Ce mâncăm în Zacharo? Carne la rotisor, ce altceva?

TIPĂREȘTE

Într-una din cele patru seri petrecute la Zacharo i-am propus lui Adrian să „luăm masa în oraș” . Planul meu secret viza (dar rămâne între noi????) calamarii, de care îmi era taaare dor. Și de care n-am avut parte...

Să vă povestesc.

La Zacharo Beach și în imediata apropiere a Olympion Village Studios, gazda noastră vezi impresii, nu se afla nicio tavernă, așa că am fost nevoiți să ne deplasăm cale de vreo 2 km până în sat. Pe care îl mai vizitaserăm în scop de jaf și pedepsire????, adică de aprovizionare de la supermarket și pescărie, așa încât îi cunoșteam topografia și prin urmare am mers la sigur.

Nu că am fi avut cum să ne rătăcim, Zacharo nefiind totuși decât un sat. Da, dar eu ochisem în drumurile anterioare piața centrală, plină de mese și scaune. Clar, acolo era rost de ceva mâncare.

Locul cu pricina se află la intersecția dintre strada principală care străbate satul, nimeni alta decât șoseaua E55, și o străduță de-i zice Ermou, care, dacă îți vine cheful s-o străbați, te duce fix în mare. Iar taverna se cheamă Ψητοπωλείο Κούκιος, adică, mai pe românește spus ????, Koukios Grill House.

Ca s-o găsești nu ai nevoie de GPS, dar dacă tot i-am dibuit pe net coordonatele, hai să vi le dau: 37°28´59.5"N21°38´49.0"E. Iar dacă știți grecește sau doar vreți să vă uitați la poze, iată un link util: pe FB. Veți vedea acolo rotisoarele uriașe pe care se învârt cărnurile, ba chiar și câteva filmulețe din care rezultă că în vremurile bune (antepandemice) localnicii obișnuiau să se adune la tavernă pentru a petrece frumos cu muzică live și dans, așa cum numai grecii știu să o facă.

În speranța că timpurile alea n-au apus cu totul, vă propun să ne întoarcem la oile noastre. Sau, mai exact, la porci și miei... Căci, până la urmă, cu ei ne-am mulțumit în lipsă de seafood. ????

Piața în care se află rotiseria Koukios e pavată cu pietricele încadrate de benzi albe și arată foarte bine. O altă tavernă e nițel mai încolo iar pe latura dinspre strada Ermou a fost amenajat un loc de joacă, pentru ca părinții să poată mânca în tihnă în timp ce odraslele își văd de treburile lor. În caz că vă tentează să luați prânzul acolo, mai mulți platani oferă umbră meselor acoperite de pânze vesel colorate în roșu și galben peste care, la momentul oportun, vor fi așternute nelipsitele fețe de masă din hârtie.

Prea puțini clienți, din păcate, sunt prezenți: două sau trei cupluri vârstnice, o familie numeroasă (inclusiv un bebe în cărucior) venită să sărbătorească ceva, și patru tineri străini pe care nu i-am văzut comandând decât băutură. Bună și aia pentru micile afaceri lovite de criză! ????

Studiez meniul, prezentat simplu sub forma unei coli de carton A4 împăturită, și constat cu amărăciune că trebuie să-mi iau la revedere de la calamari. Dar o să-mi iau revanșa. Promit! Îl întreb pe chelner unde pot găsi totuși niscai moluște de-astea prin împrejurimi și-mi spune că... nicăieri. Adică în Zacharo e exclus. ????

Nu știu dacă să-l cred sau nu, înclin să da, nu de alta, dar toate celelalte taverne din sat peste care am trecut cu ochii afișau cu mândrie doar cuvântul magic gyros. Chiar nu-mi explic atâta indiferență față de lighioanele mării, din moment ce Ionicuța se află practic la doi pași.

În fine, asta e situația, hai să vedem ce mâncăm, că între timp mi s-a făcut o foame...

Aperitivele sunt cele clasice, așa încât comandăm o porție de tzatziki (3 euro), una de dovlecei prăjiți și alta de vinete prăjite, ambele la 3,50 euro. Le stropim cu o carafă de 500 ml de vin alb sec (2,50 euro) și două sticluțe de soda care ne vor fi de ajuns până la sfârșitul cinei.

Cărnurile la grătar sunt, fără îndoială, specialitatea casei, și văd de altfel oameni veniți să ia gyros și souvlaki la pachet. Ne conformăm și noi, mergând pe mâna localnicilor, așa cum am învățat de mult că trebuie procedat, și ne decidem (eu) la felul principal pentru kokoretsi (9 euro), respectiv kodosouvli (8 euro) Adrian. Pentru cine nu știe, kodosouvli sunt bucăți mari de carne de porc preparate lent la rotisor, în timp ce kokoretsi sunt măruntaie de miel asezonate cu mirodenii tocate mărunt și învelite în mațe, fripte tot la rotisor.

Spre surprinderea noastră, kokoretsi și kodosouvli vin însoțite doar de câte o jumătate de lămâie - e vina noastră că nu am cerut cartofi prăjiți. Ne consultăm și hotărâm să renunțăm la ei, căci ne îmbuibaserăm cu aperitivele. Poate că totuși am greșit - carnea, deși excelent gătită, parcă nu a alunecat atât de suav pe gât pe cât ar fi făcut-o alături de un cartofior...

La final vine și nota: 33 de euro. Puțin, foarte puțin! ????

Ce să zic? Am mâncat bine la Koukios, deși nu ceea ce mi-aș fi dorit... Toate felurile au fost gustoase iar serviciul prompt și atent.

Prin urmare, dacă vă bate gândul unui sejur la Zacharo sau sunteți doar în drum spre cine știe ce altă destinație peloponeziacă mai acătării și vă răzbește foamea, nu ocoliți Ψητοπωλείο Κούκιος.

---

VIZUALIZĂRI: 634 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI