Un rău necesar, tavernele grecești

TIPĂREȘTE

Akropoli Taverna – Rethymno

Lângă Perla noastră dragă - vezi impresii, pe o stradă liniştită, departe de valurile furioase ale mării, ne-am oprit la o tavernă care ducea lipsă de turişti, aveam nevoie de un prânz simplu. Aşa am descoperit locul. I-am anunţat pe toţi, au venit după noi, la un pahar de vorbă.

Taverna impresionează prin culoare şi decor, este o afacere de familie, este elegantă şi înflorată, decorată cu statui, lumini şi lustre cu ventilator. Mobilierul este foarte confortabil, scaune şi fotolii acoperite cu bureţi sau perne, feţele de masă erau acoperite cu pânză nu cu hârtie. Peste tot am putut admira pozele cu familia Akropolei.

Fiecare „membru al tavernei cretane” era prezent, avea contribuţia proprie: doamna gătea, domnul cânta la diferite instrumente, ginerele şi fata erau ospătari, printre picături se ocupau şi de prichindeii din dotare, nepotul cel mare cânta la chitară alături de bunic.

În fiecare seară muzica live atrăgea turiştii, atmosfera de vacanţă grecească era o încântare.

Servirea este rapidă, timpul de aşteptare nu este mare, porţiile sunt uriaşe, preţurile sunt acceptabile.

Wi-Fi funcţiona bine, bucătăria era curată, toaletele la fel, locul în sine este unul cald, liniştit şi umbros.

Mâncarea este super gustoasă, merită fiecare eurocent.

Am primit din partea casei măsline cu ceapă, pâine prăjită şi unt, pepene roşu, rachiu şi o sticlă cu vin roşu, vin cretan.

Eram opt persoane, am comandat diferit pentru a gusta un pic din fiecare. Astfel, am beneficiat de un regal culinar: mix gril de porc, gyros de pui la farfurie, salată cretană, calamari şi cartofi pai, peştişori prăjiţi, iepure la cuptor, scoici, cocktailuri pentru copii, bere şi vin pentru adulţi, cafea, cola şi nelipsita apă. Am gustat fiecare de la fiecare, a fost amuzant. :)

Berea 3 euro, iepurele 15 euro, calamari cu garnitură 9 euro, cafeaua 2 euro, cola 2,5 euro. Asta a fost consumaţia noastră, dar nu am putut mânca tot din farfurie, v-am spus că farfuriile erau prea pline. Dacă mai adaug şi măslinele, pâinea prăjită şi untul, pot spune că am făcut exces alimentar:((Era suficient o porţie la două persoane, la următoarea vizită ne-am conformat.

Argonautis – pe faleză, admirând marea

La mică distanţă de Perlă, săltată pe câteva trepte, taverna am zărit-o în prima seară când am făcut cunosţinţă cu Rethymno. Era albastră, pescărească, pe faleză, privea marea zbuciumată.

Beneficiind de o poziţie excelentă, terasa Argonautis este superbă, are unele preţuri ridicate, porţiile sunt îndestulătoare unele, iar altele mici.

Servirea este greoaie, terasa e mai mereu plină. Decorul este marinăresc, mesele şi scaunele sunt confortabile, colorate în alb şi albastru, sub sticla de pe masă erau expuse scoici, steluţe de mare şi pietricele, lustrele sunt adevărate opere de artă, sunt confecţionate din crengi şi sfori, oglinzile sunt „ornate˝ cu scoici şi căluţi de mare. Toaletele erau foarte curate, aveau consumabile.

Wi-Fi funcţiona bine.

O vitrină frigorifică era plină cu animale marine decedate, corpurile lor se tolăneau în gheaţă. Puteam să alegem ceva de acolo pentru a ne răsfăţa cu un prânz dar n-am avut poftă şi am ales din meniul stufos.

O salată Dakos (salată cretană) era 7 euro, un mix gril 9 euro, un coniac 5 euro, 3,5 euro un suc, calamarii 10 euro, o cupă cu îngheţată 3 euro, o porţie de sardine la grătar 14 euro, cam aşa erau preţurile. Au fost cele mai bune sardine mâncate de mine vreodată :)) Scoicile au fost delicioase, aşa mi-a spus prietena mea.

A fost o experienţă plăcută dar nu am mai repetat-o, am preferat să ne răsfăţăm şi prin alte locuri.

Taverna Remezzo – scumpă. Şi la propriu şi la figurat

Elegantă, sofisticată, strălucind de curăţenie, cu personal super calificat, amabil şi zâmbăreţ, Remezzo a fost cireaşa de pe tort :D

Era ultima zi cretană, aveam avion la ora 21. Am pregătit bagajul, l-am lăsat la hotel, am luat un taxi şi am plecat (doar noi doi) prin oraşul bijuterie al insulei. Ne-am plimbat prin port, am traversat aleea împânzită cu terase pescăreşti, am colindat prin magazine şi ne-am răsfăţat cu îngheţate delicioase, am zărit câteva taverne micuţe care-mi făceau cu ochiul, erau ascunse pe străduţele înguste ale oraşului. Aş fi vrut să mâncăm acolo ceva tradiţional, cu doar 10 euro pentru amândoi puteam mânca alături cretani, dar nu a dorit domnul C:(El iubeşte stelele şi luxul, a vrut ceva fabulos. Şi a avut parte din plin de senzaţional la un preţ pe măsură, a fost super încântat.

Pe malul mării, fără zid de protecţie, Remezzo este răsfăţată de o privelişte de excepţie. Am ales o masă micuţă, doream să hrănesc peştişorii.

Mobilierul era elegant, alb, confortabil, feţe de masă de calitate, atmosferă relaxantă, de vacanţă. Wi-Fi excelent, FB-ul domnului mergea cu viteza luminii. Toaletele erau curate.

Meniul era stufos, preparate sofisticate, preţuri exorbitante. Am studiat, ne-am consultat, n-am ajuns la niciun numitor comun:((Ne-am trezit cu un ospătar tinerel şi simpatic, aromân. A fost trimis special, cu dedicaţie. Menţionez că toţi ospătarii de acolo sunt bine îmbrăcaţi, frezaţi şi parfumaţi, vorbitori de limbi, de multe. Aromânul nostru vorbea şi engleza dar şi franceza. Vorbea, nu se chinuia.

El ne-a ascultat, a închis meniul şi ne-a propus ceva amestecat, o împletire de gusturi, culori, arome şi sosuri. Eu tot întrebam de preţ, domnul C spunea că nu contează, vrea ceva deosebit.

Vine alt ospătar, ne aranjează decorul, îmi mută telefonul şi băţăgăul, îmi dă un „ştergar”, aduce berea, cafeaua, apa şi sucul, eu le pun după bunul meu plac, el mi le mută:(, aduce farfuriile şi un bol cu apă, eu le mut şi pe-alea şi tot aşa ne jucam din lipsă de jucării :D. Apare şi aromânul nostru după scurt timp, preţ de câteva ţigări şi juma de bere, cu ditamai platoul, ocupă jumătate din spaţiul de pe masă. Wow, ce amestec pe ˝farfuroiul˝ dreptunghiular!

Să vă povestesc, mă minunam precum un copil blond: o doradă friptă se lăfăia alături de calamari, capul peştelui fusese frânt, gătit şi pus alături de trupul său, două ventuze ale unei moluşte drăguţe se odihneau lângă dovlecei, morcovi şi cartofi, toate acestea au fost stropite cu un sos vâscos, galben muştar. Câteva jumătăţi de lămâi aşteptau să le storcim între degete, trei recipiente micuţe erau pline cu sosuri delicioase, un sos din usturoi, unul din lămâie şi altul de maioneză. Separat, cartofii prăjiţi au fost puşi pe o farfuriuţă şi murdăriţi cu oregano:(.

Abia atunci am înţeles joaca ospătarului cu aranjatul obiectelor pe masă. Totul trebuia aşezat într-un anume fel, fiecare avea un loc rânduit, eu sunt mică... de unde să ştiu toate astea? :-??

Lângă masa noastră erau doi, un el şi o ea, oameni la a treia tinereţe, belgieni. Comandase homar... ce minunăţie de platou, ce încântare pe ei dar şi pe mine, mă bucuram eu de bucuria lor. Data viitoare, dacă tot nu contează banii, o să comand şi eu un homar=)) Aromânul nostru le-a desfăcut animalul, le punea în farfurie cărnița, vecinii mei de masă erau încântaţi. Adică aşa cred, vorbeau franceza, habar nu am ce spuneau:(, se conversau cu omul aromân, le zâmbea faţa când ospătarul le tot povestea câte-n lună şi-n stele. Nesuferită franceza asta, pot trage cu urechea dar nu înţeleg nicio literă, e imposibilă.

În fine, mie ce să-mi povestească despre bietele mele animalele marine:(? Nimic nou, deci m-am axat pe hrănit băbuţă, hrănit peştişori din mare, poze cu bărcuţele cuminți, poze cu domnul C stând pe FB şi poze cu ospătarul :p

Ne-am răsfăţat, masă scumpă, peisaj exotic, ospătari şcoliţi, bucate divine. Tot răsfăţul ăsta a costat 60,80 euro. Moamă, mâncam de trei ori cu banii ăştia »:(Bacşişul a fost generos, n-am înţeles de ce pentru că nu mai veneam a doua oară acolo, toată lumea a fost încântată, mai puţin animalele din burţile noastre:(sau cele din vitrina frigorifică.

Din partea casei: mult bun simţ, zâmbete, multă atenţie, eleganţă în servire, fără ˝aperitive¨ aduse obligatoriu, un ţoi cu rakiu cretan şi două păhărele cu o super extra prăjiturică cu portocale, frişcă şi stropi de ciocolată neagră, îmbibată în alcool«:-P

Fără muzici aiurite, cu peştii ce se bălăcesc fericiţi, cu preţuri exotice, cu eleganţă în decor şi peisaj, toate tavernele din port, de pe malul apei de smarald, sunt crema oraşului Rethymno. Nu recomand familiilor cu prunci jucăuşi, nu există nici măcar o bordură pentru a opri căderea în mare.

Pentru o altfel de experienţă grecească, pentru romantici, pentru iubitori de hrană marină servită în figuri de stil, pentru plăcerea de a cheltui mult pentru lux, pentru toate acestea eu recomand Remezzo, Rethymno, Creta.

Ca un fel de PS: Îmi zice domul C:

La Perla m-am simţit ca în hotelul din Bodrum Turcia =)), iar la acest restaurant - ca la restaurantele din Bodrum, cele din port sau din bazarul de pe malul mării, unde ieşeam noaptea cu toate că aveam un excelent UAI la hotel =))

Concluzia: domnul C preferă luxul din Bodrum Turcia, nu va iubi Grecia niciodată:(. Dar are o soţie activă care iubeşte viaţa şi noul, vrea să îmbine culori, steaguri, mări, broscuţe, apusuri, vrea să cunoască oameni, obiceiuri şi tradiţii, vrea să asculte pământul şi apa, vrea să privească cerul şi păsările din cât mai multe locuri diferite. Soţia domnului C a îmbătrânit un pic şi consideră că cel mai important lucru e Cunoaşterea, nu Plafonarea;)

---

VIZUALIZĂRI: 3560 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI