O tara cu viitor...

TIPĂREȘTE

In urma cu cativa ani am fost intr-o plimbare de o zi in nordul Albaniei pornind dim Ulcinj, Muntenegru. Nu prea m-a impresionat, asa ca am incercat sa-mi schimb parerea despre aceasta tara.

Asa ca am pornit la drum cu un Sandero Diesel. Cum distanta era destul de mare, si mai ales vrand sa vad cat mai mult. am facut prima etapa Timisoara - Ohrid /Macedonia. Drumul e bun, de la Smeredovo fiind pe autostrada. Cum ea este in refacere, erau cateva portiuni unde se circule un singur sens.

Orasul Ohrid e un oras care trebuie neaparat vizitat pentru cetate, bserici si manastiri. Asa ca am platit 35 de EU pentru ficare noapte din cele doua, noi fiind trei persoane cazate la vila Marija, foarte aproape de lac.

Toate casele sunt impodobite cu flori separate de strazi inguste cu sens unic sau doar pentru pietoni .

Orasul este in panta si pentru a vizita toate obiectivele turistice, urci si apoi cobori . E nevoie de suflu, picioare bune si sanatoase, dar si de 4-5 ore. Daca eu la 73 de ani, spun ca merita, perntru cei tineri ar fi o placere.

Dimineata urmatoare am pornit spre Albania prin Struga, orausul drag lui Nichita Stanescu, unde am alimentat masina, stiind ca in Macedonia motorina era sub un euro, deci foarte ieftina.

La vama nu am avut nici o problema si am impresia ca albanejii abia asteapta turisti straini. Fiind ora 7 dimineata, nu era nimeni la schimbul valutar, asa ca am pornit mai departe.

Am remarcat drumul de munte foarte bun, multe Mercedesuri mari si vechi, foarte multe benzinari dar si spalatorii auto, unde cu un furtun si cu un burete iti puteau spala masina. Interesant e ca unii chiar aveau de lucru, iar cei care asteptau clienti lasau sa curga un jet de apa da cativa metri in sus.

Pe drumuri ca ale noastre am ajuns destul de repede la Tirana. chiar si pe o autostrada noua bine facuta.

Aici trebuie sa fii sofer bun, mai ales prin sensurile giratorii cu 3-4 benzi, unde nimeni nu respecta regulile. Totul se face printr-o intelegere din priviri, si se vede ca o fac bine ca accidente nu am vazut.

Am vazut o casa de schimb valutar pe o strada principala intens circulata, asa ca am iesit de pe ea, cautand un loc de parcare. Din pacate, m-am indepartat mult de ea pe niste strazi laturalnice, un albanez foarte binevoitor, m-a condus spre ea, l-am omenit cu o cafea si ne-am intors impreuna la masina.

Mentionez ca nu stiu nici o limba de circulatie europeana, sotia stie sarba si rusa, iar fata, engleza din amintiri. Totusi limbajul semnelor se pare ca e universal valabil.

Orasul capitala se reinnoieste continuu, apar foarte multe cladiri moderne, bulevarde largi si drepte, dar circulatia e cam ca la noi in Bucuresti. Politistii au in maini vechile noastre palete cu care dirijeaza circulatia. Remarc ca odata cand am ramas blocat de frica intr-un sens giratoriu ,,au intervenit imediat cu un zambet protector pe buze.

M-am indreptat pe o minunata autostrada spre Durres, oras port si statiune turistica cam ca Mamaia nosstra. Cautand cazare, am oprit ia intrarea in satatiune sub un pod si acolo cineva a sunat pe adminnistartorul unui bloc, care mi-a oferit un apartament de 70 mp. cu doua camere si bucatarie, cu numai 16 EU. pe noapte,

Cu asa chilipr am acceptat imediat fara sa mai negociez, si am ramas acolo 6 nopti. E drept ca curatenia a last de dorit, dar ale mele au luat mopul si au inceput sa faca ordine. A doua zi, parca era altfel.

Acuma despre albanezi .Sunt un popor mic de statura, inca destul de saraci, foarte binevoitori chiar fata de romani, care stiau ca Ciprian Porumbescu le-a compus imnul national.

Plaja era insa minunata, maturata si greblata in fiecare zi, iar ca apa sa-ti ajunga la gat, trebuia sa inaintezi in mare sapte -opt sute de metri. Apa fiind mica, nici valuri nu erau. La plaja trebuia sa inchiriezi un parasoar si doua sezlonguri cu patru euro, dar mai ieftin in moneda lor.

Sunt si multe terase, dar nimeni nu prea mananca ocolo. Cei mai multi au mancare in genti frigorifice sau cumpara porumb copt de la vanzatorii ambulanti. Acestia, intr-o roaba au stiuletii si un gratar cu carbuni pe carei coc si apoi ii vand. Sunt foarte multi comercianti ambulanti care expun marfa in carucioare impinse cu mana sau atasate la jumatati de motorete, sistem Mobrele noastre de pe timpuri. In ultima zi au venit politistii si le-au interzis accesul pe plaja, dar dupa plecarea lor, au revenit.

Totusi au reusit sa construiasca hoteluri minunate, dar multe dintre ele sunt goale, fie ca sunt prea scumpe pentru buzunarele lor, fie mai au nevoie de retusuri in interior, pe multe dintre ele sciind ca sunt ipoecate de banci si ca sunt oferite spre vanzare, se vede ca si la ei a lovit criza mondiala.

De cumparat e foarte usor din multele mici magazine, iar preturile sun ceva mai mici ca la noi la Timisoara, Nu gasesti carne de porc sau oruduse din el. Predomina oaia si vita.

Din pacate nu am vazut decat o cincea zi o albaneza dupa care sa-mi pot intoarce capul, ceea ce intareste convingerea ca tot romancele sunt cele mai frumoase femei din lume... Voi reveni cu continuare calatoriei spre sudul tarii unde parca e o alta Albanie .

---

VIZUALIZĂRI: 4783 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI