[Spre] China - pas cu pas (episodul 1)

TIPĂREȘTE

introducerea la acest "mini-serial" o gasiti postata aici: click aici - nota webmaster

---

Plecarea și peripețiile din aeroport

În disperarea mea de a profita la maxim de zilele de concediu şi pentru că zborul spre Istanbul era după amiază, decid să mă duc la serviciu şi să plec mai devreme direct la aeroport. Cu Renate (soția mea pentru cei ce nu știu) urma să mă întânesc acolo. Era cât pe ce să pierdem avionul, pentru că, din cauza unui accident pe DN1, traficul a fost blocat. În cele din urmă m-au preluat ai mei şi, ocolind pe la Buftea, am ajuns la aeroport.

La checkin nu vroiau să ne îmbarce, pe motiv că nu aveam viza UAE. Tipa de la Emirates uitase să ne listeze confirmarea (este electronică, nu pe paşaport) dar ne-a dat o hârtie pe care erau trecute fix 2 rânduri cu numele noastre şi cuvântul "approved", asigurându-ne că nu vom avea probleme. Ei, poftim probleme, încă din Românica. Ce puteam face? După câteva telefoane tăioase la Emirates şi scandal la biroul de checkin de se uita lumea la noi ca la urs, ne-au lăsat până la urmă să trecem, fără nicio explicație. Foarte ciudat dar important era că ieșisem din țară. Direcţia Istanbul, vedem cum o dregem şi acolo. Ajunşi pe Atatürk, trebuia să ne checkuim repede, nu aveam între avioane prea mult timp. Știam însă mersul lucrurilor pentru că eram la a treia cursă Istanbul - Dubai și nu mai era nevoie să bâjbâim prin aeroport. La ghişeu constatăm că am pierdut şi amărâta aia de zdreanţă cu două rânduri pe care scria ceva de vizele noastre. În urma noastră toată lumea stătea aliniată cu vizele în mână. Am pus-o... oare îi convingem pe turcaleţi să trecem mai departe... ? Norocul nostru, e o tipă înţelegătoare care ne ascultă problema, caută în sistem (nu ca la noi), află la un telefon că avem şi viză de China şi, după ce îi arătăm pașapoartele primim cărţile de îmbarcare. Am reuşit! În Emirate ştiu ce am de făcut.

Aeroportul din Istanbul e destul de mare, o încrengătură de porți. Un nod ce leagă Europa de Orientul Mijlociu și cel Îndepărtat. Cum la checkin ne-am descurcat rapid, am avut suficient timp să dăm o raită prin magazinele duty free. Tone de rahat, baclavale și alte cele turcești. Cu o lună în urmă tocmai ne întorseserăm din Istanbul, după 4 zile de porceală culinară, iar pofta era încă la un nivel ridicat. Negustorii din aeroport ofereau o grămadă de mostre așa că am încercat din toate, nu am iertat nimic dar nici n-am cumpărat ceva. Ce rost avea, acasă eram plini cu souveniruri din Turcia. În plus, bugetul pentru China nu trebuia să fie afectat tocmai la Istanbul.

Zborul de 4 ore a trecut repede. Ca de fiecare dată, Emirates ne-a încântat. Au ceva ce nu întâlnim pe alte avioane. În primul rând, fiecare e cu televizorul lui, nimeni nu depinde de alții. Au implementat un sistem care permite utilizatorului să selecteze dintr-o mare varietate de programe (filme, sport, muzică etc.) în mod independent față de oricare alt pasager. Te uiți la film, îți vine să te duci la budă, nu-i problemă, pui pauză și nu pierzi nimic. La capitolul mâncare e deranj total. Au cea mai bună mâncare pe care am avut-o pe avion. Iar dacă te înscrii pe situl lor și îți declari preferințele, vei fi răsfățat întocmai. Însoțitorii de bord sunt impecabili, superprofi și din toate colțurile lumii. La orice cursă personalul de zbor vorbește în jur de 10 limbi diferite detaliate la decolare în timpul instrucțiunilor. Am întâlnit și din România.

Suntem în Dubai, pe aeroport, e trecut de miezul nopţii. Mergem la Imigrations, ne relistează ce a uitat tanti de la biroul lor din Bucureşti (pentru încă o taxă în plus - hmmm, plătim neprofesionalismul unui angajat român), fuga la scanarea retinei şi iată-ne trecuţi cu succes de graniţă. Ieşim din terminalul 3, nou construit exclusiv pentru zborurile Emirates, foarte futurist. Afară e o căldură năucitoare, dar ne aşteptam la asta, nu este prima dată când ajungem aici. O droaie de taxiuri ne aşteaptă. Toate sunt mari, balene pe roţi. Predomină modelul Toyota Camry. Alegem şi noi unul, direcţia hotel, că suntem obosiţi. Hotelul e trăznet. Radisson Blu Deira Creek, 5*, primul hotel cu atâtea stele din Dubai, la momentul deschiderii, în 1975. Adică e de vârsta mea. Avem o cameră imensă, cu o oglindă mare pe un perete, care dă senzaţia de mărire. Plus balcon, cu măsuţă şi scaune. Cine să stea acolo... ? Dincolo de uşă e urgie, sunt peste 40 de grade. La culcare că mâine începem aventura.

Albumul complet de fotografii îl găsiți dând click aici

Urmează episodul 2 - Soare și zgârie nori în Dubai.

---

VIZUALIZĂRI: 2734 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI