Parfum de portocali pe insula Afroditei

TIPĂREȘTE

Prima mea excursie in afara tarii s-a intimplat sa fie in Cipru, a treia insula ca marime din Marea Mediterana- Poarta a Europei spre Orientul Mijlociu care a primit din partea anticilor si numele de Insula Afroditei, asociere nu intimplatoare cu zeita frumusetii, mai ales pentru cine viziteaza pentru prima data aceste meleaguri.

Spre seara am aterizat pe aeroportul din Larnaca si mi s-a parut a fi cu mult mai mic decit Otopeniul de pe care decolasem.

Cazarea am avut-o la un hotel din Limassol si pentru a ajunge la acolo am inchiriat de la aeroport o masina pentru cele 4 zile cit avea sa dureze excursia noastra.

Pentru prima data am vazut autostrazi luminate, delimitarile dintre benzi fiind formate din niste "beculete incrustate in asfalt". Atit am vazut noaptea. Circulatia se efectua invers decit la noi, dar despre asta auzisem si nu mi s-a parut neobisnuit, in afara faptului ca de cite ori ceream partenerului sa opreasca pentru a vizita ceva ii ziceam "trage pe dreapta". Imi amintesc ca echipajele de politie erau prezente cam din 5 in 5 km.

Cazarea la hotelul de 4 stele s-a facut imediat, nu am fost lasati sa asteptam deloc. Personalul zimbitor si amabil m-a uimit la micul dejun. Desi era plin restaurantul hotelului, eu nu mai vazusem chelneri/ospatari cu zimbetul pe fata. Va amintesc ca nu mai iesisem din tara. Pe la noi vazusem doar "zimbete acre".

In prima zi am facut cunostinta cu peisajul mirific. Mireasma florilor de portocali ma facea sa merg numai cu nasul pe sus, inhalind pina in adincul plaminilor acel parfum delicat de minunat. Va spun ca am cules o portocala de pe jos, erau multe precum corcodusele in gradina bunicii. Ma gindeam cum de nu le aduna nimeni. Dupa citiva metri mi-am dat seama de ce nu le aduna nimeni. Am decojit fructul si cind am muscat, m-am mai uitat odata la coaja sa vad daca nu cumva mi s-a parut doar ca e portocalie... era acra precum mama lamiiei. Mi se face gura punga si acum, cind imi amintesc. Mai pe urma am gasit un maaare boschete de aloe si altul de cactusi uriasi, de unde m-am ales cu tepi pentru citeva saptamini. Am dat o tura si pe plaja unde am vazut ca apa era mai clara decit cea de la robinetele noastre si am plecat sa vizitam cele 5 din 6 regiuni ale Ciprului: Famagusta, Larnaka, Limassol, Nicosia si Paphos. Ultima regiune Kyrenie, nu am vizitat-o deoarece facea parte din Republica Turca si nu mai stiu ce nu era in regula cu pasapoartele sau cu viza.

In Nicosia am vizitat bisericile catolice din secolele XII si XIV, transformate in moschei. Aici tinuta trebuie sa fie una decenta si cum pe mine rareori ma caracterizeaza astfel de stil, abia am facut niste poze pe dinafara.

Am vizitat si un muzeu de automobile, tin minte ca mi-a atras atentia un automobil vechi,de epaca, negru de-ti luau ochii.

La unul dintre restaurantele din centru am mincat prima data placinta cu mere (fierbinte) si inghetata linga ea. Bineinteles ca platoul era cit unul pe care punem noi salata de boeuf. Tot acolo am vazut primii si singurii cersetori (romani).

Ce nu am vazut pe strazile Ciprului, nici urma de catel sau pisica. N-am vazut nici macar de companie.

Famagusta sau Orasul fantoma, atrage turistii cu plajele sale aurii si zidurile venetiene. Tot aici se afla si Biserica Sf. Barnabas, fondatorul ortodoxismului in Cipru si Situl Arheologic al orasului Salamis.

Larnaca este cel mai vechi oras al Ciprului. Desi este mai mica decit Nicosia sau Limasol, statiunea are un farmec aparte. Numeroase hoteluri de lux s-au construit de-a lungul plajelor sale.

In acest oras puteti vizita Biserica Sf. Lazar, patronul orasului.

Muzeul Pierides ridicat de Dimitrios Pierides, cel mai vechi muzeu din Cipru, ce adaposteste obiecte antice apartinind familiei celui ce a construit muzeul.

Biserica Angeloktesti (cea construita de ingeri) are infatisata pe maica Domnului cu Pruncul intre cei doi Arhangheli.

Limasol inseamna in limba greaca "orasul aflat in mijloc", este o statiune cu o plaja intinsa, faleze cu palmieri, taverne unde poti lua masa si dansa. La tavernele astea toata lumea tragea de tine sa intri si sa iei masa in localurile lor. Nu prea mi-a placut asta. La fiecare taverna ti se oferea ceva gratis. Ori o bautura, ori un desert. Dar prea trageau de noi... Apa a fost gratis la toate restaurantele si tavernele. La fel si la cafenele, daca cereai o cafea, veneau si cu pahar mare cu apa rece. Uneori si cu cite o briosa sau o prajiturica.

Imi aduc aminte de citeva intimplari amuzante din Limasol.

Intr-una din zile, la ora prinzului ne plimbam pe strazi si admiram peisajele. Maidane napadite de buruieni faceau nota discordanta cu localurile luxoase pe linga care erau amplasate. Pe un astfel de tapsan era nepazit un pom fructifer. Nu stiu nici in ziua de azi ce fel de fructe erau alea (galbene si de marimea caisei ,dar la cinsistenta erau ca niste prune ), numai ca m-am uitat imprejur si am vazut ca nu e nimeni, m-am dus pina linga el (nu era nici un gard, nimic) si am aplecat o creanga de unde am cules 2 fructe. In secunda urmatoare aud niste strigate "Hei! take your hand". Un patron de restaurant (Assos) zbiera la mine cit il tinea gura. Nu mai aveam cum sa arunc fructele si sa fug. I-am zis ca tocmai veneam la restaurantul lui sa mincam si mi-a atras atentia acel pom din care am cules si eu un fruct. Pe al doilea reusisem sa il indes in buzunarelul pantalonului. I-a aparut un zimbet pe fata si ne-a invitat inauntru.A crezut ca sintem rusi.Probabil ca nu ii suferea. Va inchipuiti ce tremuraturi de genunchi aveam. Pina la urma m-am imprietenit cu el si aproape in fiecare seara am luat masa la restaurantul lui, cam scumpicel, ce e drept. M-a lasat sa merg in gradina si sa imi culeg singura legumele pentru salata, mi-a prezentat si bucatareasa, o tailandeza care n-a scos nici un sunet pe toata durata vizitei noastre. Intr-o seara ne-a trimis sa mincam la restaurantul fratelui sau, nu mai tin minte cum se numea, dar pe Aghis, de la Assos n-o sa il uit niciodata. La restaurantul fratelui se aflau citiva pelicani. Pentru ca am avut recomandare, patronul restaurantului mi-a dat o galetusa cu pesti din care trebuia sa hranesc lighioanele. Eu, cu un peste in mina si cu ochii catre pozar, n-am bagat de seama citamai ciocul a cascat una dintre pasari. Dupa ce aparatul a facut 'clank', tot in acel moment a facut "clank" si ciocul pelicanului, numai ca nu s-a multumit doar cu micul pestisor oferit de mine, ci mi-a luat si carnea de pe degetul mare... bineinteles ca poza aia a meritat jertfa degetului meu. Pastrez si acum cicatricile asa ca n-am sa uit niciodata.

In Limassol puteti vizita Castelul mediaval Kolossi si situl marelui teatru greco roman, care este restaurat si utilizat pentru spectacole de teatru si concerte.

Ce frumos a fost cind am vizitat Muntii Trodos! Desi eram in luna aprilie, temperatura era numai buna pentru plaja, dar vazind ca vacanta e asa de scurta si frumusetile acelei insule erau nenumarate, m-am gindit ca plaja pot face si acasa asa ca am luat masina si am hoinarit pe coclauri, fara o destinatie anume. Cind vedeam vreun peisaj mai deosebit opream masina ca sa facem poze. Imi aduc aminte ca de undeva de sus, se vedea un lac, apoi dintr-un alt unghi se vedea marea. Bineinteles ca nici aici nu m-am putut abtine sa fac poze cuminti, asa ca am escaladat o bariera ce marginea o prapastie si cind am vrut sa revin inapoi pe drum, nu am calculat cit de sus trebuie sa salt piciorul si jumate din pielea de pe genunchi a ramas pe lemnul ala ce folosea drept balustrada. Dupa alte citeva zeci de minute de urcus am gasit un fel de plantatie de migdali. Mai, ce nenorocire! Nu am avut nici un buzunar la costumatia aia. Nici in masina nu am gasit vreo punga asa ca m-am oprit vreo ora si am spart la simburi pina m-am saturat. Am plecat cu burta plina de migdale catre munti, si dupa vreo 10 minute vedem sageti indicatoare catre Statiune de sky. Ce credeti ca am gasit eu acolo? Zapada!!! Eu, care plecasem in slapi si pantaloni scurti, de pe plaja, m-am jucat in zapada ca un copil nebun. Am facut si un om de zapada spre surprinderea turistilor care treceau pe acolo si se inchinau. Pai de un' sa stiu eu ca ajung la zapada? Alea haine le-am avut, cu alea am defilat!!!

La intoarcere, am adormit in masina si m-am trezit cind aceasta s-a oprit in fata unei fabrici de vinuri. Proprietarul, un domn foarte amabil, ne-a invitat sa vizitam fabrica si ne-a explicat toata tehnologia producerii vinului. Eu am fost atrasa de o sticla cu alcool in care statea la macerat un serpalau. Ne-a poftit si in crama unde ne-a invitat sa degustam niste soiuri, numai ca mie, nebautoare, mi s-a facut gura punga dupa prima sorbitura si am abandonat.

In a treia zi am vizitat Paphos, situat in vestul insulei, un oras unde poti gasi de toate: plaja, liniste, mincare buna, cultura, natura.

Se spune ca zeita dragostei si frumusetii a aparut prima data din valurile marii. Petra Tou Romiou, locul de nastere al Afroditei este una dintre cele mai frumoase linii de coasta ale Ciprului si unul dintre cele mai fotografiate locuri de pe insula.

Tot pe aici am vizitat si Mormintele Regilor, un loc cu multe coloane ca dau un foarmec aparte acestui obiectiv turistic. Bineinteles ca m-am bagat prin toate cotloanele si am speriat liliecii.

Muzeul Bizantin are o colectie impresionanta de icoane si sculpturi din lemn.

Manastirea Kikkos este situata pe dealurile din partea vestica a Ciprului si este cunoscuta de toata lumea pentru una dintre cele trei icoane facatoare de minuni ale Sfintului Lazar.

In ultima zi am vizitat niste locuri frumoase, dar, din pacate, nu imi amintesc numele acestei localitati. Am mers cu masina aiurea pe drumuri prin satucuri vechi cu stradute inguste. Nu stiu daca ar fi avut loc doua masini concomitent, pe o latime de strada. Casutele mici, traditionale, erau ca cele din lumea lui Creanga. Varuite in alb, cu flori la ferestre. Rar era cite o gradinita cu flori in fata casei. Multe aveau intrarea chiar din strada. Undeva am gasit un fel de gradina botanica (ceva rudimentar). Niste indicatoare facute din scindurele pe care erau scrise denumirile unor copaci foarte batrini, un tarc plin de pauni si coborind pe niste trepte de pamint, inguste, am ajuns la o cascada cu o apa rece ca gheata. Am platit bilet la intrare pentru a putea ajunge la cascada.

In aceasta localitate paunii erau pe strada cum sint vrabiutele la noi. Am putut mingiia coada unora si am admirat 'evantaiele "altora.

Ceea ce n-am vazut in cele 4 zile in care am strabatut tarisoara aia in lung si in lat, au fost trenurile si caile ferate.

Acolo se circula numai cu autobuze, taxiuri si masini proprietate sau de inchiriat.

Recomand vizitarea acestei insule atit pentru istorie si cultura cit si pentru peisaje unice, o flora extrem de bogata si parfumata cit si pentru plaja si apa cristalina.

---

VIZUALIZĂRI: 4431 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI