Paphos - Cipru

TIPĂREȘTE

Vorba unui cântec..., Mi-e dor de mare, mi-e dor de vară, mi-e dor să mă ude un val".

Scriu acest articol, cu scopul de a descrie unele activităţi ce pot fi făcute în Cipru, pe perioada a 3 zile.

În septembrie, am hotărât ca de ziua soţiei să mergem în Cipru. Locaţie aleasă pe principiul că mie îmi zboară mintea tot anul către Grecia. Ce să fac, sunt disperat după ţara asta.

Am cumpărat bilete la Ryan Air, pentru perioada 19-22 octombrie. Am decolat sâmbată dimineaţa pe la ora 07, iar după aproape 2 ore eram pe micul aeroportul din Paphos.

După controlul vamal, am băut o cafea la o terasă din faţa terminalui, şi am aşteptat să vină autobuzul cu numărul 612 de la ora 11, ce merge în Paphos. Biletul costă 1,50 euro de persoană, îl cumperi de la şofer, iar călătoria e pe o distanţă de 19 km. şi până în parcarea centrală a oraşului, durează cam 30 de minute.

Ajunşi la capăt de linie, cu rucsacii în spate am plecat către hotel, (pyramos-hotel.com, vezi impresii) aflat la o distanţă de 10 minute mers pe jos. Ajunşi aici, am întâlnit pe Ana recepţionera hotelului, o gazdă deosebită ce ne-a ajut cum a putut mai bine.

Ne-a facilitat la o firmă închirierea unei maşini, unde am plătit 135 euro pentru 3 zile. Maşina fiind un Opel Meriva, cu cutie manuală, benzină. Am luat de la această firmă pe principiul că plătesc ce am. Fără surprize de extra asigurări, bani ceruţi ca şi garanţie ori de daune gen zgârieturi apărute peste noapte şi să îţi oprească din garanţie apoi. Patronul mi-a spus să am grijă la viteză pe autostradă, şi când plec să-i las maşina în parcarea aeroportului cu cheile la amortizorul de la roata faţă. Am avut ceva emoţii cu condusul pe partea inversă ori partea corectă cum spun englezii, dar te obişnuieşti.

În ziua respectivă am mers la o plajă publică din Paphos-Rikkos Beach. Plajă întinsă, cu nisip şi cu toate utilităţile necesare. Apa mării mult mai caldă, faţă de Atena când am fost anul trecut.

Pe la prânz am mâncat în zona plajei la restaurantul Cielo Fish Tavern, unde am numai cuvinte de laudă şi totodată am făcut cunoştinţă cu bucătăria cipriotă.

Am mai făcut o mică baie, am tras un pui de somn pe plajă iar apoi ne-am întors la hotel. Am făcut un duş şi am plecat pe jos să vedem oraşul. Am rămas uimit de frumuseţea lui.

Ne-am plimbat prin zona de promenadă cu magazine, taverne, plaja publică, castelul Paphos, străduţele din zonă şi mall-ul Kings Avenue. Atunci am realizat că în mare parte, turismul din zona Paphos se învârte în jurul britanicilor, ca şi mărturie fiind multitudinea de pub-uri cu origini englezeşti. Ca un top al turiştilor, pe primul loc sunt englezii iar apoi sunt urmaţi de ruşi.

Tot un lucru interesant, de care nu am ştiut, sunt preţurile la mâncare de la taverne. Destul de măricele în comparaţie cu Grecia. Seara am încheiat-o la Grill Garaje, un restaurant destul de ok, cu preţuri normale.

Ziua următoare, după micul dejun am luat maşina şi am plecat pe autostradă către Nicosia, cu scopul de a vedea partea turcească a oraşului. Pe toată perioada vacanţei, în trafic am folosit aplicaţia Sygic. Foarte mulţumit şi preventiv mi-am luat de acasă încărcător auto ce mi-a fost de real ajutor.

Ajunşi în Nicosia, am parcat în Tafros parking, locaţie lângă un bastion, şi am plătit pentru 4 ore, 4 euro. Am ales parcarea fiind foarte aproape de zona cu principalele obiective de văzut în Nicosia. Pe jos, fără ţintă am ajuns în zona centrală a oraşului, pe principala arteră pietonală. Aici sunt magazine, cafenele, restaurante şi un mix de diferite naţii de oameni, de la indieni, turci, de culoare şi asiatici. Oricum aici simţi altă agitaţie faţă de Paphos.

Mergând şi admirând, nici nu am realizat când am ajuns la graniţe. Într-un gang, gherete de ambele părţi, cipriote-turceşti, arăţi buletinele, mergi mai departe şi instant totul se modifică. Chiar e Turcia în partea cealaltă. Restaurante, magazine şi câteva atracţii de vizitat. Pe partea asta am fost atras de câteva, în special cele în zona de graniţa care e foarte populată.

Nu m-am aventurat mai departe, fiindcă deja zona devine destul de sinistră, străzi goale, grupuri de tineri cu priviri dubioase, şi mai bine îmi văd de viaţa mea. Am văzut Buyuk Han, un complex gen Hanul lui Manuc, dar mult mai măreţ, mai vechi şi construit integral din piatră de unde turiştii sunt imbiaţi cu fel şi fel de suveniruri, dar există şi un restaurant în incinta lui.

După han, am plecat către Selimiye Camii, o moschee stabilită pe o catedrală catolică cu arhitectură gotică. Oricum numai moschee nu pare, chiar dacă au ridicat ei câteva minarete. Bazarul era închis, iar pe străduţele adiacente la vânzare găseşti toate prostiile.

De schimbat bani, nu am schimbat. Oricum poţi plăti în euro peste tot. La magazine şi restaurante preţurile sunt afişate în euro.

Dacă faci comparaţie, observi că partea turcească e subdezvoltată în comparaţie cu cea cipriotă. Se văd diferenţe. Am venit, am văzut, am plecat. Da, e un, must see" zona aceasta.

Am mâncat la un local turcesc de lângă graniţă, iar apoi am plecat din Nicosia spre celebra staţiune Ayia Napa.

Ajunşi aici, am oprit în parcarea plajei Nissi. Locul e fenomenal. Apa... înţepeneşti, iar nisipul super fin. Loc cu toate utilităţile. Ai de unde mânca ori bea. Fiind cam târziu, nu am petrecut decât o oră şi alt factor demoralizator a fost vremea. Tocmai ce plouase iar acum bătea vântul şi era înorat. Oricum mi-am promis că voi reveni în Cipru, tocmai pentru plaja asta. Staţiune cochetă şi plină de turişti ruşi.

Am plecat spre Paphos, dar înainte cu 25 km de destinaţie ne-am oprit la stânca Afroditei (Petra tou Romiou). Un alt loc celebru din Cipru ce nu trebuie ratat. Era pe înserat, dar lumea făcea baie, poze ori meditau. Un loc destul de frumos, dar spre ruşinea mea nu prea mi-am bătut capul să aflu mari informaţii despre principalele obiectivele insulei. Asta şi din cauza puţinului timp petrecut pe insulă.

După pozele de rigoare am plecat la hotel, am lăsat maşina în parcare şi hai din nou la plimbare. Am făcut micile cumpărături pentru acasă, nu multe fiind constrâns de bagajul de mână la avion. Ca să mâncăm, am fost tot la localul din seara precedentă.

În ultima zi, după ce am mâncat am plecat cu maşina către parcul arheologic din Paphos. Am parcat în parcarea centrală de lângă muzeu şi hai pe vizitat. Am văzut celebrele mozaicuri ale unor vile foarte bine conservate, farul din Paphos, odeonul roman şi rămăşiţele unei fortăreţe. Oricum muzeul e un obiectiv ce trebuie vizitat. Aveam în plan să mergem şi la situl arheologic Mormintele Regilor dar nu am mai ajuns. Data viitoare.

După culturalizare am plecat către mica localitate Latsi. Ajunşi aici, am lăsat maşina în parcarea publică şi am plecat către zona cu vapoare cu dorinţa de a merge la Laguna Albastră. Dacă sunteţi iubitori de apă, locul nu trebuie ratat. Am plătit 15 euro de persoană, pe un vas destul de măricel, gen cele din Grecia pentru o călătorie de 2 ore, iar traseul urmează linia ţărmului către Laguna Albastră. Locul e deosebit. Temperatura apei avea 25 de grade, şi apa nu depăşea 2 metri în locul unde a oprit vaporul. Staţionarea la lagună a durat o oră, şi eu numai în apă am stat. Mai există posibilitatea de a lua o barcă de 4 ori 6 persoane dar preţul pentru 2 ore, e de 60-100 euro. Atât cereau în ziua respectivă.

După ce am ajuns la mal am fost la un street food din zonă, Yannis Sanwich Place. Locaţia a fost recomandată de fata ce ne-a vândut biletele de vapor, dar aparenţele înşeală la prima vedere. Aici am fost serviţi de o fată din Braşov, şi am mâncat o pita gyros. Seara se apropia, şi cu părere de rău, hai înapoi la hotel.

Seara am încheiat-o cu o plimbare pe jos către unul din celebrele restaunte din Cipru- Ocean Basket. Dacă ajungi pe insulă, trebuie neapărat să mergi cel puţin odată aici să manânci. Pentru iubitorii fructelor de mare, acesta e locul ideal. A fost o seară plăcută, dar încărcată cu sentimente de părere de rau, fiindcă erau ultimele ore petrecute în Cipru.

Ce e frumos durează puţin. Dimineaţa am plecat de la hotel la ora 07, că la ora 09 era decolarea. Maşina închiriată am lăsat-o în parcarea aeroportului cu cheile la amortizorul roţii.

De încheiere, tot ce pot să spun e că Cipru e o Grecie, dar o altă Grecie. Vreau din tot sufletul să mai revin, dar cel puţin pentru o săptămână că să văd mult mai mult faţă de 3 zile.

---

VIZUALIZĂRI: 4657 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI