Vacanță de septembrie în două frumoase insule cicladice, cvasinecunoscute: Kythnos și Kea (Tzia)

TIPĂREȘTE

Cea mai recentă vacanță pe tărâm elen am petrecut-o tot în Ciclade, insule care ne-au intrat la suflet de câțiva ani încoace. Ne-am îndrăgostit așa de tare de acestea, încât ne-am propus să le vedem pe toate cele 24 insule locuite din totalul de 56 insule ale arhipelagului ce se „învârte” în jurul micuței și, mai ales, sacrei Delos. Sper să povestesc și despre celelalte două vacanțe cicladice pe care le-am sărit, fiindcă merită din plin ca insulele vizitate să fie puse într-o lumină care să le așeze la justa lor valoare.

Kea și Kythnos, două insule, pe care le urmăream pe hartă de ceva timp încoace, au stat în atenția mea ca luate la „pachet” dat fiind faptul că se situează aproape una de alta, și, per total, în proximitatea capitalei Atena. Ele constituie o singură unitate regională, Kea-Kythnos, de la care îmi venise ideea de a le vizita împreună, ca pe un tot unitar, doar că pe parcurs am sesizat că sunt două entități distincte cu particularități diferite. Acestea se află în nord-vestul arhipelagului și sunt abordabile foarte bine din portul Lavrio, situat la 35 kilometri sud de aeroportul internațional al Atenei „Eleftherios Venizelos” .

Se-nțelege că pentru această vacanță aveam nevoie de zbor direct la Atena și retur și l-am găsit ca fiind cel mai convenabil la Tarom (157€/2 pers. cu bagaje de cabină) pentru septembrie 2026, atunci când am căutat eu, respectiv prin noiembrie 2025. Am gândit acest periplu între insule începând cu insula Kythnos, aflată la distanță mai mare față de continent, apoi deplasare cu ferryboat-ul între cele două insule, în continuare câteva zile petrecute în Kea, apoi revenire pe continent. Mi s-a părut simplu la început, doar că pe parcurs lucrurile nu au stat chiar așa de ușor cum păreau.

Fiindcă zborul spre Atena era după-amiază la 16,20, sosirea anunțată la 17,40, am avut nevoie de o cazare în Lavrio, ultimul ferry spre Kyhtnos fiind la 18,00, deci de neatins.

De la aeroportul din Atena ne-am deplasat cu un Uber la Lavrio, oricât de mult am căutat, nu am reușit să găsesc o variantă cu vreun autobuz/transport public care să plece din aeroport spre Markopoulo, destinație care acoperea și Lavrio. Am avut de plată 40€, eu fiind client Uber de câțiva ani. În Atena, taximetriștii oficiază și serviciul Uber, fără ca mașinile să fie inscripționate special ca la noi.

Prima seară am petrecut-o în Lavrio, un oraș-port nu prea mare, din ce mi-am dat seama un bun hub pentru transportul maritim de mărfuri către Cipru. Fiind sâmbătă, atmosfera de weekend când grecii se relaxează sărbătorind, a fost un motiv excelent de a ne integra și a păși într-o vacanță pe care ne-o doream de poveste.

Din Lavrio, a doua zi dimineață am pornit către Kythnos cu un ferry, pe nume Ionis, de la compania Triton Ferries care face curse în această parte de Grecia. Biletele le-am cumpărat online prin februarie, de pe website-ul firmei, și au costat 20 €/pers., iar durata este de două ore, fără a face vreo haltă intermediară.

Următoarele patru zile le-am petrecut în Kyhtnos, o insulă micuță, tare aridă și destul de rurală, dar de un farmec surprinzător. Nu mi s-a părut nici prea turistică, dar dacă ar fi să fiu întrebată, tocmai în acest lucru constă calitatea sa de destinație inedită. Cu excepția grecilor, covârșitori ca vizitatori, ponderea turiștilor străini este destul de scăzută, dar dintre aceștia se remarca de departe cea a francezilor, îndrăgostiți indubitabil de Ciclade, așa cum observasem deja în peregrinările noastre.

Am închiriat mașină pentru trei zile, un Fiat Panda destul de nou, cu 40 €/zi după ceva negocieri. Rezonabil, aș zice. Transportul public n-ar fi fost o soluție ajutătoare, fiindcă nu ne-ar fi permis să atingem toate punctele dorite, acesta leagă mai degrabă principalele sate de port, fiind conectate la cursele de ferry.

Din Kythnos spre Kea, era obligatoriu să ne punem din nou la drum pe mare, ceea ce a făcut ca site-ul specializat www.ferries. gr să ne fie din nou de real ajutor, indicându-ne un ultim transport al firmei Blue Star Ferries din sezonul de vară 2026, la prețul de 6,50€/pers., o adevărată bagatelă. Le-am cumpărat de îndată, desigur. Timpul de parcurs a fost de circa două ore, cauzat de viteza mică de deplasare.

După continuarea vacanței cu încă patru zile în insula Kea, trebuia să revenim pe continent tot cu un ferry, care s-a nimerit a fi aceeași veche cunoștință, vasul Ionis, de la Triton Ferries, la prețul de 15€/pers. și o oră de parcurs. Bineînțeles, biletele le-am cumpărat așijderea online, proces facil și sigur. De aici, din Lavrio, deja știam că spre aeroport aveam nevoie iar de taxi/Uber, zborul spre București fiind la 18,50.

Și în Kea am închiriat mașină pentru trei zile, însă abia am scos un preț de 60€/zi, ne ceruse inițial 80€, ceea ce ni s-a părut inadmisibil pentru bugetul nostru, dar am găsit, după câteva încercări, la altă companie.

De Kythnos se pot îndrăgosti toți cei care caută liniște, locuri puțin aglomerate, aer autentic și acel aspect cicladic de care te înamorezi iremediabil. Se poate spune, fără îndoială, că nu este afectată de turism excesiv, deși o bună parte din veniturile locuitorilor provin din această activitate.

Insula se află în plin proces de dezvoltare, nu are o infrastructură grozavă, dar se descurcă, nu are nici localnici din cale afară de ospitalieri, dar suficient de amabili cât să nu pară mai puțin bine-crescuți. Voi încerca să dezvolt într-un articol separat ce am găsit în insulă.

Insula are o formă alungită, dimensiuni modeste lungime 19 km, lățime maximă 11 km, linie de coastă de 100 km, deține o șosea asfaltată, în stare relativ bună, care o străbate aproximativ de la nord la sud, ca o coloană vertebrală, din care se ramifică stânga-dreapta, mai multe drumuri secundare mai înguste, unele asfaltate, altele nu, către plajele și așezările formate pe lângă acestea cu potențial de a deveni în viitor stațiuni estivale.

Satele sale principale: Messaria  (capitala), Merichas (portul), Dryopida  (sat tradițional), Kanala  (sat dezvoltat în jurul celei mai importante biserici) și Loutra  (stațiunea cu băi termale) reprezintă bunurile sale cele mai de preț. Desigur, după cele mai mult de 60 de plaje de care, pare-se, dispune insula, aproape de necrezut la cât de micuță este. Dintre toate se remarcă Kolona, plaja-emblemă, de o frumusețe fără seamăn, pe care, dacă nu o vezi, înseamnă că nu ai fost în Kythnos! O altă valoare proprie o reprezintă cele două izvoare termale din Loutra, care vin la suprafață cu ape fierbinți, bogate în tot felul de substanțe, foarte apreciate încă din vremuri imemoriale pentru tămăduirea mai multor boli.

Relieful său deluros cu coline scunde, ce abia depășesc 300 metri în vreo două puncte, este predominant, iar cât cuprinzi cu ochii te lovește vizual uscăciunea, lipsa vegetației mi se pare o caracteristică generală a acestei insule. Bine, dacă nu luăm în considerare tufișurile pitice de mărăcini care, acum în septembrie, erau arse de soarele torid de peste vară și împrumutaseră culoarea pământie a mediului înconjurător. Rar am întâlnit câte o livadă de măslini a vreunui localnic ce o îngrijea ca pe ochii din cap. Toată insula este parcelată și delimitată de ziduri joase de bucăți de piatră așezate unele peste altele, localnicii împărțindu-și terenurile în pantă între ei după legi proprii de sute de ani.   

Kythnos nu este nici prea populată, abia vreo 1.500 de suflete trăiesc permanent în insulă, dar pe parcursul sezonului estival numărul acestora se îngroașă semnificativ.

În câteva cuvinte aș defini-o rustică, naturală, simplă, aproape sălbatică de multe ori, autentică și dornică de a deveni căutată de vizitatori. Are trasee de drumeție în stare bună și bine marcate pe care se avântă turiști dornici de aventură și adrenalină.

Insula are website propriu: https://www.kythnos. gr/, foarte util de altfel, care o pune într-o lumină bună din toate punctele de vedere.

Altfel stau lucrurile cu insula Kea, deși ar putea părea că cele două insule din regiunea administrativă sunt înrudite.

Kea este mult mai dezvoltată, mai modernă, mai emancipată, nu degeaba și-au pus amprenta mulți atenieni care o vizitează weekend de weekend, ba chiar mulți dintre ei au case de vacanță aici.

 Kea are formă de lacrimă, până la urmă tot alungită, și nici ea nu are dimensiuni considerabile: lungime de 19 km, lățime maximă de 9 km, linie de coastă de 88 km. Se poate lăuda, în schimb, cu vegetație ce constă în principal din „păduri” de stejari, păduri este mult spus, însă este clar că din timpuri străvechi Kea este locul unde stejarii de diverse soiuri sunt răspândiți pe insulă ocupând spații largi cu plantațiile seculare ce asigură „verdele” cu care se mândrește că nu este o insulă aridă.   

Tzia are două localități principale locuite permanent: Korissia, portul, și Ioulida, capitala, o minune de orășel. Restul așezărilor precum: Vourkari, Kounduros, Pisses, Otzias sunt foarte căutate în sezonul turistic, iar restul satelor precum Kato Meria, Ellinika, Pera Meria sunt prea mici ca să poată fi luate în seamă.

Relieful său este tot colinar, însă mai înalt, maximul altitudinii apropiindu-se de 600 m, iar infrastructura sa este net superioară. Drumurile sunt în stare mult mai bună, insula este străbătută de la nord la sud de două șosele principale, asfaltate și mai late, dar foarte virajate, care unesc localitățile sale, mai importante sau mai puțin importante. Din aceste două șosele de bază, pornesc lateral alte drumuri secundare, pietruite, asfaltate sau nu, care duc către plaje sau alte așezări cu pretenții de stațiuni estivale.

 Kea este altceva, este stilată, are patru plaje premiate cu Blue Flag, pe când Kythnos niciuna, este mult mai călcată de vizitatori, din care și negreci, e adevărat că cei francezi sunt îndrăgostiți și de Tzia și pot fi întâlniți la tot pasul.

Dacă privim inclusiv din punctul de vedere al populației permanente, și aici Kea este deasupra, insula având circa 3.500 de locuitori care trăiesc zi de zi în insulă, la fiecare sfârșit de săptămână, precum și în lunile de vară numărul acestora crescând semnificativ.

Kea are peisaje pitorești, este fermecătoare, deține nouă trasee de drumeție bine întreținute și marcate pe măsură, cel cu nr. 6 duce la situl antic Karthea, unul dintre obiectivele de interes ale insulei.

 Insula se ridică la standardele moderne din toate punctele de vedere: infrastructură, existența și a unor cazări de mare clasă, numeroase magazine, inclusiv din perspectiva plăților cu cardul, extinse în toară insula: de la taximetrști, la restaurante, hoteluri, magazine, etc. Aici am fost întrebată de la început dacă vreau să achit cash sau cu cardul și nimeni n-a părut surprins că vreau să plătesc cu cardul, spre comparație, în Kytnos, când comercianții de orice fel auzeau că vreau să achit cu cardul, ziceai că dădusem cu apă fiartă pe ei. De altfel, mulți dintre ei solicitau fără jenă cash invocând nefuncționarea POS-urilor.

La fel ca și Kythnos, și Kea deține website propriu: https://destinationkea.com/en/ care poate fi de folos celor ce-l consultă, fiind bine pus la punct.

Această vacanță, deși cam costisitoare, am catalogat-o ca fiind o reușită din mai multe considerente: o doză mare de inedit, dar și de pitoresc, peisaje unice, experiențe de neuitat.

Recomand cele două insule deoarece, în această etapă pe care fiecare dintre acestea o parcurge, niciuna nu este sufocată de turiști, iar lipsa aglomerației este o caracteristică importantă ce nu duce la pierdere de timp prețios. În plus, se ajunge relativ ușor la acestea, nu e nevoie de stat multe ore pe feribot, din nou un alt avantaj, în opinia mea.

Un alt atu mi se pare că rezidă din multitudinea și diversitatea locurilor de vizitat, ceea ce le face pe acele două insulițe să fie interesante și totodată provocatoare. Le-ați putea lua în considerare la configurarea vacanțelor voastre grecești dacă sunteți dintre cei care vă petreceți măcar o vacanță pe tărâmuri elene.

Pentru că în timp ce eram în această vacanță, Georgios Mazonakis, unul dintre cântăreții mei favoriți greci, s-a stins cam prea devreme, în semn de omagiu, voi încerca să atașez acestui articol una dintre piesele sale de succes.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 17 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI