Paleokastritsa — când gyros se-ntâlnește cu bouzouki

TIPĂREȘTE

”Nu există iubire mai sinceră decât iubirea pentru mâncare” - sunt cuvintele lui George Bernard Shaw. De-l aveam în față, l-aș fi contrazis… Dar așa…

Dacă plănuiți o vizită în Paleokastritsa și nu știți spre ce tavernă să vă îndreptați atunci când foamea vă dă ghes, voi încerca să vă ispitesc cu cele ce voi scrie despre cele trei restaurante cărora le-am trecut pragul de curând.

Alegând sejurul la început de sezon, când stațiunea nu este încă asaltată de turiști, o parte dintre restaurante nu erau deschise… Treceam pe lângă ele, vedeam că se fac pregătiri pentru deschidere și de exemplu am sperat până în ultima seară că voi putea intra și la ”Nereids”. Știam că acolo organizau seri grecești cu muzică tradițională, cu dansatori virtuoși și la final cu spartul farfuriilor în cel mai pur stil grec, cu obidă, să piară nenorocul… N-a fost să fie, nu-i nimic, altădată…

În Paleokastritsa poate că nu m-am răsfățat pe cât mi-aș fi dorit, nu, nu-i vorba de ambrozie sau nectar, dar ce-am mâncat, mi-a fost pe plac. Pentru cei ce se dau în vânt după fructe de mare, o să-i dezamăgesc poate, eu nici măcar în briză nu mă dau după ele. Stridiile, cel puțin, brrr, n-au nici o șansă… Deci, poze cu farfurii doldora de dânsele, n-am.

Eu prefer tavernele care nu prezintă meniul în limba română și le vânez de obicei pe acelea unde văd că se adună grecii ca să mănânce. Totodată nu cred că mâncarea sofisticată este și cea mai gustoasă. Grecii știu foarte bine să-și facă reclamă. Majoritatea restaurantelor își întâmpină clienții cu panouri mari pe care sunt trecute meniuri, prețuri, gramaje, ba chiar și fotografii care să te încânte.

La ce restaurante am mâncat? La Vrachos, la Horizon și la Spiros. Unul favorit? N-aș putea alege vreunul, fiecare m-a încântat cu câte ceva, iar ordinea în care le voi prezenta nu înseamnă că ar fi o ierarhizare.

VRACHOS – între stânci și mare

Unde se află Vrachos? Exact în partea dreaptă a plajei Paleo, la marginea unui frumos golf însorit, pe malul îngust al stâncii înverzite pe al cărei creștet se află Mănăstirea Paleokastritsa skylinewebcams.com/en/web ... okastritsa.html

Pentru că nimic nu este întâmplător, iată, singura webcam din insula Corfu care prezintă imaginea live este chiar în preajma restaurantului Vrachos… Cred că este restaurantul care se bucură de priveliștea cea mai pitorească.

Aici am ajuns după plimbarea pe jos la Mănăstirea Paleokastritsa. Cine a vizitat-o știe că drumul până la ea nu este dificil, este puțin de urcat, durează cam jumătate de oră, fiindcă nu trebuie ratate imortalizările de la înălțime…

Ei bine, la întoarcere nu-mi doream nimic altceva decât o băutură urgentă și rece. Mi-a ieșit Vrachos în cale. Există o bere grecească, ”FIX”, care, pentru noi chiar a picat … la fix! Nimic întâmplător, nu?

Proprietarii restaurantului sunt norocoși pentru poziția excelentă a acestuia, într-o zonă turistică foarte populară. La nici două minute de mers pe jos se află o parcare foarte mare și stația terminus pentru autobuzele care fac legătura cu capitala Kerkira.

Se apropia ora prânzului, restaurantul era gol. Am fost preluați de un chelner amabil căruia i-am spus să-i fie milă de noi și s-aducă repede berea. Și-a adus-o pe FIX. Vă puteți alege masa la umbră sau la soare pe terasa cu care se prelungește sala restaurantului. Mai există o terasă și la etaj, probabil funcțională în timpul verii. Primele mese de la intrarea în restaurant sunt destinate doar cafegiilor, dacă vrei să și mănânci, ești îndrumat să înaintezi spre sala mare și aerisită a restaurantului.

Cât timp m-am tot fâțâit pe terasă făcând poze, soțul a comandat câte o porție de gavros (pește mic – ceva între hamsiile noastre și anchois). Știe că-mi plac și-aș mânca la orice oră din zi. Poate și noaptea… Iar prețul porției a fost pe măsura peștelui. Au sosit neîntârziat și stropiți cu o boare de zeamă de lămâie au fost în pericol iminent să nu mai apuce să fie trași în poză! Noroc că mi-am amintit până n-a fost prea târziu…

Dacă vă mai rămân firimituri la masă nu uitați să hrăniți și micuții peștișori care roiesc în apa mică și străvezie de la mal, chiar sub ferestrele restaurantului.

Mângâierea ușoară a brizei, trecerea apei mării prin nuanțe incredibile de albastru pe măsură ce lumina soarelui își schimba direcția, bărcuțele pline cu turiști care defilau prin fața noastră la câțiva metri, berea rece și gustoasă venită la țanc… ce ți-ai mai putea dori? Doar să nu mai pleci de-acolo…

Wi-Fi este gratuit, deci un motiv în plus de lâncezit într-un loc în care priveliștea face toți banii… Chelnerii vorbeau foarte bine limba engleză, probabil și datorită afluxului permanent al grupurilor de turiști care poposesc aici. Și noi, spre sfârșitul mesei, când plăteam ”amenda” chelnerului, am asistat la luarea cu asalt a restaurantului – nu-i ușor să faci față unei avalanșe de vreo 50 de adolescenți guralivi și veseli, dar chelnerii s-au mobilizat imediat și în scurt timp le puneau în față farfuriile cu ceea ce comandaseră. Nu m-au deranjat, chiar au animat atmosfera, dar dacă vă doriți liniște în restaurant, pândiți momentele când nu sunt parcate multe autocare în apropiere…

Dacă vă doriți o mâncare bună (veți vedea poze cu meniul), la prețuri rezonabile, într-un cadru frumos și relaxant, Vrachos v-ar putea încânta și pe voi…

HORIZON – simplu, elegant, plăcut, priveliște atrăgătoare

Cele patru ore de navigare cu bărcuța de-a lungul țărmurilor din apropierea Paleokastritsei, combinate cu încă vreo douăzeci de minute de drum prin soare și urcuș din portul Alipa, au avut darul să-mi trezească o foame de lup. La multitudinea de taverne ce se înșiruiau pe drumul nostru spre pensiunea Noufaro, unde am fost cazați, mi-ar fi fost greu să decid unde să poposim... Dar Horizon m-a încântat încă de la intrare cu avalanșa sa florală, iar invitația de a ne bucura de priveliștea de sus a mării, a fost cea care ne-a convins. Am străbătut terasa cochetă, am intrat, o răcoare plăcută ne-a învăluit imediat, în surdină, melodii grecești… Perfect!

Interior foarte atrăgător, decor multicolor cu mozaicuri, tablouri, plachete din cupru, lăcuite, etajere cu sticle de băutură ordonat aranjate, pe fiecare masă, o vază micuță cu plante naturale de sezon. Bun gust și curățenie, atenție la detalii, îmi plac astfel de restaurante.

Din nou eram singuri în restaurant, ora siestei – se știe, grecul nu poate renunța nicidecum… Ouzo și bere, alte licori n-am încercat, cea din urmă era prea bună ca s-o dăm pe vin… Au sosit halbele răcite și având pereții aburiți, berea cu gulerul aferent și… degetele noastre încleștate de mânere – cred că este un truc al celor de la restaurante – nu te poți despărți de halbă după doar o sorbitură… După ce gâtlejele s-au răcorit, am trecut la inspectarea meniului – variat, prețuri decente. De la un local la altul, prețurile nu variază foarte mult, depinde de zonă și de pretenții. Am sărit peste zemoase sau alte ”mezes” (aperitive), nu avea rost să păcălesc foamea și am trecut direct la mâncăruri grele – soțul a ales souvlaki, eu – cotlet de porc, plus garnituri. N-am să lungesc vorba, cotletul de porc, atractiv vizual, cu gust ușor caramelizat, s-a făcut nevăzut neîntârziat, precum dispar navele în Tringhiul Bermudelor… Ce compliment mai convingător pentru bucătar decât returnarea platourilor fără nici o firimitură pe ele?

A fost un restaurant în care - știu că nu-i frumos – m-am lins pe degete, doar nu era să las bunătate de os… neros… Asta, profitând de faptul că nu era nimeni străin prin preajmă, iar dacă vreo cameră de supraveghere m-ar fi înregistrat, cred că eram bună de reclamă…

Amplasat pe marginea coastei, restaurantul oferă priveliștea asupra golfului de la înălțime. Priveliștea este pentru toată lumea, dar mai ales pentru cei romantici, la ceas de seară… Cu acea mică insuliță bătută de valuri, pusă acolo parcă de decor…

Am părăsit restaurantul oftând, căci stomacul preluase cam mult din spațiul destinat plămânilor, dar cu gura până la urechi de mulțumire…

La SPIROS mirosul chiar parcă te trage de nas…

La Spiros am ajuns după o primă ședință de plajă și încercare timidă de bălăceală, spre după-amiază, când turiștii probabil deja își astâmpăraseră foamea, iar grecii nu-și terminaseră porția de siestă. Singuri-singurei, doar noi, chelnerii și bucătarii căutându-și de treabă în așteptarea clienților.

Restaurantul se află la capătul estic al stațiunii, cocoțat pe o colină, la câteva minute de pensiunea noastră. Reclama? Ne-am împiedicat de ea chiar în drum. Un grătar imens deasupra căruia făceau tumbe lente, la nesfârșit, frigărui, pui întregi, pulpe de porc, miel… Cum să rezist ispitei mirositoare? Am ales o masă umbrită de măslini bătrâni. Meniul extins, îți trebuie minute bune să-l parcurgi, dar noi n-am stat mult pe gânduri, pentru un prânz cu savoare locală am ales gyros. Nu se poate să nu-ți placă mâncarea servită cu muzică grecească ce-ți înveselește sufletul și stropită cu Mythos… Tăceam și înfulecam, singurul minus al acestui loc ar fi acela că făcându-i mai multe vizite, în final te trezeai cu ceva kilograme în plus… Ospătarul nostru probabil că ne monitoriza, apărea doar la momentul potrivit, atunci când se goleau paharele sau ca să debaraseze.

Spiros nu este un restaurant scump, vara cred că este foarte căutat și aglomerat, având în vedere că aici se organizează seri grecești. Aici am beneficiat de o reducere de 10% din costul consumației, prin înțelegerea încheiată între agenția de turism de la care am rezervat sejurul și restaurant. N-am rezistat tentației de a-mi crește concentrația dulce din sânge la cote alarmante, peste clătita cu cremă de ciocolată, primită din partea casei, am mai adăugat și-o înghețată…

Trăgând linie, cele trei restaurante din Paleokastritsa merită să le încercați, iar dacă ați ajuns cu bine până aici, fără vreo incursiune spre frigider, cu atât mai bine. Papilele mele gustative m-au obligat să vă scriu aceste impresii, nu dați vina pe mine că v-am făcut poftă de mâncare … sau de o fugă în Grecia…

---

VIZUALIZĂRI: 2954 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI