Kontakt, Zanjice, un wow pentru terasă

TIPĂREȘTE

După o plimbare cu bărcuța și o baie pe cinste, ne-am întors pe minunata mea plajă, Zanjice. Sunt câteva restaurante ce mărginesc pietrele de pe plaja curbată, fără nicio căutare pe net, am poposit la Kontakt pentru că era cel mai aproape, nu din alt motiv. Dacă ar fi fost să aleg eu, mergeam la primul, prețurile erau tare simpatice, aveau și o reclamă uriașă. Dar erau totuși câțiva pași în plus de mers... =))

La ora prânzului era cam aglomerat dar noi am pășit acolo după-amiaza, am găsit totul liber, a fost perfect. Ne-a abordat un ospătar tinerel și sprintenel, vorbea uimitor de bine engleza. A început cu întrebări, apoi cu povești despre zonă. Ne-a adus meniurile stufoase, am ales câte o ciobiță și un platou cu friptură și legume. Cola și bere pentru hidratare și-un mujdei pentru „aromare” :p

Nu iese în evidență restaurantul cu cine știe ce mobilier elegant sau fețe de masă albe sau brodate, este unul decent, dar terasa cu vedere la mare face toți banii, priveliștea te lăsa fără suflare, culorile păreau pictate, nimic nu părea real.

Comanda a sosit foarte repede, ciorbele erau din pește, delicioase, porțiile mari. Platoul cu diverși „porci” a fost exagerat de încărcat, nu știu ce naiba a fost în capul lor de-au umplut acel platou, jumătate a rămas acolo, păcat de bani și de cărniță. Iar am comandat aiurea, era suficient un singur fel de mâncare, cu doar 16 euro/două persoane pot mânca foarte bine și la acest restaurant, cu toate că prețurile erau de U. E., nu de Muntenegru. Ne-a costat 28 euro în condițiile în care jumătate din carnea și legumele de pe platou au rămas pe masă. Cine poate mânca atâta carne? Eu una nu, mai ales că nu prea suport carnea de porc:(dar uneori mă pliez și eu după omul meu.

Wi-fi a funcționat perfect, ca la toate terasele pe la care ne-am relaxat, toaletele erau curate, bucătăria era „deschisă”, la vedere, am zărit-o în drum spre toaletă.

Ospătarul spunea că Lustica are cei mai renumiți pescari, că cele mai bune ciorbe și bucate sunt acolo, că pe vremuri Tito a ales peninsula ca loc de vacanță, în fiecare vară poposea acolo, ca un fel de Olimp la noi, în vremuri comuniste.

În fine, povestea frumos băiatul, am fost până la casa indicată de el, în capătul golfului era o clădire simplă dar frumoasă, din piatră, părea părăsită, jaluzelele păreau îngălbenite de vreme, grădina din piatră era în paragină, nimic nu scria nicăieri, a fost frumoasă plimbarea dar n-am aflat nimic interesant:(Măcar mi-am bucurat ochii cu imagini memorabile, cele mai frumoase din Mne, părerea mea.

Întreaga consumație a costat puțin raportându-mă la cantitate și calitate, dar mult în comparație cu alte restaurante din Muntenegru.

Conversația cu ospătarul a fost plăcută, noi ne-am simțit bine, am coborât la șezlongurile noastre de pe plaja pietruită, ne-am bălăcit în cea mai frumoasă apă din Muntenegru, în golful Zanjice.

Bucuria mea a fost maximă, nu m-am tapetat cu nisip, am stat la umbra uriașei umbrele cu manivelă și am pășit pe pietrele uriașe, prin apă, prin smarald <:-P

---

VIZUALIZĂRI: 2618 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI