Dubai desertul bogat

TIPĂREȘTE

Dubai – Safari Desert - Emiratele Arabe Unite

Ultima zi a croazierei din pacate urma sa devina si cea mai frumoasa. Traseul prin desert urmat de cina la foc printre dune a fost o experienta de neuitat. Asta ca sa se ramana cu o amintire deosebita puternic imprimata. La sfarsitul acestui concediu am cazut de acord cu Adriana ca a fost cel mai frumos de pana acum.

Vasul ancoreaza in jurul orei 12.00, iar noi la ora 14.00 trebuie sa fim luati in primire de jeepuri. Mananc preventiv si mai putin pe la 12.30 ca sa nu ma zgaltai pe dune si sa tragem pe dreapta. Jeepurile sunt Toyota Landcruiser, modele de cativa ani sau noi noute. Un Chevrolet Tahoe si un Nissan Patrol sunt in minoritate in fata convoiului de 30 de Landcruiser. Soferul nostru, un tip pe la 65-70 de ani e foarte simpatic daca te bagi in seama cu el. Ne povesteste ca nu a facut altceva toata viata decat sa conduca masini prin desert pe dune. Este sofer profesionist si la categoria desert daca ii pot spune asa, ca sa conduci un Jeep cu turisti in desert trebuind sa urmezi o scoala speciala complementara intr-un fel scolii de soferi. Imi ocup locul din fata si o las pe Adriana pe bancheta din spate. Nu am mai mers in spate la masina de cand eram mic J. Cu noi mai vin doi italieni cam tafnosi care fac parte din echipajul navei.

Plecam spre sud-estul Dubaiului in sens opus practic de cum ne plimbasem noi acum o saptamana. Trecem si prin cartiere cu vile si constructii mai mici, dar si pe langa alt mall in forma de piramida egipteana. Ne incadram pe autostrada larga cu trei benzi pe sens. O prima observatie, autostrada are stalpi de iluminat public din 25 in 25 de m. Soferul imi spune ca toata autostrada este luminata seara, chiar daca trece prin desert. Avem de mers 65 de km pana la punctul de pornire. Iesim din Dubai si incepem sa vedem primele semne de desert, desi se incearca mascarea lui cu copaci si tufisuri stufoase pe marginea autostrazii. Pe la km 30 intalnim un outlet imens, Dubai Outlet. Iesim dupa autostrada dupa vreo 50 de km si intram pe un drum national prin desert. Pe marginea drumului apar din cand in cand niste mici satuce sau orasele, apoi numai nisip. Nisipul are culoarea rosiatic-aprinsa spre caramiziu. Uneori se zaresc camile singuratice, de fapt sunt dromaderi ca au o singura cocoasa. Intalnim si o pista pentru camile de curse, care arata la fel cu una de alergari dupa multitudinea de culoare si semne. Soferul (am uitat numele din pacate) ne povesteste despre zona de protectie a desertului pe care urma sa o intalnim in curand. Emiratul Dubai nu prea mai are desert, presiunea imobiliara fiind enorma. Nu mai are desert in formele lui naturale, vreau sa zic. De aceea emirul a dispus infiintarea unei rezervatii nationale a desertului. Astfel ca a ingradit un teren imens in forma de patrat sau dreptunghi, avand laturile de cel putin 10 km cat am mers noi pe langa el. Gardul este inalt, din plasa sudata si are cateva randuri de sarma ghimpata in partea superioara, parand mai degraba un gard tipic pentru o unitate militara. Aici dunele si formele capatate de relief la actiunea vantului sunt pastrate in mod natural. Singurii acceptati in aceasta zona sunt turistii care intra pentru a vizita tabara unde se servea cina. Aflam ca traseul pe dune nu il vom face in emiratul Dubai si in Sharjah.

Ajungem la destinatie dupa aproape o ora si facem o pauza de dezumflare a rotilor. Intre timp pozam buggy-car-uri care se distreaza prin desert. La volanul unuia dintre ele vedem chiar un copil de 12-13 ani. Trebuie sa fii foarte atent, ca mai toti dau peste tine, nici nu ii vezi cand apar dupa movile. Toate Toyotele isi lasa cauciucurile aproape pe janta. Pornim efectiv in safari dupa cateva minute. Incepem sa urcam mici dune in pante mici, pentru ca numai dupa 10 minute sa avem in fata un deal cu o panta de 60 de grade lejer si vreo 15 m inaltime. Il urcam fara probleme, ne da pe spate de nu mai vedeam decat cerul si ne oprim direct pe creasta dunei. De acolo soferul trage un pic de volan sa aseze masina oblic, iar apoi ii da drumul incet la vale fara acceleratie.

Nu imi gasesc cuvintele necesare sa descriu senzatiile traite, dar au fost incantatoare. Urmeaza si serpentine, acest lucru insemnand ca mentinea masina numai pe crestele dunelor, iar in laterale aveam vale de 10-15 m. Soferul a fost extraordinar, varsta si experienta si-au spus cuvantul. Un alt sofer din caravana a ramas blocat pe un deal intr-o panta, nereusind sa abordeze corect panta, sau cu viteza necesara. In spate, turistii erau cam speriati. Toate masinile au oprit, iar cativa au sarit in ajutor. Ne-am continuat drumul imediat dupa aceea adunand inca o intamplare de povestit. Traseul a durat in total 45 de minute de mers efectiv sus jos. Cred ca este suficient, mai mult deja incepea sa se simta la stomac. Astfel ca dupa 45 de minute am ajuns in tabara de beduini, o copie a unei tabere reale, special realizata pentru turisti.

Primul lucru pe care il facem la coborare, hop pe camilele libere. Plimbarea cu camila nu costa nimic, dar bacsisul e de baza la arabi asa ca i-am dat sefului de caravana cativa euro. M-am urcat simultan si eu si Adriana pe camile, asa ca in timpul plimbarii am constatat ca nu are cine sa ne pozeze. Drept urmare trei poze cu ceafa mea in prim plan si o bucata de camila atesta cat de cat faptul ca eram pe cocoasa. La intrare suntem serviti cu curmale proaspete si cafea arabeasca facuta la nisip. Tabara este maricica, cam cat un teren de fotbal. Pe margine sunt amenajate casute arabesti din paie, iar pe jos ai covoare lucrate manual si perne extrem de tari. In mijloc era un covor foarte mare folosit drept scena, iar pe marginile acestuia 2-3 randuri de perne, pentru spectatori. Unii se grabesc sa ocupe locurile, dar showul de dans din buric este abia pe seara. Asa ca ne asezam intr-o casuta. Pe o latura a scenei sunt amplasate doua boxe mari din care rasuna puternic muzica arabeasca. Intrat foarte mult in atmosfera incep sa ma batai un pic si sa fredonez muzica arabeasca care mi se pare extrem de frumoasa, dar numai in conditiile date. Dupa scena intr-o parte se afla bucatarii care incing carbunii si prepara carnea pentru masa de seara. Pentru cei infometati deja ca mine de exemplu au pregatit chebab si falafel, de dimensiuni mai mici. Faptul ca erau mici nu insemna ca ma potolesc cu unul, asa ca am mancat doi chebab si un falafel. Gustul lor era cu mult peste orice am mancat in Bucuresti, unde probabil lipseste aroma desertului. In partea cealalta se fuma narghilea. M-am asezat pe perna si am inceput sa pufai aroma de mere. Foarte placuta senzatia, chiar si Adriana care e nefumatoare a apreciat narghileaua. M-am costumat si in arab pentru cateva poze, dar mi-a lipsit un pic de barba fiind aproape proaspat barbierit.

Langa tabara erau cateva skateboarduri. M-am urcat pe o duna si am inceput sa ma dau la vale, dar nu cred ca am depasit 2-3km/h, nu aluneca deloc. De acolo insa era o panorma deosebita, imprejur nu se vedea decat nisipul rosiatic. Vantul a inceput sa sufle din ce in ce mai tare odata cu lasarea serii si in desert chiar se lasa frigul. Aveam un pulover de lana la mine, dar s-a dovedit insuficient si m-am infasurat si intr-un sal al Adrianei. Adriana a avut si o geaca la ea, asa ca a fost ok.

Masa de seara a fost bogata in feluri arabesti, vinete, pasta de susan, humus, salate, pui cu arome, oaie etc. Desertul a fost foarte bun si probabil foarte specific locului, nemaintalnind nicaieri ceva asemanator. Un fel de gris amestecat cu nuca si zahar ars, semidulce.

Momentul cheie al intregii seri a fost aparitia dansatoarei din buric. Nu foarte tanara, insa buna dansatoare, ne-a incantat cu miscari nu numai din buric ci si din sani pe care avea sprijiniti o sabie. Showul a durat vreo 30 de minute dupa care la sfarsit am fost cu toii invitati pe scena la dans.

Seara in desert se incheiase foarte frumos, insa nu am prins asfintitul sa il vedem deoarece au fost nori, cam aceasta fiind singura scapare a unei seri extraordinare.

La intoarcere am mai avut parte de un mic safari prin desert la lumina farurilor, apoi am intrat pe sosea. Cand am ajuns in Dubai, a inceput sa ploua, fapt inatlnit de 3-4 ori pe an. Soferul era in culmea fericirii si ne arata disperat ca ploua. Apoi ne-a spus ca acum vor fi extrem de multe accidente, lumea nestiind sa conduca pe timp ploios J. Nu am vazut apusul de soare, dar am avut parte de ploaie la plecare, asa ca s-au fenomenele meteorologice s-au compensat. Una peste alta atmosfera desertului ne-a priit tare mult, cu siguranta ca vom repeta astfel de excursii cand vom avea ocazia.

www.bloggo.ro - povestiri de vacanta

---

VIZUALIZĂRI: 4844 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI