt zonele potrivite. Pentru așa ceva ar trebui să alegeți zona Tecom sau, dacă vă permite buzunarul, Dubai Marina.

Ziua 1: Acomodare și safari

În prima zi, după mic dejun, am ieșit într-o mică recunoaștere a împrejurimilor. Valul de căldură care ne-a lovit avea de data asta vreo 25 de grade, ceea ce era plăcut, având în vedere că veneam de la iarna. Temperatura asta este cea mai potrivită din an, lunile noiembrie-februarie fiind apogeul turistic, având în vedere ca vara se ajunge pe la 40 și ceva de grade. Însă sunt sigur ca sunt mulți turiști și vara, pentru ca atunci prețurile pot scădea și până la jumate.

Am fost pe la Carrefour și ne-am mai luat câte ceva, după care am mai explorat puțin împrejurimile, apoi ne-am întors la hotel să așteptăm să fim preluați de cei de la agenția de turism (dubaidesertsafarioffer.com, de la ei am cumpărat și safari și croaziera în Dubai Marina și erau printre cei mai ieftini - îi recomand) pentru a fi duși în deșert, la Dubai Safari.

Cu o întârziere de vreo 45 de minute, a ajuns și șoferul nostru. Am pornit apoi spre deșert, alături de încă 4 persoane (într-o mașină de teren Toyota). Drumul a durat cam 40 de minute, apoi am oprit într-un loc unde erau parcate mai multe jeep-uri pe marginea străzii. Aici urma sa fim preluați de alt jeep, care ne-a ținut adrenalina ridicată vreo maxim 15 minute (deși în pachetul cumpărat de noi scria 20-25 minute), urcând și coborând pe dune de nisip. A fost o experiență foarte interesantă, pe care am ținut foarte mult să o experimentez și din dorința de a ajunge în deșert, ocazie pe care nu o ai oriunde.

După ce s-a terminat spectacolul pe dune, am fost duși într-o tabără, unde am făcut poze călare pe cămilă, îmbrăcați în costume tradiționale arabe și unde am stat până seara în jur de ora 8.

După ce s-a lăsat întunericul, au început tot felul de spectacole, dansuri tradiționale și dansuri din buric, seara terminându-se cu o cină destul de bogată.

Cam ăsta este programul, cam de la orice agenție ai face rezervarea. Din câte mi-am dat seama, tabăra este comună pentru toate agențiile de turism, iar cel de la agenție doar ne-a adus până acolo, după care la finalul programului a venit să ne caute prin mulțimea de oameni și ne-a dus pe fiecare la hotel.

Toată experiența a durat 5 ore și ceva și a costat 125 AED de persoană. Nouă ne-a plăcut foarte mult, a fost o experiență unică.

Ziua 2: Plaja, Burj Khalifa și croaziera în Dubai Marina

În ziua următoare, după mic dejun am plecat spre stația de metrou Al Ghubaiba, unde ne-am făcut fiecare card NOL argintiu (care este cel mai avantajos pentru turiști), care a costat 25 AED/persoană, dintre care 19 AED este credit pe card. Prețurile transportului cu metroul au variat intre 3 și 5 AED, în funcție de distanța călătorită. Cu cardul se pontează și la urcare și la coborâre, abia când ieși de la metrou îți sunt luați banii de pe card. Harta metroului este împărțită în mai multe zone și în funcție de cât mergi ești taxat, dar oricum cel mai mult am plătit 5 AED, chiar dacă teoretic am mers mai multe zone, plecând de la Al Ghubaiba pe linia verde, apoi schimbând la Burjuman, apoi am mers vreo 9 stații pe linia roșie până la stația de metrou FGB (First Gulf Bank).

Metrourile sunt noi, la fel și stațiile, întreaga rețea fiind inaugurată în 2009. Trebuie știut faptul că primul vagon este pentru Golden Class, unde orice călătorie costă dublu, apoi următoarele 2 vagoane sunt destinate femeilor și copiilor. Bărbații care stau pe scaun în vagonul pentru femei pot fi amendați cu 100 AED, asta dacă sunt raportați de cineva. Eu m-am așezat odată pe scaun în vagonul de femei, iar o fată mi-a spus: “You may be in trouble because this is lady’s vagon”, așa că m-am ridicat repede și m-am dus la bărbați, trecând de linia care delimita vagoanele. Însă am văzut bărbați care stăteau pe scaun în vagonul de femei, dar care au avut norocul să nu se ia nimeni de ei.

Ideea cu care am rămas este că, citind pe internet impresii înainte să vii aici, vei deveni mult mai îngrijorat decât ar trebui. Nu trebuie să vă speriați de “toate regulile lor”, pentru că în 5 zile am văzut oameni care le-au încălcat pe toate și nu s-a luat nimeni de ei (ma refer la locurile pentru femei din metrou sau autobuz, fete cu îmbrăcăminte nu foarte decentă sau semne de afecțiune în public). Dar asta nu înseamnă că trebuie să vă apucați să le încălcați. Eu am încercat să le respect cât mai mult și nu am avut nicio problemă.

Am coborât din metrou la stație FGB, de unde am luat un taxi până la plaja Jumeirah, aflată cam la 5 km de stație. Taxi-ul a costat 13 AED, mereu ceasul pornește de la 5 AED și se adaugă cam 1.5 AED pe km. Taximetriștii știu engleză și mie mi-au lăsat o impresie bună. Mi-au părut corecți și nu mi-au lăsat impresia ca m-au ocolit pentru a plăti mai mult. De fiecare dată am întrebat taximetristul cât ar costa până acolo si mereu au fost preciși, ceasul confirmând estimarea lor.

Ajunși la plajă, am făcut ceva poze cu Burj Al Arab, care este foarte aproape, după care am făcut baie în mare. Apa era rece când intrai, dar te obisnuiai repede si devenea dintr-o dată caldă. Am stat apoi la plajă până la 2 PM, apoi am luat un taxi înapoi până la stația FGB, de unde am luat metroul până la Burj Khalifa/Dubai Mall.

Am mâncat ceva la Dubai Mall, la care se ajunge printr-un pasaj direct din stația de metrou, prin care mergi vreo 10 minute. Apoi ne-am chinuit puțin până am găsit casa de bilete de la Burj Khalifa, unde m-am dus cu confirmarea rezervării printată și am primit biletele. Rezervarea am făcut-o cu aproape o lună înainte și am dat 130 AED de persoană. Am făcut rezervare pentru ora 4:00, dacă făceam mai târziu, costa mai mult. Ne-am luat bilete normale, la At the Top, care te duc până la etajul 124 (vreo 400 de metri). Există și opțiunea de a urca până la etajul 148 (555 metri), dar costă 500 AED de persoană, și nu cred că merită.

Etajul 124 este oricum suficient să vezi departe în zare, până unde Dubai-ul se termină și începe deșertul. Aici poți sta cât vrei, nu o să te dea nimeni afară. Majoritatea au stat să prindă apusul, care se vede frumos, înspre Burj Al Arab și Atlantis. În ziua în care am fost noi, peisajul era completat și de niște baloane cu aer cald, care se ridicaseră în văzduh de pe insula palmier. Mi-ar fi plăcut un astfel de zbor, dar sigur era foarte scump, mai scump decât în Cappadochia.

Deși am vrut să stau să prindem și noapte, să vedem Dubai-ul colorat din Burj Khalifa, am plecat pentru a ajunge la timp la hotel, pentru că la ora 7 PM trebuia să vină un șofer să ne ia și să ne ducă în Dubai Marina, unde pentru 2 ore urma să luam cina pe o barcă de croaziera, un Dhow, care avea traseul prin Dubai Marina.

Dubai Marina Dhow Cruise a fost o experiență la fel de plăcută(150 AED de persoană) ca și Desert Safari, am admirat Dubai Marina noaptea, cu toți zgârie-norii luminați, oferind un peisaj aparte. După experiența asta am ajuns la o concluzie clară: Dubai-ul arată mai bine noaptea. Când se lasă întunericul, nu mai vezi pustietatea, nu mai vezi toate construcțiile în desfășurare, vezi doar un spectacol de lumini.

Dubai Marina este zona cea mai de lux a orașului, unde sunt cele mai renumite hoteluri, iar bogătașii vin și fac spectacol cu mașinile lor de lux.

Pe la 11 si ceva am ajuns acasă frânți, după o zi lungă și plină.

Ziua 3: Mirajul Atlantis și acvariul din Dubai Mall

Ziua asta era dedicată vizitării Atlantis, the Palm, sau a ceea ce puteam vizita din el. Ca să ajungem aici, am mers cu metroul până la stația de metrou Damac Properties, de unde am luat tramvaiul (Tram) până la stația 9 din 11. De la stația 9 am luat monorail-ul, care a costat 25 AED de persoană dus-întors (se cumpără un card special, nu se poate plăti cu NOL). Ca să ajungeți în stație o să trebuiască să treceți printr-o parcare subterană, să nu vă speriați, vă luați după indicatoare.

Am stat în primul vagon, unde lumea se înghesuie să facă poze, hotelul văzându-se în toată splendoarea sa. La fel ca și metroul, monorail-ul nu are șofer, așa că poți să stai chiar lângă geamul din față.

Ajunși la Atlantis, am intrat în zona cu magazine și restaurante, însă prețurile nu erau chiar de noi. Aici a fost primul restaurant Gordon Ramsey pe care l-am văzut până acum. După ce te plimbi puțin pe aceste holuri, nu prea mai ai ce face. La fiecare ieșire este un angajat care are grijă ca niciun turist extern să intre în locurile care probabil sunt doar pentru cei cazați acolo.

Alte atracții ar fi parcul acvatic, care arăta foarte atrăgător, însă costă 275 AED de persoană, sau acvariul Lost Chamber, care costă 100 AED de persoană, însă am ales să mergem la acvariul din Dubai Mall, cel de la Atlantis părea ceva mai mult interesant pentru copii.

După ce am ieșit, am luat-o la pas în jurul hotelului, pe drumul de mașină, în căutarea unor locuri mai bune pentru poze. După ce ne-am plimbat puțin și am făcut ceva poze, ne-am întors la stația de monorail, care ne-a dus înapoi la Palm Jumeirah, stația de unde am luat Tram-ul înapoi până la metrou.

Următoarea destinație a fost Dubai Mall, unde după ce am mâncat ceva, ne-am dus la acvariu. Acesta este destul de mare, iar noi am luat biletul standard, care a costat 100 AED si care a inclus un laborator marin, zoo acvatic și un tunel. Ne-a plăcut foarte mult acvariul, și mai ales piesa de rezistență, crocodilul, care este mult mai mare decât mi-aș fi imaginat că este un crocodil. Per total și-a meritat banii, și nu îmi pare rău că nu am ales acvariul de la Atlantis.

După acvariu, oboseala ne-a împins spre casă, pentru că următoarea zi trebuia să ne trezim la 7, pentru ca la 8 să plecăm spre Abu Dhabi.

Ziua 4: Abu Dhabi

De când am început să ne documentăm despre ce putem face în Dubai, am descoperit că o excursie de o zi în capitala Emiratelor este de neratat. Așa că ne-am hotărât să mergem să vizităm Marea Moschee Sheikh Zayed.

Am luat autobuzul de lângă stația de metrou Al Ghubaiba, fix de unde stăteam noi. A costat 100 AED dus-întors pentru 2 persoane, am plătit cu cardul NOL pe care l-am încărcat fix acolo în stație. Autobuzele pleacă din 15 în 15 minute, iar la urcarea în autobuz de formează 2 cozi, una pentru femei și familii, iar cealaltă pentru bărbați. Am avut norocul să fac parte din categoria “families”, așa că am prins loc (primele locuri sunt dedicate femeilor și familiilor). Când toate locurile pe scaun se ocupă, nimeni nu mai urcă, deci nu sunt șanse să stați în picioare, ci doar sa mai așteptați încă 15 minute.

Drumul a durat cam 2 ore, timp în care aproape am înghețat de la atâta aer condiționat. Odată ieșit din Dubai, vezi doar deșert și pustietate. Ajunși în Abu Dhabi, autobuzul ne-a lăsat într-o autogară, unde veneau și autobuze interne. Citisem într-un articol pe AmFostAcolo că pentru a ajunge la moschee, trebuie să luăm autobuzul 054, însă după căutări am constatat că acest autobuz nu vine în stația unde eram, ori nu am căutat noi prea bine. Am întrebat la informații ce puteam lua până la moschee și ni s-a răspuns: „any bus”. Nu foarte încrezători, am mai întrebat pe acolo, însă se pare că în Abu Dhabi nu chiar toată lumea știe engleză, la fel ca în Dubai, unde absolut oricine vorbea engleză, de te simțeai în America.

Până la urmă a venit autobuzul 400 și după ce am întrebat șoferul dacă merge la moschee, am plătit câte 4 AED de persoană și am urcat. Am mers ceva până am văzut moscheea, timp în care ne tot întrebam dacă o fi bun autobuzul.

Ajunși la moschee, am dat câteva ture de-a roata imensei curți până am găsit intrarea, după care Maria s-a dus să își ia hainele corespunzătoare. Ca să ajungem la locul de unde se iau hainele, a trebuit să trecem printr-o parcare subterană. La dressing room, trebuie să ai un act de identitate diferit de pașaport, nu știu de ce, altfel probabil că nu poți lua haine să te acoperi, deci nu poți să intri. Norocul a fost că am avut eu buletinul la mine și Maria a putut să își ia haina cu ea.

Moscheea este foarte mare și totul este alb, oriunde te uiți. Când am ajuns noi bătea soarele foarte tare, iar în curtea din față eram aproape orbit de lumina soarelui reflectată de marmură.

Ca în orice moschee, a trebuit să ne descălțăm ca să putem intra. Moscheea este nouă și arată impecabil, are până și uși rulante. Interiorul nu se lasă mai prejos când vine vorba de măreție și pot spune că moscheea este mai frumoasă decât cele pe care le-am văzut în Istanbul (nu iau în calcul Hagia Sofia, care este altceva).

Parcă până și muezinul care făcea rugăciunile fusese ales mai cu grijă, cântecele lui sunând parcă mai armonios decât în Turcia. Cât am stat acolo am auzit de foarte multe ori fraza care mai nou a devenit celebră, însă din păcate a fost făcută celebră de către teroriști. Este vorba despre fraza în arabă care se traduce la noi “Allah e mare”.

După ce am terminat cu moscheea, am decis să ne întoarcem în Dubai, Ferarri World era destul de departe și parcă ne chema dorul locurilor pe care le știam în Dubai, aici în Abu Dhabi ne simțeam străini.

Ne-am întors în stația unde coborâsem, însă pe partea opusă, pentru a lua autobuzul 400, cu care venisem, înapoi spre autogară. Însă am constatat că autobuzul nu se mai întorcea tot pe acolo, ci de data asta autobuzul 054 trecea pe acolo, însă nu eram siguri dacă ducea unde trebuia noi să ajungem. După ce am constatat că autobuzele circulau din oră în oră, am luat un taxi care tocmai oprise acolo. În Abu Dhabi ceasul pornește de la 4 AED și apoi tot 1.5 pe km este tariful. Și de data asta taximetristul ne-a estimat bine, am plătit 24 de AED până la autogara de unde am luat autobuzul înapoi spre Dubai.

Am ajuns la hotel aproape pe seară și ne-am retras în cameră, oboseala de zilele trecute începea să se adune.

Ziua 5: Hard Rock Cafe și la revedere Dubai...

După ultimul mic dejun, ne-am făcut bagajele și la ora 12 am făcut check-out-ul. Am lăsat bagajele la hotel pentru încă câteva ore și am plecat spre Hard Rock Cafe Dubai, continuând tradiția noastră de a vizita fiecare Hard Rock Cafe din orașele pe care le vizităm.

Barul sau muzeul, cum vreți să îi spuneți, se află la 2.5 km de mers pe jos de la ultima stație a liniei verzi a metroului, Creek. Pentru a ajunge la Hard Rock a trebuit să trecem podul peste Creek, apoi am ajuns la mall-ul unde se afla și destinația noastră.

Hard Rock Cafe Dubai este cea mai mare dintre toate în care am fost, și după ce am băut câte un suc care a costat 15 AED de persoană, am făcut poze și am admirat toate exponatele celebre, găsind aici costume și instrumente muzicale ale artiștilor celebri precum Michael Jackson, Guns & Roses, Elvis și mulți alții.

Ne-am întors apoi la hotel, ne-am luat bagajele și am pornit spre stația de metrou Ibn Battuta, de unde urma să luăm autobuzul F55 către aeroport. Hotelul la care am stat avea shuttle gratis spre aeroport, însă doar către aeroportul central, DXB, care era destul de aproape.

Am mers aproape dintr-un capăt în altul cu metroul, vreo 20 de stații, apoi am așteptat autobuzul care venea din oră în oră, care ne-a dus în sfârșit la aeroportul DWC, după ce s-a tot învârtit pe autostradă, încât nu i-am înțeles deloc traseul.

Aeroportul era la fel ca atunci când venisem, aproape pustiu, cu puțini oameni, foarte foarte departe de aglomerația la care ne-am fi așteptat.

Am observat că erau vreo maxim 8 zboruri în următoarele vreo 12 ore, majoritatea spre Doha sau Kuweit, printre care erau strecurate și 2 curse ale Wizz Air, spre București, Sofia și Budapesta.

Spre deosebire de alte aeroporturi, aici am avut surpriza ca bording pass-ul pe care îl printasem de acasă când am făcut check-in-ul să nu fie de ajuns, asa că a trebuit să ne așezăm la coada pentru check-in. Aici am trăit niște emoții neașteptate, când pentru prima dată de când călătoresc cu Wizz Air am fost rugat să verific dacă bagajul încape în formele de verificare a dimensiunilor, și după cum mă temeam nu încăpea cu totul, însă cel ce da aeroport a facut semn că este ok și totul a fost bine.

La Dutty Free am cheltuit ultimii AED rămași apoi ne-am dus către poarta de îmbarcare, așteptând îmbarcarea. Însă se părea ca ultima parte a vacanței se termina așa cum începuse. Avionul a plecat cu o întârziere de o oră și ceva, se pare, din cauza unor bagaje suspecte, care nu știu cum de au trecut de controlul bagajelor dacă erau suspecte. În fine, măcar acum eram în aeroport, când am plecat cu trenul din Brașov către aeroport, am avut emoții mult mai mari, din cauză că trenul a întârziat cam 2 ore jumate, a trebuit să luam un taxi până la aeroport, după ce am ratat autobuzul spre aeroport la mustață, asta după ce am cumpărat bilete, bineînțeles. Dar ce mai conta cum începuse vacanța, conta că totul a mers perfect și am avut 5 zile de neuitat.

Dubai mi-a plăcut, a fost o experiență nouă, pot spune chiar o cultură nouă, chiar dacă sunt tot musulmani, ca și turcii, pot spune că în Dubai abia abia dacă am văzut câteva femei acoperite, foarte puține în comparație cu Istanbul. De fapt, raportul femei/bărbați pe stradă era cam 25-75%, poate că femeile musulmane nu prea aveau voie să iasă singure din casă, la fel ca în Arabia Saudită.

La o scurtă căutare pe internet, am descoperit că, din cei aproximativ 8 milioane de locuitori ai Emiratelor Arabe Unite (2010), 50% sunt indieni iar arabi, nativi, doar 13%. Asta este și cauza mixului de culturi și tot acestui lucru se datorează faptul că acolo toți vorbesc engleză. E plin de indieni și filipinezi, care au venit în Dubai în căutarea unei vieți mai bune și probabil au găsit ce căutau. Dacă în 2005 țara avea cam 4 milioane de locuitori iar în 2010 avea 8 milioane, probabil acum sunt și mai mulți.

Mi-a plăcut căldura de afară, mi-au plăcut experiențele precum Desert Safari sau Dhow Cruise, iar Burj Khalifa, deși este un must see care nu poate fi ratat, nu m-a impresionat mai mult decât plimbarea prin deșert.

Dubai-ul merită văzut, cu siguranță, însă nu pot spune că îmi doresc să revin curând, spre deosebire de Istanbul. Poate aș vrea să îl revăd peste 10-15 ani, până atunci va arăta cu totul altfel, pentru că jumate era și acum în construcții.

Este ciudat că Dubai-ul atrage prin clădiri celebre care sunt hoteluri sau mall-uri, ci nu monumente istorice, însă ăsta este și farmecul, să te plimbi prin orașul viitorului. Dacă așa va arăta viitorul, sper ca orașele pline de istorie să se conserve cât mai bine, pentru că o să înceapă să ne lipsească.

Toată excursia a costat cam 1300 de Euro și nu regret niciun bănuț.

---

VIZUALIZĂRI: 13158 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI