Cea mai bună baclava din viața mea!

TIPĂREȘTE

... Ei, și a venit și ziua în care a trebuit să părăsim idilicul Assos și să ne mutăm un pic mai la sud; cu alte cuvinte, se făcuse de jumătatea vacanței... Programul zilei părea destul de limpede, cel puțin în prima ei parte, iar vremea în total acord cu intențiile noastre. Vântul (ce ne cam dăduse de furcă în ultimele 2 zile) se oprise subit și, chiar dacă dimineața debutase cu un cer ce bătea binișor spre... gri, încet-încet norii se risipiseră, iar soarele de foc devenise din nou stăpân absolut pestre albastrul bolții!

Așa că i-a venit rândul, în sfârșit, plajei Myrtos! O tot admiraserăm de la înălțime, îi tot dăduserăm ocol în repetate rânduri, dar n-am coborât până la acel moment, am vrut ca experiența să fie perfectă. Și da, a meritat să așteptăm!... După câteva sesiuni alternative de bălăceală, însoleială și plimbăreală dintr-un capăt în altul al plajei, am decis că ar cam fi timpul să rupem rândurile. Gongul (virtual) marcase deja miezul zilei, deci următoarea mutare avea să fie, desigur, masa de prânz. Ah, da, știam locul perfect, de când așteptam să-i vină rândul!...

De la amica Monica îl știam. Ea îmi lăudase cu entuziasm baclavaua de casă și caracatița asezonată cu tot felul de ierburi și... nici nu mai știu ce-mi tot lăudase; vara trecută, când s-a-ntors din Kefalonia. Conștiincioasă, am pin-uit locul pe hartă, cine știe când mi-o trebui?!... E vorba de Taverna Tradițională Milos, din satul Farsa, aflat pe drumul de coastă între Assos și Argostoli. O ochisem deja din mers cu vreo 2 zile în urmă, când ne nimeriserăm prin zonă prea devreme, e deschisă doar începând cu ora 13 (până la 23, tot timpul anului). Acum era numai bine.

Locul n-are nimic, dar absolut nimic, spectaculos; cel puțin, la prima vedere! O casă ca toate casele, nici n-ai ști că-i mâncătorie dacă n-ar scrie pe ea! Nu tu bolți de bougainvillea, nu tu brizbrizuri – nimic! Iar satul Farsa... Spuneți-mi sincer, cine-a auzit de el pân-acum?! Exact; unul din acelea prin care treci ca vântul și ca gândul în drumul tău spre destinațiile celebre ale insulei. În care trăiesc localnicii, în care nu-s pensiuni, doar – iată! – o tavernă rătăcită! Pe bune, dacă nu mi-ar fi lăudat-o atâta Monica, nu i-aș fi aruncat nici măcar o privire!

Am făcut cum am făcut, și tot prea devreme am ajuns, adică mai erau 10-15 minute până la deschiderea oficială. Am lăsat mașina în micuța parcare din apropiere și-am pornit a inspecta un pic (vizual) locul. Casa e așezată pe-o râpă și de fapt are 2 niveluri, dar de la stradă se vede doar cel de sus. Am remarcat terasa exterioară cu mai multe secțiuni: una chiar în față, la șosea (ca o prispă), cu 2-3 mese (cea mai puțin îmbietoare, normal), alta pe un lateral, de fapt un balcon dispus pe toată lățimea catului superior, prevăzut cu parasolar (3 mese, să zic) și – aveam să constatăm în curând – o a treia, cea mai „vânată” – pe partea opusă șoselei, cu 5-6 mese și vedere neîngrădită spre mare și peninsula Paliki. Am tras cu ochiul și către curtea de jos, decorată în stil cicladic, cu mai multe miniaturi alb-albastre: un far, un cuptor de pâine, o ambarcațiune cu vele și... un avionaș înfipt într-un par (?!).

Constatând că ușa de la intrare era totuși larg deschisă, am îndrăznit și-am pătruns înăuntru. Ne-a întâmpinat stăpâna casei, volubilă și ne-a invitat să ne așezăm oriunde ne-ar fi poftit inimioarele! Am traversat interiorul restaurantului (ocupat, desigur, de mai multe mese), decorat tradițional, dar discret și ne-am îndreptat glonț spre tarasa cu view, unde am ales una din mesele mai micuțe, de maxim 3 persoane (cele din capete sunt un pic mai mari, de 4-5). Toate mesele își așteptau pregătite clienții: fețe textile albastre, deasupra fețe din hârtie absorbantă cu harta insulei, flacon cu dezinfectant, kit cu șervețele, scobitori, sare și piper.

Am primit meniurile – un carton A4 plastifiat, imprimat cu mici fotografii sugestive. Milos este o afacere de familie și oferta-i destul de restrânsă, Monica mă avertizase; totuși, să nu ne facem griji, vom avea ce alege și totul va fi delicios! Am ales o porție de biban de mare (12 euro), una cu mai multe feluri de cărniță la grătar (tot 12 euro), o salată de roșii cu ceapă și măsline (4,5 euro) și ceva pâinică (1,6 euro). De stropit, câte o bere (3 euro bucata). Hai, că n-a fost greu! Doamna cea volubilă a notat totul pe carnețel și-a promis că va reveni curând.

Între timp, se făcuse ora oficială de deschidere (cum ar veni, am furat startul, da, da!). Ca la un semnal, turiștii au început a curge unul după altul și mica noastră terasă s-a umplut cât ai clipi! Vă jur, în 10 minute nu mai era o masă liberă! Iar ulterior, trăgând cu urechea (fără să vreau), am constatat că mulți erau recidiviști, unii chiar păreau vechi cunoștințe de-ale gazdei!...

Așteptarea ne-a fost scurtă, deși nu ne-ar fi deranjat să se fi lungit un pic, căci peisajul era minunat, atmosfera aidoma și nici măcar nu eram atât de flămânzi ca altădată. În dulcele stil grecesc, am primit întâi salata și coșul cu pâine (pâinică de-aia bună de-a lor, cu miezul pufos, un pic gălbui și coaja crocantă!). Deși inițial am gândit salata ca un acompaniator pentru felurile principale, n-am putut răbda s-o privim doar, așa că am asezonat-o cu ulei de măsline din belșug și-am întins miez de pâine la greu! Noroc c-au apărut și celelalte, altfel chiar că am fi dat-o gata!...

Despre restul ce să zic?! N-ai cum greși un pește la grătar, nici pieptul de pui sau pulpa de porc; sau, mă rog, ai, dar e destul de greu... În tot cazul, la Milos nu le-au greșit, ba dimpotrivă! Toate bine condimentate, sărate doar cât trebuie, suculente și gustoase. Singurul „reproș” pe care l-aș putea aduce: porția de mix grill mi s-a părut uriașă! Adică erau acolo cel puțin 3 porții proteice – mă refer la cât ar trebui să mănânce un om normal, nu la cât mâncăm noi, hapsânii... În fine, ca să ne simțim mai puțin vinovați, le-am împărțit cu drăgălașul cătel al familiei, care pesemne simțise mirosuri apetisante și lătra de zor de jos, din curticică! Și care nici măcar n-a stat frumos, să-l prind în poză; haști – înhăța bucățica și dispărea cu ea sub umbrar! Nerecunoscătorul!...

... Ei, dar eu aveam un scop și-un țel, nu venisem la Milos doar așa, pentru un pește și-un cârnat! Monica accentuase în repetate rânduri: „Baclavaua! Mu-sai!!!” Baclavaua de casă, cu nuci și fistic din belșug, însiropată doar atât cât trebuie, aromatizată cu scorțișoară, cuișoare... și cine știe ce alte condimente secrete, este adevărata carte de vizită a tavernei Milos, Farsa, Kefalonia! Nu puteam s-o ratăm! Da, pot jura cu mâna pe inimă că merită să te duci acolo doar pentru această delicatesă! Și știți că eu nu mă entuziasmez ușor când e vorba de dulcegării... A, uitam: 3,5 euro porția.

Am plătit cu cardul, ca mai peste tot în Kefalonia. Doamna cea volubilă ne-a mulțumit pentru vizită, noi i-am mulțumit pentru ospitalitate – iată începutul unei posibile prietenii pe viață (dacă am fi ca englezii sau nemții ăia pe care i-am cunoscut ulterior și care an de an își fac veacul prin Kefalonia; așa o fi început și la ei)...

Recomand din suflet Taverna Tradițională Milos! Mâncare bună, atmosferă, view, gazdă excelentă – de toate! Și mai ales o baclava de excepție!

---

VIZUALIZĂRI: 1370 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI