Cipru, intre doua culturi

TIPĂREȘTE

Am ales Cipru deoarece nu puteam sa merg in vacanta decat la final de septembrie - inceput de octombrie, si aveam musai nevoie de soarele stralucind pe cer, nisip si minunata mare, dupa un an foarte solicitant. Cipru este printre putinele destinatii europene care iti ofera (garantat) vreme de plaja si in acea perioada a anului. Temperatura in timpul zilei era in jur de 30-35 de grade, iar noaptea se mentinea peste 20 de grade. Si nici un nor! Fiind din Cluj, cu zborurile a fost mai complicat, am mers cu Tarom, a trebuit sa facem escala la Bucuresti, orarul de zbor nu era tocmai placut, dar era singura varianta daca doream zbor cu conexiune asigurata; acum insa, chiar din luna aceasta, a inceput sa opereze si Wizzair pe ruta Cluj-Larnaca, deci s-a rezolvat problema pentru cei din zona aceasta, ce vor dori de acum incolo sa calatoreasca in Cipru. :)

Am ajuns noaptea, in jur de ora 1 in Larnaca. Intrand in aeroport, am ramas surprinsi de cat de curat si frumos era, si destul de maricel; afara, ne-a intampinat o adiere calduta, nu ma asteptam sa fie si noaptea asa temperaturi placute. Am luat un taxi - era singurul mijloc de transport disponibil la ora aceea si a costat 15 euro (asta stiam deja, exista site-uri unde puteti rezerva taxi si de dinainte daca doriti si peste tot e acelasi pret). Trenuri nu exista in Cipru, va trebui sa va deplasati fie cu transportul in comun, taxi, sau masina inchiriata. Ne-am cazat la Nataly Flats, la un pret foarte ok, un apartament care tocmai aparuse pe site-urile de cazari cu cateva luni inainte si avea review-uri promitatoare. Plus vedere la mare! Cand am ajuns, am vazut ca intr-adevar nu puteam sa facem o alegere mai buna, pastrand raportul pret-calitate. Inainte de a trece la turul insulei, vreau sa mai specific ceva: nu stiu prin ce minune, dar nu exista nici un fel de insecte zburatoare si intepatoare! Puteam sa lasam si noaptea usa la balcon deschisa, lumina aprinsa, fara grija ca ne vor invada "dusmanii".

In prima zi am mers la plaja si ne-am plimbat prin Larnaca. Chiar langa noi era o plaja mai micuta, Kastella, daca nu aveai chef sa te plimbi pana la celelalte; inspre oras era plaja Finikoudes, iar inspre aeroport plaja Mackenzie, iar noi eram cazati undeva la jumatatea distantei dintre cele doua plaje mari. Finikoudes era cam aglomerata, galagioasa, insa Mackenzie a fost mai pe placul nostru, mai linistita. Diferente intre cele 2 plaje nu exista dupa mine, in sensul ca sunt intinse ambele, nisipul e la fel de fin, iar intrarea in mare la fel de lina. Se putea merge mult si bine in apa, si tot nu iti trecea apa de brau, marea foarte linistita; in plus, aici poti urmari si avioanele.

De-a lungul falezei, pana sa ajungi la zona cu hoteluri, se gasesc case, cu terase presarate printre ele. Am tot incercat sa incadrez stilul caselor in cel grecesc sau italian, dar ar fi fost cam fortat. Au farmecul lor, insa sunt o combinatie a mai multor stiluri mediteraneene. Seara, ca si in alte zone din Mediterana, oamenii isi scot o masuta in fata casei, cineaza si povestesc linstit, dandu-ti impresia ca pentru ei timpul sta in loc. O data ce treci de ce a mai ramas din cetatea care candva imprejmuia orasul, incepe plaja Finikoudes, iar pe partea cealalta hotelurile. Aici nu o sa descriu prea multe, este ca orice zona intesata de baruri, restaurante, turisti. Dincolo de faleza, in spatele hotelurilor, se deschide orasul: blocuri de locuinte, trafic. Am ramas putin cam dezamagita, mi s-a cam dus sentimentul acela pe care imi place sa il am in vacanta, ca sunt "in alta lume". Pe ici pe colo cate un palmier si o cladire mai interesanta, cum ar fi sediul Politiei, dar parca nu compensau. In centrul orasului se gaseste si biserica Sf. Lazar, care parca e desprinsa de restul orasului, ai impresia ca intri intr-o poveste. Imbina intr-un mod foarte reusit stilul oriental cu cel crestin. In jurul ei, restaurante cu terase, insa imediat dupa ce treci de ele, parca intri dintr-o data in zone nesigure, sa zic asa. Erau stradute inguste, dar departe de a-mi da senzatia ca vreau sa le cutreier, mai degraba imi doream sa ies de acolo cat mai repede, mai ales seara. Erau destul de pustii, iar pe strada mai treceau tot felul de indivizi dubiosi... Nu stiu daca era doar o impresie de-a mea, sau intr-adevar era asa, insa am preferat sa ne limitam la zonele mai intens circulate.

Urmatoarea oprire: Nicosia. Am ajuns acolo cu Intercity-ul, un autocar care pleaca din statia Finikoudes; orarul se gaseste si pe site-ul lor si este afisat si in statie; a fost 7 eur/pers dus-intors, daca bine-mi aduc aminte. Este aer conditionat, autocarele sunt in conditie buna, nu sunt aglomerate. Acelasi pret de 7 euro dus-intors este valabil si pentru Limassol si Ayia Napa, doar pentru Paphos este mai scump, distanta fiind mult mai mare. Am preferat sa le utilizam in tot concediul, in locul unei masini inchiriate, condusul pe partea stanga a drumului dandu-ne impresia ca se circula in mod haotic. Drumul spre Nicosia dureaza ceva peste o ora, mie mi-a placut sa vad peisajul acela arid, cu arbusti pitici, imi dadea senzatia ca sunt intr-un tinut mult mai indepartat, undeva prin Orient... O data ajunsi in Nicosia, ne-am indreptat spre pietonala principala, pe unde se trece si granita spre Nicosia turca. Detalii despre partea greaca a Nicosiei nu am, pentru ca nu am vizitat-o, desi am mers de 2 ori in Nicosia - farmecul partii turce ne-a furat. Dupa vreo 10 min de mers pe jos, ajungeti la punctul de trecere grec, se poate trece si cu buletinul. Apoi veti trece printr-o "buffer zone" administrata de ONU, intinsa de-a lungul insulei, care aici are punctul cel mai ingust. In alte zone se intinde pe km intregi, inglobeaza chiar si aeroportul din Nicosia, nefunctional in prezent. Cand ajungeti in partea turca, va trebui sa aratati din nou actele si autoritatilor de aici. Iar apoi... Treci in alta lume. Totul, absolut totul e diferit aici, MULT mai autentic. Nu vezi lanturi de magazine prezente peste tot in Europa, terase la toate colturile, mai pe scurt: nu este nimic comercial. Au magazinele acelea stil "butic", cu "turcisme", adica multe fake-uri, dar nu iese nimeni in strada sa te indemne sa cumperi de la ei. Si parca si acele magazine fac parte din farmecul locului. Dupa cateva minute de plimbare am ajuns in fata unei cladiri care parca era moschee, dar nu stiam sigur - nu am mai fost niciodata intr-o moschee si nu arata cum ne imaginam noi ca ar trebuie sa arate o moschee, ci mai degraba semana cu o casa. Am intrebat-o pe o fata care trecea pe strada si ne-a confirmat ca e moschee. La intrare a trebuit sa ne descaltam si sa lasam incaltamintea intr-o zona special amenajata. Inauntru, o mocheta in care ti se afundau picioarele, rosu inchis, cu diferite motive; acelasi tip de mocheta l-am vazut si in celelalte moschei. Pe pereti, rafturi cu carti in turca, si expus la vedere Coranul. Nu mai era nimeni inauntru, in afara de o femeie care statea in ceea ce cred ca era o zona special amenajata unde mergeau femeile sa se roage; poate ma insel, cunostintele mele despre organizarea unei moschei sunt cam limitate. Urmatoarea moschee a fost una mult mai mare, Selimyie, care la origine a fost catedrala crestina, transformata apoi in moschee dupa ce cipriotii turci au ocupat zona. Asadar, constructia in sine nu va spune ca veti intra intr-o moschee, ci doar minaretul adaugat ulterior, si chemarea la rugaciune, daca aveti ocazia sa fiti acolo in momentul respectiv.

Apoi, am mers la 'turkish hammam', am coborat scarile, am spus ca dorim doar sa vizitam, iar doamna de acolo a fost foarte amabila si ne-a dat voie sa mergem. Nu era nimeni la bai, cred ca voia sa ne spuna ca era ceva stricat, insa nu prea vorbea engleza si nu am reusit sa ne intelegem prea bine. Ma simteam ca in 1001 de nopti, asta era sentimentul pe care il tot cautam si in moschee dar nu il gaseam. Nu mai descriu aici interiorul, voi atasa poze. Urmatoarea oprire a fost Buyuk Han, cel mai central loc din centrul Nicosiei turce. :) Ne-am plimbat pe la cei care vand suveniruri, insa n-am cumparat nimic si bine am facut, pentru ca am vazut dupa aceea ca la cativa pasi mai incolo se gasesc magazine cu aceleasi lucruri de vanzare, la preturi si de 3 ori mai mici (exemplu: o esarfa cu 15 eur la han era 5 eur int-un magazin de suveniruri). Ne-am asezat si la terasa din curtea hanului, unde surpriza: ne-a servit o romanca de-a noastra de peste Prut, foarte draguta, ne-a spus ca era de peste 10 ani in Cipru. De fapt, am vazut multi romani in Cipru, veniti la munca, inclusiv in avion majoritatea mergeau la munca, insa n-am intrat in discutie cu vreun altul. Mancarea este foarte ieftina si buna, mult mai ieftina decat in partea greaca, si mult mai diferita. Un pic mai incolo de han, chiar vis-a-vis de moscheea Selimyie, sunt cateva magazine cu suveniruri si cu niste delicioase "turkish delights", de unde am luat cadouri pentru cei de acasa. Peste drum, este o cafenea, Ozerlat ii zicea parca, au tot soiul de cafele si ceaiuri. Daca treceti pe acolo, sa nu ratati o cafea turceasca cu cardamom - absolut delicioasa! , si puteti si cumpara cafea ambalata. Doamna care vinde acolo este foarte draguta, insa preturile nu le are afisate, iar noua ne-a vandut aceeasi cafea cu 2 preturi diferite, in 2 zile diferite. Dar merita oricum sa incercati cafeaua de acolo, este mai buna decat in alte locuri.

Am mai mers la inca doua moschei, insa din pacate le-am gasit deja inchise, pe la ora 17-18, asa ca ne-am multumit cu admiratul din exterior.

Zilele urmatoare am continuat cu Limassol, eram tare incantata ca prindeam si ziua mea de nastere acolo, care coincidea cu ziua nationala a Ciprului, ma gandeam ca sigur petrecerea va fi in toi pe strazi. Cu harta in mana, am inceput sa exploram orasul. Insa nu am avut mare lucru de explorat: toate erau inchise, terasele aproape goale. Ne-am plimbat pe stradutele de langa centru, insa totul era gol, si nu neaparat in sensul ca toata lumea era libera si plecase din oras, ci pur si simplu parasit; o gramada de cladiri lasate in paragina, nelocuite de ani de zile, magazine inchise cu afisele lasate in geam si decolorate de atatia ani, aveam senzatia ca trecem printr-un oras parasit. Ne-am dus spre plaja, unde era ceva mai multa lume, insa nu a fost nimic impresionant: o plaja ca si cele din Larnaca. Doar faleza era mai frumoasa decat cea din Larnaca. Seara, cand am plecat inapoi spre Larnaca, incepuse lumea sa vina pe faleza, se plimbau mamele cu carucioarele, copiii se dadeau cu rolele. Asadar, experienta mea cu Limassol a fost una cam dezamagitoare.

Un alt oras pe care l-am vizitat a fost Paphos, la distanta de aprox 130 km de Larnaca. Exista un autobuz direct, pleaca dimineata pe la 7-8, se intoarce pe la 4-5 dupa masa si este doar unul pe zi. O alternativa ar fi sa luati un autobuz pana in Limassol si apoi de acolo spre Paphos - astfel, nu veti fi limitati la o singura ora de plecare. Am vizitat situl arheologic, parte din patrimoniul UNESCO, cel mai mult ne doream sa vedem catacombele si Odeonul. Am luat o harta si ne tot invarteam si cautam cele doua obiective si nicicum nu le gaseam. Intr-un final cineva ne-a spus ca trebuia sa iesim din parcul arheologic, sa trecem strada, si acolo le vom gasi. Nu era specificat niciunde pe harta asa ceva... Era intr-adevar trasata o dunga alba, dar nu scria ce strada e, iar noi ne-am gandit ca e un drum ce corespunde interiorului parcului, evident. Am ajuns intr-un final la catacombe, mai era un cuplu de turisti, si ei tot acolo voiau sa coboare. Dar nu am mai coborat: erau niste scari foarte abrupte, iar in jos bezna, nu se intrezarea nici o lumina, nici nu stiam cat era de fapt de coborat. Am renuntat si noi si ceilalti turisti sa ne aventuram acolo. La Odeon nu am putut sa intram, nu am gasit nici o intrare, si parea si ca se efectuau ceva lucrari, asa ca am lasat-o balta. Ne-am indreptat spre "Tombs of the Kings", am mers cu autobuzul cateva statii, a fost mult mai usor de gasit decat restul. Am coborat spre acele locuri de veci sapate in piatra, acum goale, iar unele parca aduceau destul de mult a Petra, Iordania. Zic eu, asa, desi n-am fost niciodata acolo, am vazut doar poze. Impresionant, oricum.

In zilele ramase, mai aveam in plan plaja in Larnaca si Ayia Napa. Insa ne-am razgandit, am dat Ayia Napa pe inca o zi in Nicosia turca. Am colindat in mare aceleasi locuri, am mai mancat o tura la restaurantul de la Buyuk Han unde ne-a servit tot romanca noastra, si ne-a dat din partea ei si niste placintele cu ricotta :), insa am fost si in alta zona a orasului, la muzeul dr-ului Fazıl Küçük. Il recomand cu caldura, mi-a parut ca prea putini oameni ii trec pragul, si noi l-am descoperit din intamplare. Nu este intr-o zona pe unde trec multi turisti, nu i se face reclama niciunde. Intrarea este libera. Cladirea este de fapt casa in care a locuit cu familia sa, iar la parter avea cabinetul de consultatii. A fost un medic implicat in miscarea pentru independenta Ciprului de Nord, iar amintirea sa s-a imprimat din cate se pare in inimile cipriotilor turci.

De asemenea, ne-am aventurat pe stradutele laturalnice ale centrului, insa nu a fost o idee prea buna: multe din cladiri sunt parasite, si cele locuite sunt tare saracacioase, este pustiu, parca treci (din nou) in alta lume, saracia pare a fi la ea acasa. Ulterior, ne-a spus o localnica mai in varsta ca in momentul in care s-a separat orasul, multi din grecii care locuiau in actuala parte turca si-au parasit casele si au venit in partea greaca - asa se explica atatea cladiri nelocuite, in paragina.

Ne-am fi dorit tare mult sa mai vedem din partea turca a Ciprului, nu doar Nicosia, insa nu am reusit pentru ca mijloacele de transport in public nu trec granita. Poti merge doar daca iti inchiriezi masina, sau in excursii organizate de agentiile de turism, or noi ne-am rezervat totul pe cont propriu. Mi-a parut tare rau, pentru ca cea mai impresionanta parte a vacantei a fost cea petrecuta la turci. De aceea recomand, inca o data, daca va planificati o vacanta in Cipru, nu ratati si partea turca - macar Nicosia, unde se poate trece granita pe jos, nu trebuie sa mergeti in excursie organizata.

Si inca un lucru: Larnaca este foarte bine pozitionata, la distante aproximativ egale de Nicosia, Limassol si Ayia Napa, doar Paphos e departe. Asa ca daca vreti sa va plimbati pe insula, e un loc bun de plecare spre alte orase. Ah, si inca ceva interesant: aeroportul din Larnaca functioneaza pe principiul de "silent airport", asa ca nu veti auzi anunturile, le veti vedea doar scrise.

Numai bine si concediu placut va doresc!

---

VIZUALIZĂRI: 3365 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI