Trei zile pe drumuri prăfuite africane

TIPĂREȘTE

Citatul zilei-  Atunci când ai făcut 95% dintr-o călătorie, ești abia la jumătatea distanței de ținta ta. Proverb japonez

Trei zile pe drumuri prăfuite, drumuri africane autentice.

V-am povestit despre viză, v-am povestit despre vaccinuri și alte metode preventive, v-am povestit despre drumul din București în Yaounde, a rămas să vă spun câteva vorbe despre aventurile noastre prin Camerun din primele trei zile.

După un zbor acceptabil de lung am aterizat seara în Yaounde. Aplicasem deja de viză online, dar nu o aveam pe pașaport, mai trebuiau să o certifice acei cerberi de la vama cameruneză. Așa că de voie de nevoie ne-am pus la coadă , la cele trei ghișee deschise , din modestul aeroport din Yaounde.

Și am stat și am așteptat, tot avionul parcă era la coadă. Trebuia să completăm și un formular local, trebuia să arătăm și carnetul galben de vaccinare international și aprobarea online de intrare în țară. Noi toți aveam viză cu două intrări pentru că trebuia să ieșim din țară în Republica Centrafricană si apoi să ne întoarcem. Evident că trebuia să le precizăm acest lucru ofițerilor vamali, ei fiind cam amețiți cu toate că se mișcau pole-pole. Una din fete chiar nu a fost atentă și i-a pus doar cu o intrare, iar asta a costat-o ulterior.

După mai bine de o oră am ieșit în sfârșit din aeroport și am dat de zăpușeala tipic africană. Cu toate că era trecut de 10 seara era mare animație, fiecare vroia să vândă ceva. Am făcut joncțiunea cu șoferul și cu ghidul.

Cu toate că aveam activat roamingul nu aveam deloc semnal la telefon și nici net. Am intrat cumva în panică, eu prin prisma serviciului trebuie să fiu conectat non stop. L-am rugat pe ghid să-mi dea telefonul lui să sun acasă, să anunț că am ajuns cu bine și ei să sune la rețeaua de telefonie mobilă să vadă care-I problema de nu am semnal la telefon.

Apoi ne-am urcat în microbuz să mergem spre hotel. Aici vrând nevrând a intervenit iar Dorel de Africa. După ce am bâjbâit preț de jumătate de oră pe străzile întunecate ale orașului, ne-am trezit că ne-am întors la aeroport. Dorel de Africa doar de aici știa drumul corect spre hotel. Am pornit a doua oară către hotel și de data a nimerit direcția corectă și am ajuns cu bine.

A doua zi dimineața am aflat că de fapt ei au probleme cu rețeaua mobilă de telefonie portocalie și din acest motiv nu am avut semnal la telefon tot sejurul. Nu am mai întâlnit așa ceva nicăieri prin lumea asta mare. La punctul ăsta am avut mare noroc cu Emil un avocat din Cluj Napoca, care face voluntariat câteva luni pe an prin Camerun și știe foarte bine cum stau treburile pe-acolo. El m-a ajutat să-mi cumpăr și să-mi configurez o cartelă de internet locală, care m-a ținut bine, toate cele 10 zile, cât am stat pe acolo.

Conform wikepedia Republica Camerun este o republică unitară din Africa centrală. Se mărginește cu Nigeria, Ciad, Republica Centrafricană, Republica Congo, Gabon, Guineea Ecuatorială și Golful Guineei. Inițial o colonie germană, a fost împărțită după primul război mondial între francezi și britanici. În 1960, Camerunul francez a devenit o republică independentă, unindu-se cu partea sudică a Camerunului britanic în 1961 pentru a forma Republica Federală a Camerunului. A fost redenumită Republica Unită a Camerunului în 1972, și Republica Camerun în 1984. Față de alte state africane, Camerunul se bucură de o relativă stabilitate politică și socială, permițând dezvoltarea agriculturii, drumurilor și căilor ferate, precum și a unei puternice industrii petroliere. În ciuda unor reforme politice, puterea rămâne totuși în mâinile unei oligarhii etnice. Asta cu drumurile am constatat-o pe propria piele cât de mult s-au dezvoltat, între ghilimele.

Camerun are o suprafață de 475 mii kmp dublă față de a țării noastre la o populație comparabilă ei, la ultimele numărători au ieșit 24 milioane. Moneda oficială este francul central african , ca-n multe țări africane foste colonii franceze. 1CFA= 0,0076 RON.

Drumul nostru nu trecea deloc prin partea turistică a țării. Turismul este mai dezvoltat în capitala Duala și în vestul țării, în special pe partea litorală. Noi urma să mergem pe drumuri foarte puțin bătătorite de turiști. Drept dovadă nu prea am întânit alți albi, doar câțiva la hotelul din Bertoua despre care am povestit în articolul anterior.

După ce am dormit doar câteva ore, a doua zi dimineața pe la ora 9 am purces la drum din Yaounde spre Bertoua. Era partea cea mai lungă a drumului, respectiv 330 kilometri, dar și partea cea mai bună fiind asfaltată. Oricum am da-o viteza de deplasare prin Africa este destul de redusă așa că am ajuns seara pe la ora 18,30 la hotelul din Bertoua. Acolo ne-am cazat și nu am mai ieșit din hotel.

A doua zi după micul dejun am plecat spre următoarea noastră destinație orașul Yokadouma. De data asta aveam de parcurs doar 275 kilometri, doar că marea lor majoritate pe drumuri prăfuite. Dar ce praf! Aerul condiționat la mașină mai mult nu mergea decât mergea, în mașină era foarte cald, iar dacă deschideai geamul te umpleai de praf. Nu vreți să stiți cât praf am putut înghiți și cum arătam de parcă eram mineri abia ieșiți din șut. Diferența față de mineri era numai una, ei sunt negri, noi eram roșii!

Deja eram adânc intrați pe continentul African și în drumul nostru nu mai găseam niciun restaurant sau vreun butic să cumpărăm ceva de-ale gurii, Ghidul nostru Clement s-a gândit la acest lucru și la jumătatea drumului am făcut o oprire la un localnic. Aici am dat de famila primarului din localitate, care ne-a primit cu brațele deschise la ei în casă și ne-au omenit cu ceva de mâncare. Contra cost firește. 

S-au pregătit chiar foarte bine. Am avut la prânz pui și pește, orez și cartofi prăjiți, salată și fructe. Chiar am mâncat foarte bine la această familie foarte primitoare.

Drumul a continuat prin nori de praf până în localitatea Yokadouma la care am ajuns seara. După ce ne-am cazat la cel mai nașpa loc de cazare din acest sejur, despre care o să vorbesc ulterior, am ieșit în oraș să mâncăm ceva. Ghidul ne-a dus la cea mai tare terasă din localitate. De pe drum ne-a întrebat ce vrem să servim la cină, pui sau crocodil, ca să aibă timp să se pregătească. Spre marea mea surprindere toți din grup au optat spre crocodil, așa mi-am dat seama că sunt cu oamenii potriviți, deschiși la nou, la noi provocări.

După ce ne-am delectat cu o bere rece și am descoperit cât de mica-I lumea ne-am găsit prieteni comuni. am fost invitați la masă. Pentru prima oară în viață am mâncat crocodil. Nu era rău, dar nici nu m-a dat pe spate. Semăna un picuț cu puiul, dar avea o structură așa un pic mai gelatinoasă. Parcă a doua oară nu aș mai încerca, dar cine știe pe unde mă mai duc pașii! Și ce opțiuni voi mai avea de mâncare, așa că niciodată nu spun niciodată.

După o noapte pentru unii ușoară,  pentru alții mai grea, pentru că au avut șoareci în cameră, ne-am continuat alergarea spre granița cu Republica Centrafricană. Pânâ acolo mai aveam doar vreo sută de kilometri, dar o sută foarte grea. Drumul era rupt se mergea cu maxim 20-30 kilometri pe oră. La un asemenea drum I se mai spune și masaj African. Drumul era printr-o pădure tropicală și în afară de mașinile cu lemne, nu am mai întânit pe altcineva.

La un moment dat am oprit la un punct de control pentru a lua micul dejun! Emil, ghidul nostru ad hoc, s-a gândit la toate. A făcut cumpărături și ne-a pregătit un mic dejun ca la munte, pateu, roșii, fructe, ceva așa simbolic. Evident la sfârșitul sejurului ne-am socotit și i-am achitat tot ce a cumpărat. Băieții de acolo foarte amabili ne-au făcut câte o cafea la ibric. Delicioasă.

Acești băieți trăiesc singuri în mijlocul pădurii tropicale. Ne-au prezentat foarte amabili micile îmbunătțiri făcute de ei cu mânuța proprie fără niciun ajutor din afară pentru as îmbunătăți traiul. La cabanele unde dormeau nu am avut voie sa facem poze, obiectiv militar. Ne-au povestit că aproape în fiecare noapte sunt vizitați de gorilele sălbatice. 

Plecarea de la hotel s-a făcut dis de dimineață la ora 4 pentru că la ora 11 ne așteptau cu bărcile cu motor, să traversăm râul Kadei. Aici trebuiau făcute iar formalitățile vamale, acum de ieșire din Camerun. Colega noastră care avea viza cu doar o intrare împreună cu ghidul Clement au fost și au rezolvat în stil local cu 100 de euro. Bine că a rezolvat asta e tot ce contează, altfel rămânea prin Republica Centrafricană!.

După ce am rezolvat cu ieșirea din Camerun ne-am suit în două bărci cu motor ca să traversăm râul spre Republica Centrafricană. Colac peste pupăză ne-a prins și o ploaie tropicală de am ajuns să dârdâim de frig în Africa!!! Apoi a urmat o oprire pe malul opus pentru formalitățile de intrare în Republica Centrafricană. Aici a fost mai ușor noi am dat pașapoartele la ghid și el s-a ocupat de tot. Nu s-a obosit nimeni să verifice dacă suntem noi cei din pașaport. Aici am constatat o chestie curioasă. Deși eram trecuți de jumătatea lunii martie, aveam vize de la numărul 25 în sus , semn că nu intraseră prea mulți în Republica Centrafricană. 

După obținerea vizelor am m-ai călătorit în amonte preț de vreo două ore până am ajuns la resortul din Republica Centrafricană, dar asta este deja o altă poveste viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 345 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI