3 mâncătorii în zona Trapezaki

TIPĂREȘTE

Denis Seaside este taverna aferentă plajei Trapezaki. Deci, dacă puneți pe gps plaja, veți ateriza, fără doar și poate, în parcarea lipită de mâncătorie. E și stație de autobuz acolo, dar eu nu m-aș baza prea mult pe această informație, atâta timp cât n-am zărit...roată de autobuz public în cele 10 zile în Kefalonia.

Dimineața petrecută pe plajă ne-a cauzat poftă de mâncare și, Denis aținându-ne calea, noi nu ne-am împotrivit defel, mai ales că se număra printre recomandările gazdei noastre, Alex. Cât pe ce să zic că Denis e doar o tavernă de plajă, cu o terasă estivală și atât, dar v-aș fi mințit în necunoștință de cauză! Iată, căutai acu’ și atotcunoscătorul Google îmi sugerează să arunc o privire pe adresa virtuală deniskefalonia. gr. Ceea ce fac, că eu îs destul de ascultătoare și dornică de învățătură. Și aflu că Denis e deschis tot anul, zilnic, de la 10 la... 1 noaptea (doar duminica au program scurt, închid la miezul nopții). Wow! Deci mergeți fără teamă, (aproape) când vă tună!

Terasa lui Denis e împărțită în 2: o parte sub o copertină compactă ce umbrește și barul, cealaltă (în zona dinspre șosea și mare) sub o prelată de stuf, care filtrează frumos razele de soare și aruncă niște umbre zăbrelite asupra farfuriilor. Deși nu era târziu deloc pentru prânz, mesele din margine erau deja ocupate, dar asta nu ne-a deranjat prea tare.

Imediat ce ne-am așezat, am primit meniurile, 3 la număr, prinse între ele cu o clemă metalică: unul pentru mâncare, altul pentru băuturi și altul pentru limonadele speciale preservatives & colorings free. Evident, primul ne-a interesat în mod deosebit și, precum ne-am așteptat, am constatat că oferta cuprinde aperitive reci și calde, salate, paste, feluri principale cu pește/fructe de mare/alte cărnuri și deserturi. Sunt și câteva opțiuni vegetariene. Nu multe din fiecare, dar suficiente.

Eram sătui de clasica salată elenă cu care ne începeam de obicei mesele, așa că am zis să mai schimbăm și am comandat o porție de riganada (6,9 euro), după ce am aruncat o privire pe net și-am aflat că riganada e un fel specific Kefaloniei, foarte asemănător dakos-ului cretan și, într-o oarecare măsură, bruschetelor italiene. Mai concret, roșii tocate și aromatizate plus brânză cremoasă, totul stropit din belșug cu ulei de măsline și aranjat pe felii de pâine crocantă. Doar că brânza nu-i din Creta, ci de peste golf, din Lixouri! ???? Logic. Works for us! Ca fel principal, eu am dorit o porție de calamari prăjiți (8,9 euro), iar Tati doradă la grătar cu o fiertură de ierburi (14,9 euro). De băut, câte o berulă Alfa (4 euro halba).

Ce urmează după lansarea comenzii?! Desigur, vizitarea budelor. N-am nicio amintire în legătură cu acest aspect, ceea ce înseamnă că a fost bine. Am însă amintiri (și poze) cu momentul când am ieșit de la toaletă și am descoperit aleea ce coboară pe plaja pietroasă din apropiere. Nu știu dacă are vreun nume, poate tot Trapezaki să fie; ideea e că-s 2 plaje, una cu nisip și o porțiune amenajată cu tot ce trebuie în dreapta și astălaltă, cu pietre. O remarcasem și dimineață, la venire, când evident că era pustie. Acum, la ora prânzului, mai ales că norii se împrăștiaseră, erau câțiva oameni (ba chiar am prins din zbor câteva cuvinte românești). De ce ai alege să-ți chinui picioarele și șalele pe pietre când la 2 pași ai nisip?! – nu știu și nici nu-mi pasă... Ideea e să cunoașteți aspectul.

În fine, m-am întors la masă taman la timp, primiserăm berulele și aperitivul. Mi s-a părut excelentă riganada asta, mult mai gustoasă decât m-aș fi așteptat, nu știu exact ce condimente avea în ea. Foarte bună, mult mai bună decât pare! Bun și restul; porția mea cam mică, dar nah, o luasem de la „aperitive” , m-am declarat mulțumită în final, eu mă satur repede. N-am comandat desert și nici n-am primit nimic din partea casei. Total-general aproape 40 de euroi.

Concluzie: mi-a plăcut la Denis, mi-au plăcut decorațiunile inedite (de exemplu, corpurile de iluminat executate din... mănunchiuri de crengi uscate), riganada m-a dat pe spate, mi-au plăcut parfumul și cântecul mării ce răzbăteau până la noi. Prețurile un pic cam mari, dar nu exagerate, iar asta-i o percepție subiectivă, în mod clar. Recomand și m-aș întoarce.

***

La Gefiri Restaurant am ajuns în prima seară, după ce ne-am cazat la Diana Studios, tot la recomandarea lui Alex. Practic, am avut de ales între 2 variante care păreau la fel de bune – Gefiri și Veramente Grill House, se află fix unul în fața celuilalt, de-o parte și de alta a șoselei ce străbate satul Trapezaki. Am rămas la Gefiri, era de partea potrivită pentru mașina noastră. Ambele au parcare, Veramente într-un lateral, destul de mică, Gefiri undeva în spate, se intră greuț, pe un culoar un pic mai mare decât lățimea mașinii (a trebuit să rabatăm oglinzile laterale).

N-am poze prea multe de la Gefiri, era noapte și lume cât încape. Îmi amintesc că-i destul de întins și are o terasă dispusă pe mai multe niveluri, inclusiv în grădina ce coboară până la șosea. Doar că aici, în grădină, sunt mesele scunde, potrivite pentru cei care doresc doar să bea ceva. Am citit că unul din atuurile cârciumii ar fi vederea către mare; evident, n-am avut parte, soarele se culcase de mult când am aterizat noi acolo. De altfel, n-am mai găsit masă decât pe ultima terasă, deasupra grădinii, ceea ce în primă fază n-a părut să fie o problemă, dar în final a fost, căci ne-au înnebunit la creierii capului niște copii care se zbenguiau în apropiere. Ghinion, cum ar zice un clasic în viață.

În fine... E de apreciat că, deși full, lucrurile s-au mișcat cu mare talent. Imediat am primit meniurile, n-am apucat să le pozez, nici nu cred că s-ar fi văzut mare lucru, abia am zărit noi. Tot așa – capitolele clasice, aperitive etc. Nu eram foarte flămânzi, așa că am sărit peste salată/aperitiv, am trecut direct la felul principal: ficat de vită cu ceva sos de vin pentru mine (11 euro) și kleftiko de miel (10,8 euro) pentru Tati. Plus o carafă mică din vinul casei (4 euro). Precum observați, prețuri de maxim bun simț.

Am sărit și peste vizita făcută toaletelor, doar veneam de acasă și până aici nu făcuserăm mai mult de 5 minute. Chiar și așa, n-am avut prea mult timp să ne dezmeticim (și să ne enervăm cu copchiii ăia care efectiv săreau unul în capul altuia într-o maximă chirăială), că am și primit comanda. Am gustat din mielul lui Tati, a fost foarte bun; eu însă nu m-am dovedit prea inspirată, nu știu ce m-a apucat să iau ceva cu sos de vin roșu, am mai luat și altădată și nu m-am înnebunit. De altfel, ficatul bun, bine făcut, cu ceapă caramelizată deasupra; dacă ar fi lipsit vinul, ar fi fost perfect. Iar guguloiul de orez cam mic. Că veni vorba de vin – excelent! Am păstrat o bucată mare de ficat pentru mițiloanca de-acasă, n-avea să strâmbe din nas, a lipăit tot. Nici aici n-am primit nimic din partea casei. Total-general aproape 29 euro.

Concluzii: restaurant bun, aproape de plaje (necesară totuși o mașină), prețuri ok; n-am eu cele mai plăcute amintiri în ceea ce-l privește, dar vina nu-i aparține mâncătoriei, ci proastei mele inspirații și contextului. Da, recomand și... mi-aș mai da o șansă la Gefiri! ????

***

Enastron e o idee mai departe de pensiunea noastră (adică 7-8 minute ???? de condus), dar m-am ținut să-l alegem în ultima seară pentru că părea să aibă referințe excelente (inclusiv din partea lui Alex, desigur). Tot în Trapezaki îl găsiți, tot la șosea, dar în capătul vestic al localității.

O clădire cărămizie agățată de peretele înclinat al dealului, ceea ce înseamnă că din șosea veți vedea doar un singur nivel, iar când vă veți apropia îl veți descoperi și pe celălalt. Și terasa exterioară atașată pe 2 laturi ale edificiului, care se continuă în spațiul adiacent. Și mica grădină de jos, unde este amplasat un loc de joacă pentru copii.

Și despre Enastron citisem că oferă vederi frumoase spre mare și, sosind de data asta ceva mai devreme, pot confirma acest lucru, mai ales că am prins o masă pe terasa exterioară, în prima linie. Am remarcat că fiecare masă era pregătită deja cu fețe textile, cu recipiente conținând sare, piper, ulei de măsline, precum și cu flacoane cu dezinfectant. După ce ne-am așezat, ni s-a mai pus suplimentar o față de masă din hârtie absorbantă – un obicei grecesc bine cunoscut și foarte practic, după părerea mea.

Meniurile sunt de tip plastifiat, o singură foaie față-verso. Capitolele consacrate: startere, salate, preparate din pește sau carne, paste, deserturi, băuturi de tot felul. La fel ca la Gefiri, nu eram morți de foame, de fapt chiar oscilaserăm dacă să mai ieșim sau nu în seara aia, ziua fusese lungă și plină de peripeții (ziua în care ne-a prins ploaia pe munte); am zis că hai, totuși e ultima seară în Kefalonia și merită s-o sărbătorim cum se cuvine!

Așa că am comandat doar un fel de mâncare, souvlaki de pui (9,4 euro) pentru mine și (din nou) kleftiko de miel (12,5 euro) pentru Tati. O carafă mică de vin (4,2 euro), ulterior aveam să plusăm cu încă una. Precum observați, prețurile sunt un pic mai mari decât la Gefiri, dar acceptabile totuși.

Și de data asta am sărit peste etapa cu toaletele, cel puțin la început (urma să fac o vizită la final; nimic de menționat). Am primit repejor un bol cu pastă de măsline și un coș cu pâine, am crezut că-s din partea casei; vai, ce gest drăguț! și ne-am repezit în ele, desigur. Bune, nimic de zis, dar aveam să le regăsim pe nota de plată (1,8 euro). 1,8 euro nu-s un capăt de lume, dar nah, gestul...

Bun și restul mâncării și frumos prezentat. Frigăruia era însoțită de cartofi pai și pită (un pleonasm nutrițional pe care niciodată nu l-am înțeles), de un sfert de lămâie și un bol cu un sos gen maioneză cu usturoi. Lucru pe care l-am întâlnit în premieră – kleftiko nu era înfășurat în hârtie de copt, ci în foi de plăcintă, ceea ce înseamnă că poate fi mâncat și învelișul, și chiar e recomandabil, căci e foarte gustos. A, și câteva felii de roșii în fiecare farfurie (să nu zicem că n-avem și legume ????). Una peste alta bun și destul, a căpătat și mâța tavernei câte ceva, a rămas un pic și pentru mițiloanca de acasă.

Am primit o farfurie cu bucăți de pepene roșu și cadoul a picat foarte bine. Total-general puțin peste 32 de euro, deci nu dărâmător deloc.

Concluzii: dintre toate 3, cea mai apropiată de atmosfera de tavernă grecească; papa bun, prețuri medii, servire promptă, vedere frumoasă. Deci da, recomand și aș mai veni.

Hai, la revedere, că deja mă pălește foamea! :)

---

VIZUALIZĂRI: 1256 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI