Drumul spre Dominicană cu Air Europa

TIPĂREȘTE

Dupa cum stiti, cei care ati citit povestea de anul trecut, abia intorsi din Dominicana pe la inceputul lui noiembrie, nu cred ca au trecut 2 saptamini pina am prins cea mai tare oferta a agentiei spaniole Viajesoloofertas.

Solooferta noastra a fost la 540 euro persoana, avion inclus din Madrid, 7 zile all inclusive, la 3 stele, plus taxa de iesire din tara, de 20 dolari/ persoana, inclusa.

Bani nu aveam dar la momentul rezervarii nu imi trebuiau prea multi, doar 100 euro si ceva maruntis. Am facut plata cu cardul, am trimis datele din pasaport si imediat ne-au trimis biletele de avion si voucerele de la hotel.

Pina in data de 25 aprilie (plecarea era pe 29 din Madrid) nu am putut face rezervarea la locurile cu mai mult spatiu la picioare. Asa era la astia, iar pe 25, la ora 16 cind a incerrcat sotul, mai erau disponibile doar vreo 3 locuri, si alea foarte scumpe. Am zis ca sa ne lasam la mina hazardului.

Am cautat repede bilete pentru Bucuresti – Madrid si am platit undeva la vreo 195 euro dus/intors 2 persoane. O cazare in Madrid… care s-a lasat cu multe peripetii si bani cheltuiti in plus… (vezi impresii) si gata, totul era pregatit, pina la 30 zile inainte de 29 aprilie, cind trebuia sa facem plata si la restul sumei. (90% din pret) am stat linistiti.

Cind au auzit prietenele ca vreau sa plec din nou, au inceput cu cicaleala, ca de ce tot acolo, ca nu m-am saturat de 2 ori? Mai vreau si a treia oara… dar una, cobea cobelor a inceput sa imi spuna ca sint cam cheltuitoare… ca nu ma gindesc sa string banii la ciorap, ca ea nu ar risca sa plece atit de departe… ca daca se intimpla ceva cu copiii… Cobea a avut dreptate. La vreo saptamina dupa, toate problemele din lume au tabarit pe capul meu. Si da-i… si lupta!!! Am eradicat pe rind una cite una… ba am plecat si la Roma, ba ne-am dus si la Slanic… si iata-ma si in Punta Cana, intr-un hotel cam nasol, de unde va scriu aceasta poveste … neavind altceva ce face ca ploua de parca e toamna. Netul nu merge… asa ca bag reviewuri si cind oi ajunge acasa… le dau drumul pe teava! Si-asa stau prost cu timpul! (intre timp s-a reparat si am apucat sa trimit doua articole).

Biletele le-am rezolvat, cazare am rezervat, sotul si-a bagat un concediu, ca la mine nu se pune problema plecarii… copiii i-am astrucat… si acum sa ne ocupam de bagaje.

In plus fata de ce am avut data trecuta, e ca ne-am procurat husa subacvatica pentru aparatul foto, vreo 10 perechi acumulatori si vreo 34 de baterii tot pentru foto ca buleftrica lor e foarte slaba si nu se incarca mai nimic, bomboane pentru copilasii pe care ii vom intilni in excursii, un bat de selfie si perne gonflabile pentru git. - ieri am incercat o pereche de baterii sa vad cam cit dureaza si la a 3-a poza s-a inchis aparatul :)

Restul articolelor, precum costume de baie, crema de plaja cu factor 50, ochelari, hante subtiri, erau cit de cit pregatite de data trecuta. Bagaje de mina de 10 kg (am avut zbor cu Ryan Air si cineva care a avut valiza la dimensiune dar cam grasa… a fost intors din drum si pus ori sa o goleasca, ori sa plateasca 50 euro. (In Bucuresti). Noi nu am avut probleme. Si nici mincarea nu mi-a fost aruncata… si am trecut si cu o forfecuta si cu o sticla goala de apa. Va zic eu de ce.

Ajungem la Madrid, terminalul 1 si incepem cautarile. Casele de check- in erau de la 213 la 222 si am mers cam 1 km pina le-am gasit. Noi, veniti de la burnita, cu toate hainele pe trup, am simtit o caldura care iesea prin toate gaurile aeroportului si dupa un timp nu am mai rezistat, . m-am oprit si am inceput sa dau toate alea jos pina la maieu. Titan Ice, alta viata! Cine stie, cunoaste!

Am zis ca o sa fim primii daca sintem cu 5 ore inainte, da’ de unde… cind am ajuns era ditamai codalaul. Dupa citeva minute a venit o angajata de la Air Europa si ne-a intrebat in ce tara mergem, am zis unde si ne-a dirijat la alta casa, unde era codita mai mica. Totul a decurs repede, bagajele care aveau 10,5 kg fiecare, au fost trecute la cala, iar la ruxace ne-a lipit cite o banda cu bagaj de mina si ne-a dat liber. Locuri la avion 17 FG. BUUN! Stiam ca sintem pe mijloc si ca unul dintre locuri e linga culoar.

De aici am trecut la securitate, pe mine m-au oprit ca a tiuti masinaria si m-au dat cu o pelicula pe miini si pe la burta. Eram curata, asa a concluzionat aparatul! Au tiuit piticii de pe creier, cred!  De bucurie ca ii duc la soare.

Poarta de imbarcare era AB. Hait! Pe panouri erau ori A, ori B, nicaieri ambele litere. Ne-am dus in sala mare de asteptare, cam pe unde am vazut noi trase avioanele de Air Europa, am mincat de prinz, apoi ne-am asezat linga un E-point loc de unde iti incarci sfintele electronice, ca sa o citez pe Fluturasa noastra.

La ora 16, pe tabela cu avioane a apartut in dreptul zborului nostrum poarta B19. Ne-am luat bagajelele si ne-am asezat la coada. Ei, stomacului meu se pare ca nu ii place coada de la imbarcari … asa ca iar mi-a dat de lucru si am petrecut un timp nu prea scurt in toaleta. Cind am iesit eu, jumate de lume urcase. De data asta nu ne-au mai strigat pe bucati (adica intii intra cei din spetele avionului, apoi mijlocul si fata…) ci s-a intrat asa cum ajungea rindul. Pe fiecare scaun era cite un set cu pernuta si pled de buna calitate.

Cind ajung la locul meu, ce imi vad ochii??? Ceea ce ador eu mai mult la un zbor! Un tatic cu un bebita mic. Aolica… vai de linistea mea. A urlat bietul copchilas… de muma’sa… mai era unul prin fata, altul oleaca mai in lateral… ce mai! Eram inconjurati de mici “extraterestri”. In tot corul ala am reusit sa adorm imediat ce rotile avionului s-au pus in miscare. Nu stiu cite minute am atipit ca atunci cind am deschis ochii aveam sa aflu ca vad dublu!!! Somnul la decolare nu face bine! M-am frecat la ochi… nimic, vederea nu s-a clarificat. Copchilul ala era in dublu exemplar. Identic!!! Sotul ride de mine cind vede ce fata am si imi zice “nu, mamica, nu ai probleme de vedere, sint gemeni! ”. UFFF!

Stewaedwesele, dupa ce ne-au impartit formulare pentru a fi completate ca sa le predam la intrarea in tara, au adus mincarea. Bunicica. Un orez cu chiftele si sos sau paste, am ales primul fel, dar si pastele alese de taticul gemenilor aratau bine. Un bol mic cu salata orientala, altul cu o prajitura, o piinica si o cutiuta cu crema de brinza, alta de unt. Toate bune. Ne-au mai dat pine pentru cei care am mai dorit. De baut aveam de ales intre bere, vin si alte alea... am ales cite o bere ca sa pic de somn., ... ceea ce am si facut la a treia inghititura. Mi s-au inrosit ochii si urechile si am pus capul jos! Aia mici se frichineau in scaune, n-am mai putut sa adorm si pina la urma mi s-a facut mila de parintii lor (aparuse si mama intre timp) si i-am mai luat in brate ca sa ma joc cu ei. Erau foparte frumosi fapt pentru care … i-am deocheat! Nu va spun ce plinsete… dupa 6 ore si ceva de zbor l-am rugat pe sotul meu sa le zica de deochi… el cica nu le stie numele. Ti le spun eu, Luis si Carlos! Si le-a zis copiilor de deochi, linistindu-i! S-a dovedit ca Tatal Nostru era si al lor… Au dormit pina la aterizare. Din cind in cind se trezeau sa ceara apa si daca nu aveau, urlau ca din gura de sarpe. Sa il fi vazut pe sotul meu ce facea naveta cu paharele de plastic ca sa aduca apa la copchilasi! Ca parintii lor erau tintuiti in scaune. La un moment dat nu stiu ce mi-a facut sotul mie si i-am zis “vezi, daca ma superi, pun copchiii pe tine!!! ”. A izbucnit in hohote de ris!!! Nici el nu suporta plinsetele.

Pe durata zborului am avut filmul Razboiul stelelor (ultimul episod aparut) cit si un film de desene animate, cu multe animale ce s-au inscris la un concurs de cintat, pentru un premiu de 100000 dolari. Nu am apucat sa vad inceputul asa ca daca stiti despre ce film e vorba, da-ti-mi si mie titlul. 

Cu o ora si ceva inainte de aterizare, am primit si a doua masa, constind in niste sandvishuri fierbinti si cite o prajitura. Ceai sau cafea, suc de portocale, ananas, apa…

Dupa vreo DOAR 8 ore de zbor care au trecut cit de cit usor… fara turbulente, cu o aterizare de nota 10, am coborit din avion pe o ploaie torentiala si imbarcati in autobuze. Angajatii de pe aeroport erau imbracati in saci de plastic si isi faceau treaba asa cum puteau.

Fiind aproape de usa, am intrat printre primii in incinta si am trecut pe la punctele de control ca in brinza. Am platit cite 10 dolari taxa de intrare, ne-au dat chitante… am asteptat la bagaje cam 30 minute, le-am recuperate apoi am iesit in parcare unde ne astepta un microbuz de la Travelplan, agentia cu care am avut biletele. A mai trebuit sa asteptam inca 4 turisit care au venit tot la hotelul nostru dar care au intirziat mult de tot la bagaje sau birourile de securitate

In microbuz am fost intrebati daca dorim o bere… pe ploaia aia nu ne era sete asa ca am refuzat politicos. Apoi am vrut sa ne conectam la wi-fi, ca asa scria pe undeva insa parola pe care ne-a zis-o soferul nu s-a potrivit. Ori eu nu am inteles spaniola lui, ori el era preocupat de jocul de billiard de pe telefon si ne-a zis una gresita, cert e ca nu s-a conectat telefonul sotului.

Cind toti pasagerii erau in microbuz, a venit agentul, ne-a inminat cite un pliant si ne-a zis ca a doua zi, la 11 30 sa ne intilnim la receptie pentru a face actele de intoarcere in tara si de a ne vinde gogosi… adica excursii. Am fost lasati pe mina soferului care ne-a condus prin ploaie, pina la hotel, fara nici un fel de incident.

Va urma…

---

VIZUALIZĂRI: 4493 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI